Majoritatea specialiștilor în învățare consideră că, pe lângă a le da copiilor toate instrumentele care le permit să înțeleagă lumea în care trăiesc, cea mai importantă sarcină a unui profesor este să îi ajute să-și dezvolte gândirea* și să o utilizeze ca pe instrumentul principal pe care-l au la îndemână pentru a-i ajuta să cerceteze cum funcționează lumea, pentru a descoperi care le este menirea în viață și locul lor în univers.
Așa cum spuneam în alte articole** este foarte important să le punem elevilor întrebările potrivite care să-i ajute să gândească și să-i încurajăm și pe ei să pună cât mai multe întrebări prin care să cerceteze noile concepte sau texte pe care le învață.
De asemenea, să le furnizăm o structură clară în care să-și organizeze gândirea.
De aceea astăzi vă vom oferi un alt fragment din cartea Să facem gândirea vizibilă*** (Making thinking visible, rezultat al Proiect Zero inițiat la Harvard) – și anume rutina de gândire Hărțile mentale – una din structurile cel mai des folosite atât de educatori, de cercetători și de cei care elaborează orice fel de proiecte sau planuri.
*** https://creeracord.com/2016/05/22/sa-faci-gandirea-vizibila-harta-gandirii-implicata-in-intelegere/
Hărți Conceptuale – Generează – Clasifică – Conectează – Elaborează
De-a lungul anilor, noi cei de la Project 0, am văzut cu toții sute de hărți conceptuale realizate de elevi sau studenți din toată lumea. Indiferent de temă, am remarcat un singur lucru și acela este că, în general, elevii/ studenții nu fac hărți conceptuale foarte bune. Aceasta ne-a făcut să medităm la ce tip de gândire este necesar să aplici pentru a crea o hartă conceptuală, atât pentru a-l ajuta pe cineva să își organizeze gândirea și ideile cât și pentru a revela cum acel cineva înțelege un concept particular.
Rutina Hărților mentale – Generează – Clasifică – Conectează – Elaborează (GSCE) a rezultat de aici.
Sumarul rutinei
Alege o temă, un concept sau o problemă pentru care vrei să creezi o hartă a înțelegerii. Ce faci împreună cu elevii tăi:
- Generați o listă de idei și gânduri inițiale care vă vin în minte când vă gândiți la această temă sau problemă;
- Clasificați ideile în funcție de locul lor central sau tangențial. Plasați ideile centrale în centrul paginii, iar pe cele tangențiale spre marginile exterioare;
- Conectați ideile desenând linii de conexiune între ideile care au ceva în comun. Explicați și scrieți pe linie într-o scurtă propoziție cum sunt conectate ideile
- Elaborați pe marginea oricărei idei sau gând pe care le-ați avut până acum, adăugând noi idei care lărgesc, extind sau adaugă la ideile inițiale.
Scop
Hărțile conceptuale ne ajută să descoperim modelele mentale ale celui care învață despre o anumită temă, într-un mod non-linear. Hărțile conceptuale ne ajută și pe noi să ne activăm cunoașterea unei teme și apoi să conectăm aceste idei într-un mod semnificativ. Cei care învăță descoperă adesea că, făcând o hartă conceptuală îi ajută să-și organizeze gândirea și totodată îi ajută să-și explice modul în care ideile se leagă unele cu altele. De asemenea, o hartă conceptuală poate ajuta și la consolidarea propriei gândiri și înțelegeri și îi poate ajuta când vor să explice această gândire și altora. Desigur, educatorii și cercetătorii utilizează de mult hărțile conceptuale pentru acest scop. Cu toate acestea, pentru ca o hartă conceptuală să fie cu adevărat o descoperire a modelului mental sau al înțelegerii conceptuale pe care o posedă o persoană, este util să structurezi procesul de creare a hărții conceptuale, nu pentru a constrânge gândirea, ci pentru a favoriza în mod activ o gândire mai bogată și profundă.
Acestă rutină evidențiază mișcările mentale necesare pentru crearea unei hărți conceptuale bogate și revelatoare, care utilizează pe deplin natura grafică a acestui proces.
