Cultivând imaginația într-o lume în continuă schimbare

de Douglas Thomas și John Seely Brown

-carte în serial-

Cum cultivăm imaginația în secolul XXI?

Povestea lui Sam

Sam este un băiat de nouă ani. Ca și mulți alți copii de vârsta lui, el este deja familiarizat cu Internet-ul. Dar Sam a început să se joace cu câteva soft-uri noi, programe ca Gamestar Mechanic¹ și Scratch, care sunt destinate să ajute copiii să înțeleagă bazele designului grafic. Gamestar Mechanic se concentrează pe designul elementelor, în timp ce Scratch are mai mult de a face cu bazele programării.

Scratch a fost creat la MIT (Massachusetts Institute of Technology) ca o platformă destinată să ajute copiii să câștige un nivel de fluență în utilizarea tehnologiei (IT). Este colorată, iar blocurile de cod construite pe platformă permit programatorilor (începători) să utilizeze funcția „drag and drop” pentru a introduce în fereastra de lucru algoritmi și proceduri diferite, legându-le apoi in secvențe pentru a crea propriile programe. Rezultatele sunt imediat vizibile în cea de a doua fereastră de lucru de pe ecran. În intervalul de câteva minute de joc cu acest program, copiii pot crea animații simple și interacțiuni cu alți utilizatori, pot adăuga programului propriile imagini (create / importate) sau imagini de fundal (decor).

Unul din primele programe create de Sam a fost o animație în care a creat un avatar, utilizând propria fotografie, pe care a plasat-o într-o imagine, creată virtual, a Marelui Canion. Obiectivul jocului era să miști imaginea avatarului în spațiul Marelui Canion pentru a prinde o bucată de hârtie purtată de vânt. De fiecare dată când avatarul atingea hârtia, jucătorul câștiga puncte.

Ca și alți copii, Sam a descoperit repede cum să programeze mișcarea și cum să importe imagini pentru avatar sau decor. El a urmat și o școală de vară, ca să învețe mai bine cum poate crea programe cu ajutorul Scratch.

Dacă am fi vorbit despre abordările tradiționale ale învățării, aceasta ar fi fost doar o istorioară drăguță, și probabil că s-ar fi terminat aici. Nu e nici o îndoială că acum Sam știe mai multe despre programare decât știa înainte și că acum este capabil să utilizeze acest program pentru a crea ceva care este pentru el și interesant și expresiv.

Dar Scratch are un element suplimentar care duce experiența la un nivel diferit: un colectiv, o comunitate de oameni (și copii) inteligenți care l-au ajutat pe Sam să învețe și i-au satisfăcut toate nevoile de înțelegere de-a lungul procesului. Când Sam și-a postat creația online în acea comunitate, jocul lui a devenit accesibil sutelor de copii care și ei lucrau cu Scratch și, din acel moment au început să se întâmple unele lucruri foarte interesante.

Ceilalți jucători nu numai că puteau să joace jocul creat de Sam, dar puteau și, cu un simplu click, să descarce codul de programare, să îl vadă și să îl modifice așa cum doreau.

Poate că cel mai important aspect dintre toate, a fost și posibilitatea utilizatorilor platformei de a comenta asupra proiectelor postate de ceilalți, votându-le cu un „like it” pe cele care le plăceau.

Ceea ce Sam a aflat în momentul în care a aderat la comunitatea online a fost nu numai pur și simplu cum să creeze animații sau jocuri; el a făcut parte dintr-o conversație mai amplă. Desigur că a fost încântat când a primit primul comentariu și primul like.

Dar, când l-am întrebat pe Sam ce înseamnă să fii un bun membru al comunității Scratch, am fost surprinși de răspunsul său. Nu avea de a face cu crearea de jocuri sau postarea de animații. În locul unor astfel de răspunsuri, Sam ne-a spus că cel mai important lucru e să nu fii rău în comentariile tale și să te asiguri că apreciezi ceea ce este bun, de asemenea. Jocul acestei comunități nu te învață doar să programezi; el cultivă de asemenea abilitățile sociale, cetățenia.

Una din opțiunile pe care ți le pune la dispoziție Scratch este să re-mixezi creațiile altor utilizatori. Când Sam a găsit un program care i-a plăcut, de exemplu, el a lăsat un comentariu la care autorul programului i-a răspuns și l-a întrebat: Vrei să re-mixezi? Această invitație a demarat o întreagă conversație între cei doi membri ai comunității. Au început să se uite unul în programul celuilalt, aducând modificări, reconstruindu-le. Deoarece oricine poate descărca codul creat de orice utilizator al platformei și să facă schimbări în acel cod, Scratch are un sistem prin care în mod automat noul program este inscripționat cu un comentariu: „bazat pe conținutul creat de ”…………………….” urmat de numele programatorului original. Acest sens al posibilității de re-mixare definește o parte semnificativă a comunității și culturii de colaborare create pe platforma Scratch.

Când l-am întrebat pe Sam ce deosebește o re-mixare de o simplă copiere, ne-a răspuns fără ezitare că, pentru a fi considerată o contribuție a ta la program, trebuie să schimbi trei lucruri importante. Nu este suficient să faci ajustări minore, cum este, de exemplu, să schimbi puțin mișcarea unui element. Trebuie să faci ceva care cere o muncă reală de re-programare, având ca obiectiv îmbunătățirea acelui program. „Fiecare face tot ce poate mai bine prima dată când lucrează” ne-a spus Sam, pe urmă „ dacă programarea ta necesită îmbunătățiri, ești fericit când ceilalți re-mixează“.

Sam a urmat niste cursuri despre Scratch, care l-au ajutat să învețe puțin și a vorbit cu doi prieteni care utilizau același program, chiar dacă ei nu erau membrii ai comunității. În aceste interacțiuni, totuși, nu a fost vorba despre tehnicile de programare. Prietenii lui erau mai mult interesați de locul în care au apărut comentariile lor pe platformă, cine a răspuns și ce răspunsuri au primit comentariile lor.

Sam a fost cel care a făcut cel mai relevant comentariu, cel care ne spune mai mult despre cultura învățării, atunci când l-am întrebat ce caută când se uită la codul de programare al celorlalți. Ne-a răspuns: „ceva cu adevărat interesant, pe care nu l-ai fi putu afla / ști singur”.

În timp ce se juca cu Scratch, Sam a învățat multe despre programare și foarte multe despre participarea la o comunitate online. Dar ceea ce a învățat și mai mult a fost cum să învețe de la alții.

NN. – Iată una din multele povești despre noua cultură a învățării pe care le puteți regăsi în această carte. Sperăm că v-a plăcut și vă promitem că vom mai publica alte câteva astfel de povești. Dar totodată, vă invităm și pe voi să propuneți astfel de povești, pentru ca și noi și cititorii acestui blog să învățăm unii de la alții.

Rodica Bărbuță, profesor, trainer, cercetător, traducător, președinta Fundației MATCA-2000