Să faci gândirea vizibilă – Harta gândirii implicată în înțelegere

În secțiunea precedentă, am listat câteva tipuri de gândire care sunt în centrul diferitelor arii ale subiectului, cum sunt să elaborezi și să testezi ipoteze în știință sau să consideri diferite perspective în istorie, dar sunt acele anume tipuri de gândire care servesc înțelegerii în toate aceste discipline? Tipuri de gândire care sunt în mod particular utile atunci când încercăm să înțelegem noi concepte, idei sau evenimente? Când te gândești la acele tipuri de gândire pe care le-ai folosit ca să îți dezvolți înțelegerea în propriul domeniu, probabil că ai identificat unele din acestea. Ron Ritchard și colegii David Perkins, Shari Tishman și Patricia Palmer și-au propus ca sarcină să încerce să identifice o listă scurtă a mișcărilor de gândire cu cea mai mare influență care ajută buna înțelegere. Obiectivul lor nu a fost să descopere toate diferitele tipuri de gândire implicate în înțelegere, ci să identifice acele tipuri care sunt esențiale în sprijinirea înțelegerii. Ei au vrut să identifice acele mișcări de gândire care sunt integrate în înțelegere și fără de care ar fi dificil să spui că am dezvoltat înțelegerea. Ei au pus pe această listă următoarele 6:

  1. Observarea atentă și descrierea a ceea ce este observat

  2. Construirea de explicații și interpretări

  3. Raționarea pe baza dovezilor

  4. Crearea de conexiuni

  5. Considerarea diferitelor puncte de vedere și perspective

  6. Surprinderea esenței și formularea concluziilor

Noi simțim că toate aceste șase joacă un rol important în adâncirea înțelegerii de noi idei.

Dacă noi încercăm să înțelegem ceva, trebuie să observăm părțile sale și caracteristicile, fiind capabili să descriem în întregime și în detaliu. Identificând și desfăcând ceva în părțile componente și caracteristici este de asemenea un aspect cheie al analizei.

curious-brain-mind-map-10Procesul înțelegerii este legat integral de construcția noastră de explicații și interpretări. În știință, noi denumim acestea ca teorii și ipoteze. În matematică, le denumim câteodată presupuneri și generalizări. Când întâlnim ceva nou, noi facem conexiuni între nou și cunoscut, extrăgând din experiența anterioară. Aceste conexiuni ne ajută să legăm idei și să găsim unde se potrivesc noile idei cu aria subiectului sau în afara ei. Conexiunile noastre se pot face și cu acele aplicații sau locuri, situații unde sunt utilizate noile idei sau abilități. Toate aceste conexiuni ajută la găsirea de informații și garantează că noua informație nu este statică sau inertă (Whitehead, 1929). Dacă cineva doar s-ar uita la noua informație sau situație dintr-o perspectivă singulară, am putea să spunem că înțelegerea acelei persoane a fost limitată și câteodată chiar confuză, influențată. Conștientizarea diferitelor perspective sau poziții față de o idee ne dau o înțelegere mult mai robustă. Surprinderea focarului sau miezului unui concept, procedură, eveniment sau temă garantează că îi vom înțelege esența, despre ceea ce este vorba cu adevărat. Vrem să ne asigurăm că nu am pierdut din vedere pădurea din cauza copacilor și că am observat ideile principale puse în joc.

Aceste tipuri de gândire nu sunt nici pe departe exhaustive și nu sunt singurele pe care vrem să le facem vizibile în sălile noastre de clasă. Cu toate acestea, ele ne pun la dispoziție o listă bună și utilă cu care putem să începem. Mulți profesori care lucrează pentru a face gândirea valoroasă și vizibilă în clasele lor o pot găsi extrem de utilă. Lista ajută pentru a atrage atenția studenților asupra a ceea ce fac pentru a învăța. Pentru a ne ajuta să fim siguri că acea temă sau activitate nu supra-solicită învățarea studenților, profesorii de multe ori fac o pauză fie înaintea sau după o însărcinare pentru a discuta despre tipurile de gândire care vor fi sau au fost implicate în acea însărcinare. Pe măsură ce studenții vor fi mai conștienți de propria gândire și de strategiile și procesele pe care le utilizează când gândesc, ei devin mai metacognitivi (Ritchhart, Turner & Hadar, 2009a).

Din moment ce toate aceste mișcări de gândire susțin dezvoltarea înțelegerii această listă poate fi utilă profesorilor în planificarea unităților de curs. De-a lungul cursului unei unități de studiu, studenții trebuie să fie angajați în toate aceste tipuri de gândire în mai mult de o singură ocazie pentru a-i ajuta să-și dezvolte înțelegerea. Dacă studenții nu au fost angajați în mod activ să construiască explicații, să raționeze pe baza evidențelor, făcând conexiuni sau să aibă ocazia să privească lucrurile din mai mult decât o singură perspectivă, atunci e probabil că vor exista găuri semnificative sau discontinuități în dezvoltarea înțelegerii.

