Așa cum desigur știți cu toții vârsta pre-adolescenței și cea a adolescenței vin cu multe schimbări în viața elevilor și, totodată cu provocări legate de managementul clasei și de autocontrolul elevilor. Gândindu-se în mod special la elevii de gimnaziu care, datorită pandemiei au petrecut departe de clase mai mult de un an de zile și nu au apucat să facă în formatul fizic trecerea dificilă de la învățarea cu un singur profesor la învățarea cu profesori diferiți pentru fiecare materie, Sarah Kesty vă propune în articolul de mai jos câteva idei care să-i ajute atât pe elevi cât și pe profesori.

Sarah Kesty predă elevilor de gimnaziu de la clasa de educație specială dintr-o școală din Chula Vista, California. Ea susține cu pasiune cauza persoanelor diferite, considerând că, indiferent de abilitățile unui copil, toate au valoarea lor. Ea este de asemenea și autoarea unei cărți de copii intitulată Toată lumea are ceva: Și împreună putem (Everyone Has Something: Together We Can).

Sarah Kesty este un profesor care cercetează și inovează și s-a specializat în funcțiile executive, ADHD și dizabilități de învățare.

Ea scrie articole și susține conferințe pentru organizațiile persoanelor cu dizabilități.

De asemenea, din poziția de membră a consiliului consultativ al Asociației Charcot-Marie-Tooth, îi ajută pe părinții cu copii care au această boală să să se descurce în sistemul școlar.

Pentru a face ca roțile minții elevilor de gimnaziu să se învârtă, profesorii le pot dezvolta abilitățile de auto-control utilizând întrebările.

De obicei este umilitor și destul de ciudat să vezi un adult sărind pe trambulina gigantică (cum fac acrobații în spectacolele de circ). Mușchii pe care-i utilizezi ca să sari pe o astfel de trambulină trebuie exersați înainte de a putea să faci așa ceva. La fel este și cu elevii noștri care au o experiență similară; după mai mult de un an în care au stat departe de școala fizică, mulți dintre ei vor avea nevoie probabil de suport pentru a-și dezvolta funcțiile executive, sau cum le numesc eu abilitățile de ”școlar” care să le permită să se comporte bine în formula școlii fizice. Funcțiile executive sunt abilitățile de management ale creierului care cuprind o largă varietate de abilități cum ar fi organizarea, auto-controlul (inclusiv concentrarea atenției și controlul emoțiilor), învățarea și memoria.

Aceste abilități sunt învățate și acasă, atunci când copilul face lucruri cum ar fi sarcinile gospodărești. Întărirea funcțiilor executive ajută creierul copiilor să înțeleagă derularea sistemului care activează o anumită abilitate. De exemplu, un elev are nevoie să înțeleagă semnalele mediului pentru a putea activa uneltele de auto-control corespunzătoare, iar aceste semnale pot fi diferite acasă sau la școală (sau de la un profesor la altul, n.n.)

Antrenarea funcțiilor executive susține succesul școlar

Abilitățile de auto-control sunt deseori ”sosul secret” al succesului școlar. Copiii care se înalță la școală sunt aceia care au cel mai perfecționat set de funcții executive. Nu este suficient să fii un scriitor excelent, de exemplu. Este important ca elevii să demonstreze că-și pot controla timpul alocat scrisului, că pot fragmenta sarcinile de scriere, își pot controla atenția pentru a parcurge întregul eseu, își pot aminti strategiile de editare și multe altele. Să întărești aceste abilități ale elevului poate duce la creșterea performanței academice, deoarece notele și evaluările se bazează pe funcțiile executive, ca bază pentru a demonstra măiestria.

Școala virtuală îi forțează pe elevi să învețe unelte de auto-control, cum ar fi să se alăture orei fără să audă clopoțelul sunând sau să reducă factorii de distracție pentru a-și susține concentrarea. Acum, la trecerea la orele cu prezență fizică, elevii vor avea nevoie de timp pentru a-și dezvolta abilitățile de ”școlar” necesare pentru învățarea în persoană (și cu profesori diferiți, n.n.). O componentă cheie a reconectării educaționale este să știi să identifici și să încurajezi dezvoltarea abilităților de ”școlar”.

Înlocuiește instrucțiunile directe cu întrebări care provoacă gândirea

Dacă ai auzit vreodată un elev care-l instruiește pe altul, probabil că ți-ai dat seama că te imită. Ca profesori, obișnuim să le dăm multe instrucțiuni repetate / similare. Înlocuind aceste instrucțiuni cu întrebări de suport de nivel mediu și scăzut poate ajuta la trecerea pe umerii elevilor a răspunderii pentru navigarea printre activitățile din timpul orei, dezvoltându-le astfel funcțiile executive.