Selectarea conținutului potrivit
Temele sau conceptele alese pentru această rutină au câteodată un scop mai larg: democrația, habitatele, prezentările eficiente, geometria, și așa mai departe. Aceste teme au incluse multe părți și componente și de aceea invită la mai multe și variate răspunsuri. Când o idee mai mare sau un scop sunt puse în discuție, elevii oportunitatea de a genera liste cu răspunsuri diverse. Dezbaterile următoare, pentru a determina locul ideilor centrale, permit elevilor să-și dezvăluie profunzimea și întinderea înțelegerii lor. Conceptele sau ideile cum sunt libertatea, puterea, electricitatea, sau diversele procese, sau proiectarea unui experiment științific, crearea unui film de animație, sau pregătirea unei dezbateri, toate se bazează pe această rutină.
Rutina poate fi situată la începutul unei unități de învățare (capitol) pentru a dezvălui ceea ce știu deja învățăceii despre un subiect și pentru a provoca discuția, sau poate fi folosită mai târziu în cadrul unității de învățare, pentru a evalua cum înțeleg elevii ideile. De multe ori, elevii descoperă că, prin crearea unei hărți conceptuale la sfârșitul unui capitol au o metodă mai bună pentru a recapitula tot ceea ce au învățat, fie ca pregătire pentru test sau ca planificare pentru elaborarea unei lucrări.
Pașii de aplicare
1. Inițierea. Verifică dacă elevii tăi știu ce este o hartă conceptuală și, dacă nu știu, explică-le că este o cale prin care se poate arăta cum gândește cineva despre un subiect / o problemă. Dacă elevii sunt deja familiarizați cu hărțile conceptuale, rutina poate fi începută cu o scurtă explicare a faptului că ei vor obține o hartă conceptuală într-un mod mai structurat.
2. Generează. Cere elevilor să genereze o listă de cuvinte, idei sau aspecte asociate cu tema. În funcție de temă, asta ar putea însemna să ceri elevilor să „facă o listă cu aspectele cheie sau componentele acestei teme” sau să „facă o listă a variatelor ingrediente, procese sau nevoi asociate cu acest obiectiv sau sarcină”. Acest pas este destinat să producă o listă inițială de idei. Din moment ce la această primă listă se mai pot adăuga altele, în orice moment, este doar important ca elevii să aibă o listă cu cinci sau șase elemente pe care să le folosească, înainte de a trece la pasul următor.
3. Selectează. Invită-i pe învățăcei să selecteze ideile în funcție de cât de centrale sau tangențiale sunt, plasând ideile centrale lângă centrul paginii, iar pe cele mai periferice spre margini. Dacă se dorește, la acest pas elevii pot fi grupați în perechi sau pot forma grupuri pentru a face această selecție. Acest pas duce deseori la dezbateri bogate privind prioritățile.
4. Conectează. Cere elevilor să-ți conecteze ideile prin desenarea unor linii între ideile care au o legătură și să explice pe scurt această legătură scriind-o deasupra liniei. De exemplu, o idee poate duce la alta sau două idei pot conlucra împreună.
5. Elaborează. Cere elevilor să aleagă câteva idei centrale și să elaboreze pe marginea lor, creând subcategorii care sparg ideea în părți mai mici.
6. Împărtășește gândirea. Pune elevii, în perechi sau grupuri mici să-și împărtășească hărțile conceptuale. Concentrează discuțiile pe alegerile făcute de ei în construirea hărții și scoate în evidență când s-au iscat discuții despre plasarea ideilor sau conexiuni.
Utilizări și variații
În etapa de selectare, unii ar putea alege alte criterii decât cel de mai important-mai puțin important. De exemplu, se pot grupa ideile în funcție de cele care apar primele sau trebuie să apară primele și cele care apar mai târziu sau între acele idei comune pentru toți și cele comune doar pentru câțiva. Unii elevi au inventat o serie de cercuri concentrice care să ajute la aceste grupări, desenând cercuri de influență interioare și exterioare.
