Cultivând imaginația într-o lume în continuă schimbare

de Douglas Thomas și John Seely Brown

-carte în serial-

Becky și Nick sunt jucători pasionați. Cei doi au jucat împreună mai bine de zece ani, începând cu unele din primele jocuri online (MMO), cum sunt Ultima Online (lansat în 1996) și Dark Age of Camelot (2001). În World of Warcraft, unul din ei și ales caracter de priest (preot), celălalt de hunter (vânător). Becky se descrie pe sine ca fiind mai puțin „nărăvașă” decât mulți din cei din echipă, colegii de ghildă, însemnând că ea se bazează mai puțin pe reflexele rapide și mai mult pe răbdare, strategie gândită cu grijă și cunoașterea jocului. Ambițioasă și asumându-și riscuri. Nick este lider al clasei de hunter-i și știe tot ce se poate ști despre cum se poate juca cu un hunter în World of Warcraft.

Ei au stiluri de joc foarte diferite și atitudini diferite față de joc, dar amândoi sunt membri de bază (core–raiders) ai culturii de a juca în echipă, împotriva monștrilor fictivi din joc. Ca parte a unui larg grup de jucători care sunt considerați cei mai buni din echipă (guild), ei petrec 15-20 de ore pe săptămână înfruntând cele mai dificile provocări pe care jocul le oferă echipelor de jucători.

Becky se întâmplă să fie și mama lui Nick.

Becky și Nick sunt parte a unui fenomen în creștere, când copii, părinți și chiar bunici joacă împreună jocuri online. În unele familii, relațiile inter-generații sunt foarte formale; ei joacă jocuri împreună, dar nu interacționează neapărat prea mult în joc. În alte familii, jocul împreună devine o bază pentru interacțiunile de familie.

Există de exemplu și familii, separate geografic de distanțe mari, care folosesc jocurile ca mijloc de a păstra legătura. În fiecare vineri, trei generații din familie se întâlnesc împreună în tărâmul fantastic din Azeroth sau Outland (World of Warcraft) și joacă împreună patru sau cinci ore. Înainte de asta, interacțiunile lor erau limitate doar la vizitele din vacanțe (sau de sărbători) și telefoanele date din când în când. Acum, copiii stau acasă vineri seara ca să petreacă timpul online, alături de bunici.

Vedem din ce în ce mai mult acest mod de interacțiune între generații prin intermediul jocurilor, care subliniază natura socială a acestor jocuri online, furnizând totodată un context în care chiar și un copil mai tânăr poate juca rolul de „expert”, într-un mod care este acceptat din ce în ce mai mult.

În timpul pe care îl petrec împreună, membrii familiei nu doar discută; ei sunt angajați activ împreună, rezolvând diferite misiuni (quest-uri), învățând, construind echipe pentru rezolvarea misiunilor mai dificile.

Ei simt că legăturile create în contextul jocului pot fi utilizate și pentru alte sarcini concrete: realizările și experiențele împărtășite îi aduc împreună și îi motivează.

Jucându-se alături unul de altul, ei apreciază de asemenea diferitele faze ale vieții reprezentate în cadrul jocului și recunosc motivațiile individuale și seturile de abilități distincte ale fiecăruia.

În plus, toată lumea se distrează în același timp.

__________________________________***_______________________________

Alături de experții în “jocuri serioase” și bazat pe propriile experimente, vă putem spune că multe din jocurile online (nu toate, e adevărat) au valențe de învățare și interacționare foarte valoroase, pe care părinții și educatorii le pot utiliza pentru a orienta timpul petrecut de copii în fața calculatorului spre dezvoltarea abilităților de gândire, învățare și a celor sociale.