De exemplu, instrucțiunea ”Vă rog să vă scoateți cărțile” poate fi înlocuită cu o întrebare cum a fi ”Ce vă trebuie ca să fiți gata de citit?” sau ”Ce vă imaginați că este pe pupitrul vostru în acest moment?” O întrebare de suport simplă poate fi ”Aveți nevoie de 45 sau 65 de secunde ca să fiți gata?” Ați putea de asemenea să bateți ușor cu mâna pe un pupitru, semnalând că ei trebuie să scoată ceva.

Nu există doar un singur mod de a face asta corect; ideea este să planificați și să ajustați nivelurile de suport pe care le oferiți în așa fel încât elevii să-și asume treptat responsabilitatea (similar cu strategiile graduale de asumare pentru sarcinile și abilitățile de învățare).

Învață-i pe elevi să pună întrebări și să se antreneze unii pe alții

Ori de câte ori concep o lecție aud vocea mentorului meu spunându-mi să mă gândesc, ”Care este cel mai important lucru pe care vrei să-l învețe fiecare elev?” E ca o bandă care se derulează automat, oricând îmi planific o lecție. Asemenea antrenorilor și mentorilor, profesorii de la clasă îi pot antrena pe elevi să se ajute singuri cu întrebări sau memento-uri pentru sarcinile repetitive.

De exemplu, la planificarea unui proiect sau a unui eseu mai lung, un profesor poate arăta elevilor cum să facă următoarele lucruri:

• Întreabă-te ce pași vor fi necesari, fie vizualizând fie notând fiecare ”scenă” ca pe un pas distinct
• Gândește-te la materialele de care vei avea nevoie
• Identifică ordinea în care vei face fiecare pas
• Oferă-le sfaturi despre cum să-și reamintească ce au de făcut.

Elevii care au nevoie de un suport mai bun pot face o listă scrisă a acestor întrebări la care să se uite în perioada planificării. Ideea este să creezi un format care să facă vizibile abilitățile de gândire și nu elevul. În acest mod profesorii pot augmenta funcțiile executive aflate în dezvoltare ale elevilor de gimnaziu.

Utilizează cele 6 întrebări magice ale rezolvării de probleme

Pentru profesorii care doresc să dezvolte abilitățile școlare ale elevilor lor și nu au deja în lada lor de unelte (gata automatizate) tehnici de chestionare, există unele întrebări foarte bune, gata de folosit. Aceste întrebări magice includ întrebări ca:

1. Ce remarci aici?
2. Ce părți din… ai înțeles?
3. Ce crezi că am putea avea nevoie acum?
4. Cum poți spune/ formula asta?
5. Unde am putea căuta această informație?
6. Cum îți vei aminti să folosești această strategie sau să întreprinzi acea acțiune ?

Atunci când profesorii pun cu regularitate astfel de întrebări, elevii se obișnuiesc să le audă și apoi ei le pot aplica în mod automat atunci când pe parcursul zilei rezolvă probleme. De asemenea profesorii pot replica cu întrebări de acest gen de întrebări atunci când sunt întrebați lucruri cum ar fi ”Unde este această temă?” sau ”Ce trebuie să fac?” Gândiți-vă de câte ori întrebările elevilor sunt legate de procesarea unei însărcinări, în loc să fie legate de sarcina în sine sau de conținutul acesteia. Ce dar ar fi ca elevii să fie capabili să stăpânească singuri acest tip de gândire (care ține și de abilitățile de control al atenției, n.n.).

Vestea bună pentru profesori

Nu este încă un lucru de adăugat pe lista în creștere pe care o ai deja. Aceste abilități pot fi susținute sau dezvoltate făcând doar mici schimbări, nu adăugiri la instruirea ta. Înlocuirea instrucțiunilor cu întrebări poate ajuta la creșterea atenției elevilor față de rutine și modele de acțiune, declanșând răspunderea auto-controlului la elevi. Antrenându-i pe elevi să fie atenți la cerințele legate de funcțiile executive ale însărcinărilor îi poate împuternici să caute în mod independent strategii de abordare a muncii lor.

Dacă orice altceva eșuează te poți baza pe întrebările magice de funcționare, care cu siguranță vor face ca ”mușchii mentali” ai elevilor să se pună în mișcare. Împuternicindu-i pe copiii noștri cu unelte de ”școlar” va reduce din barierele care stau în calea creșterii lor și va netezi unele din hopurile de care se pot împiedica, atât elevii cât și profesoru,l pe parcursul unei zile de școală.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/supporting-executive-function-skills-asking-questions