Jenny Rossi a utilizat rutina hărților mentale cu un mic grup de elevi de clasa a treia de la școala Way Elementary din Bloomfield Hills, din Michigan, pentru a evalua ce au învățat ei de-a lungul studiilor despre geometrie. Ea le-a cerut elevilor să genereze colectiv o listă cu toate lucrurile pe care le-au studiat. Pe măsură ce elevii veneau cu idei, Jenny le dădea fișe de carton pe care să le scrie.
Apoi Jenny a expus toate fișele și le-a cerut studenților ei să le sorteze, nu după poziția centrală, ci grupându-le pe cele care aveau ceva în comun. Aceasta i-a furnizat profesoarei Jenny câteva idei despre acele atribute pe care se concentrau elevii ca fiind mai semnificative. De exemplu, prin gruparea formelor, elevii ei s-au concentrat pe numărul de laturi și au pus simetria după linii și raze, din moment ce au vorbit despre „linii de simetrie”. Având ideea de a folosi fișe de carton a însemnat că această grupare poate fi făcută flexibil și schimbată dacă e nevoie. Jenny le-a cerut apoi elevilor să vorbească despre felul în care aceste grupuri sunt conectate și a înregistrat aceste informații pe liniile de conexiune.
Pentru Elaborare, Jenny le-a spus elevilor că vor studia în continuare piramida și prismele și, după acest studiu, se vor întoarce la harta conceptuală pentru a adăuga noile informații.
Când profesoara de istorie Sharonne Blum a vrut ca elevii ei de clasa a 9-a de la Colegiul Bialik să studieze pentru examen, a decis să utilizeze pașii din rutina Hărți mentale.
La începutul perioadei, ea i-a ținut pe toți studenții afară din clasă, permițându-le să intre doar câte doi-trei o dată. Când a intrat primul grup, au fost rugați să adauge câte o idee la tema, care era scrisă pe tablă: „Viața evreilor în Evul mediu”, plasând ideile centrale și importante spre mijlocul tablei. Câte doi sau trei odată, studenții și-au adăugat ideile, numind un eveniment despre care știau sau exprimând o temă, un concept sau idee. Pe măsură ce tot mai multe grupuri au intrat, instrucțiunile au fost schimbate, iar studenții care au intrat mai târziu au fost rugați să citească ceea ce era scris și să deseneze linii care să arate conexiunile dintre evenimente, concepte sau idei. În acest punct, cu toți studenții în interior, clasa a fost invitată să adauge idei suplimentare, conexiuni sau prelucrări. Sharonne a utilizat apoi harta conceptuală creată de elevi ca bază pentru recapitularea lor, întrebând ce anume lipsește sau dacă există dezacorduri privind plasarea elementelor. Când elevii au fost întrebați ce alte întrebări le apar în minte, s-a stârnit o discuție interesantă. „De ce considerăm întotdeauna mai interesantă o tragedie sau un dezastru decât perioadele de pace și fericire?” a întrebat un elev, băgând de seamă că evenimentele tragice erau toate plasate în apropierea centrului. Cu acest comentariu, elevii au început să discute cum punctele de cotitură în istorie au fost de cele mai multe ori declanșate de dezastre. Ei au vorbit de asemenea despre natura umană și despre cum tindem să ne concentrăm asupra a ceea ce e negativ în viața noastră și cum luăm ca pe ceva meritat ceea ce este bine.
Evaluarea
Hărțile conceptuale create prin utilizarea Hărților mentale (GCCE) conțin multe informații pentru evaluarea a ceea ce știu elevii și despre cum văd ei aceste cunoștințe, în relație și conectate cu întregul. Examinează ideile generate și plasarea lor pe hartă. Sunt elevii capabili să facă diferența dintre ideile cheie și cele periferice? Felul în care ideile sunt elaborate dă o indicație asupra adâncimii înțelegerii învățăceilor. Ce fel de conexiuni fac elevii tăi? Caută acele conexiuni care sunt dincolo de cele evidente și care arată înțelegerea structurii fundamentale a ideilor. Dacă tema este una familiară, GCCE poate fi făcută ca o pre-evaluare informală și apoi repetată la sfârșitul capitolului pentru a vedea modul în care a evoluat gândirea elevilor.