Așa cum cele șase mișcări de gândire pot să ajute la dezvoltarea înțelegerii, ele pot fi de asemenea utile în evaluarea înțelegerii.

Fredrik Peterson, un profesor de istorie din ciclul secundar de la Lemshaga Akademi din Suedia, a descoperit că cele șase mișcări de gândire erau exact calitățile pe care le căuta într-un eseu de istorie și a decis să le utilizeze ca pe o rubrică de evaluare pe care a dat-o studenților săi.

Echipa de profesori de la clasa a șasea de la Școala Internațională din Amsterdam a decis că, dacă ei vor încerca cu adevărat să facă gândirea vizibilă în sălile lor de clasă, atunci studenții trebuie să se concentreze pe gândirea lor și nu doar pe performanțele la teste și chestionare. Toți elevii clasei a șasea au fost însărcinați să creeze un portofoliu al gândirii vizibile în care au strâns exemple care demonstrau unde și când ei au fost angajați în cele șase mișcări. Aceste portofolii au fost prezentate părinților ca parte a conferinței clasei la sfârșitul anului.

După prima identificare a celor șase mișcări de gândire care susțin înțelegerea, ceea ce noi numim „harta înțelegerii”, am adăugat ulterior două mișcări de gândire suplimentare:

  1. Să te gândești despre și să pui întrebări

  2. Să descoperi complexitatea și să mergi dincolo de suprafața lucrurilor

Importanța curiozității și chestionării în propulsarea învățării este ușor de văzut în experiența noastră de persoană care învață. Știm că atunci când curiozitatea noastră este aprinsă și avem dorința de a ști și a învăța ceva, angajamentul nostru (în acest proces n.t.) este crescut.

WaterCyclePoster2012

Mulți profesori sunt familiarizați cu utilizarea întrebărilor esențiale ca vehicule de propulsare a învățării studenților. De altfel, întrebările sunt de asemenea și o parte continuă a dezvoltării înțelegerii. Întrebările pe care le punem la începutul unei călătorii a învățării se schimbă, se metamorfozează și se dezvoltă pe măsură ce înaintăm în călătorie. Chiar și după eforturi extinse pentru dezvoltarea înțelegerii, descoperim că e posibil să ne fi rămas mai multe întrebări decât în momentul pornirii. Aceste noi întrebări reflectă adâncimea înțelegerii noastre. Această adâncime și capacitatea noastră de a merge dincolo de suprafața lucrurilor este o parte vitală a dezvoltării continue a înțelegerii. Mai curând decât să căutăm sau să acceptăm răspunsuri facile, noi mergem mai departe pentru a identifica complexitatea evenimentelor, poveștilor sau ideilor din fața noastră. În această complexitate consistă bogăția, intriga și misterul care ne angajează pe noi, ca persoane care învață.

În vreme ce aceste opt reprezintă mișcările cu cea mai mare influență, este important să subliniem din nou că ele nu sunt nici pe de parte exhaustive. Noi oferim aici această listă ca pe un util punct de pornire, nimic mai mult. Probabil că te poți gândi la alte tipuri de gândire care sunt utile, cum este vizualizarea, inventarierea a ceea ce înțelegi, căutarea relațiilor cauză – efect și altele. Mai mult, probabil că poți identifica multe mișcări de gândire capabile să elaboreze mai mult decât cele opt – cheie, în moduri care sunt utile. De exemplu, comparând și punând în contrast ideile este un tip specific de a face conexiuni, așa cum este și gândirea metaforică. Clasificarea extinde descrierea și remarcile noastre. Noi am ales termenii mai largi de explicare și interpretare, dar cu certitudine aceștia sunt legați cu deducția, explicația și previziunea.

Ai putea de asemenea să întrebi: Unde este reflecția? Reflecția structurată s-a demonstrat de multe ori că îmbunătățește înțelegerea și capacitatea de a rezolva probleme (Eyleer & Giles, 1999). Răspunsul este că reflecția structurată – și acesta este reflecția care merge dincolo de a da glas opiniei sau sentimentelor cuiva – implică descrierea obiectului reflecției și observarea părților lui cheie, conectarea a ceea ce este nou cu ceea ce persoana deja știe și examinarea unui eveniment sau obiect al reflecției prin diferite lentile sau cadre, ceea ce este considerarea imaginii de ansamblu, perspectivei (Colby, Beaumont, Ehrlich & Corngold, 2009).

*****

Fragment din cartea în serial

“Să faci gândirea vizibilă” – Cum să promovezi implicarea, înțelegerea și independența tuturor celor care învață, de  Ron Ritchhart, Mark Church și  Karin Morrison

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s