Câteva sfaturi
Crearea unei bune hărți conceptuale depinde de generarea unei bune liste de idei cu care să lucrezi. Pentru a te asigura de asta, ai putea dori ca elevii să genereze o listă de idei individual, pentru ca apoi să lucreze în perechi sau în grupuri mici. Aceasta permite combinarea listelor de idei pentru etapa Selecție. Desigur, deși Generarea poate exista ca pas individual, studenții pot adăuga idei suplimentare în orice moment. Practic vorbind, e util să ai foi mari de hârtie pe care să scrie elevii. Mărimea hârtiei va atrage atenția asupra amplasării ideilor și vă va furniza o mai mare categorie de posibilități. În plus, elevii vor găsi că este mai ușor să scrie pe liniile de conexiune și să elaboreze idei, dacă hârtia este destul de largă pentru a găzdui aceste mișcări.
Studiu de caz
Una din nuvelele stabilite de Ravinder (Ravi) Greewal pentru elevii clasei a 12 de engleză de la Colegiul Bialik. este cea a lui Tim O’Brien „În Lacul din Pădure”. Protagonistul cărții, John Wade, este un veteran din Vietnam care este instabil emoțional. Această carte complexă furnizează oportunitatea de a îmbunătăți abilitatea elevilor de a analiză a caracterului, o abilitatea care va fi testată cu ocazia examenelor de la sfârșitul liceului.
După ce au citit și discutat textul, Ravi a vrut ca elevii lui să analizeze factorii care au contribuit la deranjarea mentală a lui John Wade. În loc doar să ceară elevilor să scrie un eseu analitic, Ravi a decis să utilizeze rutina GCCE pentru a-i ajuta pe elevi să-și structureze gândirea și să-și înceapă analiza. El s-a gândit de asemenea că rutina va provoca discuții vii care îi vor încuraja pe elevii lui să-și re-examineze propriile idei. „Am vrut o structură care să dea elevilor libertatea de a lansa diferite puncte de vedere. Să facă conexiuni și să ajungă la concluzii, fără frica de a greși. Am vrut de asemenea ca ei să fie participanții principali în aceste discuții și nu să las ca discuția să fie una ghidată de profesor.”
Deoarece era prima dată când Ravi folosea această rutină cu clasa lui, a fost explicit cu instrucțiunile: „În mod individual, mi-ar place ca voi să generați niște idei. Gândiți-vă la toți factorii care l-au afectat pe John Wade ca individ și compuneți o listă cu aceștia.”
După ce le-a dat timp elevilor să facă asta, el le-a dat următoarea instrucțiune:
– „Plasați ideile pe care le considerați mai importante aproape de centrul paginii, iar pe cele pe care le considerați periferice mai departe de centru, în ordine descrescătoare ca importanță.”
Ravi a trecut apoi la a-i direcționa pe elevi să deseneze linii de conexiune între factorii care, într-un mod oarecare s-au completat sau influențat unul pe altul. La final, la le-a cerut studenților să-și elaboreze ideile, adăugând detalii care le-ar fi sporit înțelegerea.
După ce au completat hărțile conceptuale individuale, elevii au fost plasați în mici grupuri și li s-a cerut să facă o hartă conceptuală colectivă, urmând aceiași pași. „În timpul fazei de Selectare ei trebuiau să ajungă la un consens înainte de a plasa o idee într-un anumit loc e. Asta a încurajat discuții pasionate, deoarece fiecare simțea cu putere că el sau ea au cel mai corect punct de vedere. Această dezbatere este exact ceea ce am căutat eu,” a comentat Ravi.
Observându-i pe elevi lucrnd în grupurile lor, Ravi a fost impresionat de calitatea conversațiilor: „Dezbaterea care a avut loc atunci când ei creau harta colectivă de grup din hărțile lor individuale a permis ca importanța relativă a fiecărui factor contributiv să fie discutată, clarificând și mai mult ideile pentru elevi.
Pasul Selecției a fost cel mai eficient deoarece a generat cele mai multe discuții.
Pasul Conectează a fost un altul care a generat atât de multe idei noi încât chiar și elevii au fost uimiți de numărul de „straturi”/ (nivele de importanță) pe care le-au descoperit.”
Una din dezbaterile vii, în mod special, a fost aceea care s-a concentrat asupra întrebării dacă experiența lui Wade din Vietnam a fost aceea care l-a împins pe marginea prăpastiei sau dacă căderea lui emoțională a fost rezultatul comportamentului tatălui său, care l-a tiranizat în copilărie.
Elevii au discutat posibilitatea ca, dacă tatăl lui nu l-ar fi tiranizat în copilărie și nu i-ar fi distrus stima de sine, el ar fi crescut suficient de puternic pentru a rezista traumei războiului din Vietnam. A fost un mare conflict de păreri pe această idee, cu unii dintre elevi care spuneau că nimeni nu ar putea trăi experiența masacrului de la My Lai și să nu fie traumatizat.
Reflectând asupra înțelegerii elevilor, Ravi a observat: „Analiza lor finală a fost aceea că toți factorii au fost semnificativi și că răspunsul lui Wade la fiecare a fost similar, el păstrând aceeași strategie pe care și-o perfecționase în copilărie. Asta a fost exact ceea ce vroiam eu ca ei să înțeleagă. Nu vroiam ca ei să-l vadă pe Wade doar ca pe un veteran de război deteriorat sau doar ca pe un copil afectat de tatăl său abuziv. Și ei chiar au înțeles asta! Când ei au tras concluzia că toți indivizii sunt capabili de acest rău creat de circumstanțe date, am știut să ei au înțeles problemele cheie de aici.”
La sfârșitul celor 90 de minute de clasă, elevii au fost rugați să scrie un eseu dezbătând întrebarea: „Este John Wade un monstru, sau singura lui vină este aceea de a fi om?” Scrierea acestui eseu a avut loc a doua zi. Ravi a văzut în mod clar cum procesul structurat al rutinei și discuțiile care au rezultat s-au reflectat în eseurile elevilor. “Pentru că ei au explorat atât de mulți factori, au realizat că un individ este rezultatul unei serii de experiențe și de aceea, cineva nu-și poate forma o opinie care să condamne o persoană ca fiind un monstru. Fiecare trebuie să înceapă să înțeleagă că toți oamenii sunt imperfecți și această imperfecțiuni devine vizibilă ca rezultat al experiențelor lor.”
Reflectând asupra primei experiențe a utilizării rutinei de către studenții lui, Ravi a notat: „Am descoperit elevi mai dispuși să fie toleranți în discuție, mai dornici de a asculta și de a căuta motivele care i-au dus la o decizie pe care au luat-o când au lucrat individual. Astfel, deși au văzut puncte de vedere alternative, ei au avut totuși un ferm punct de vedere propriu. Ceea ce m-a surprins a fost modul rațional în care s-au angajat de bună voie în dezbatere, lăsându-se convinși dacă au văzut justețea unui punct de vedere al altei persoane. Am fost încântat de structura furnizată de rutină, și de faptul că elevii au văzut că hărțile conceptuale au o structură care reflectă mișcările lor mentale – generarea, selectarea, conectarea, elaborarea!?
Reflectând într-un mod mai larg la utilizarea de rutine, Ravi a comentat: „Rutinele de gândire mi-au permis să planific, păstrând în minte gândul – Vreau ca elevii mei să lucreze pe baza acestor structuri și să adopte aceste mișcări în abordarea oricărei forme de analiză literară fără a avea nevoie de îndrumări din partea unui profesor. Ei se îndreaptă spre o gândire independentă din moment ce dau acum semnalul potrivit creierului lor, instruindu-l să ‘conecteze’, sau să ‘selecteze’ sau exploreze motivele din spatele propriilor convingeri punându-și întrebarea: Ce te face să spui asta?”
P.S. Iată aici și câteva întrebări care stimulează gândirea, propuse de prof. Constantin Lomaca, organizate după câteva criterii: claritate, acuratețe, relevanță, profunzime, logică, semnificație etc.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 