Dacă ați avut timp să parcurgeți viziunea creată prin Proiectul România Educată., ați văzut că se vorbește acolo, printre alte deziderate, despre personalizarea învățării. Și probabil că v-ați întrebat cum se pot pune în aplicare acele deziderate. Una dintre cele mai bune strategii prin care se poate ajunge la această personalizare este învățarea prin proiecte.
Știm că mulți se întreabă, ”Păi cum să fac și asta când și așa nu-mi ajunge timpul pentru ce am de făcut?”
De aceea, am ales astăzi un articol scris de John Spencer despre strategiile prin care poți câștiga timpul pentru a aplica în clasă învățarea prin proiecte. Veți găsi și link-uri către alte materiale și, ca de obicei, vă întrebăm ce vă interesează, pentru ca noi să vi le traducem și pe acestea. Lectură plăcută!
Lucrez în facultate de puțin peste trei ani și, de câte ori îi vizitez pe unii din foștii mei studenți în toiul muncii lor practice din școli, sunt izbit de cât de repede se mișcă timpul în clase. Ca profesor, e ușor să uiți ritmul frenetic, cu clopoțelul și anunțurile și întreruperile care apar în mod regulat. Pot câteodată să uiti cum este să trebuiască să dai pe gât o masă și să alergi ca să termini o treabă în cele 20 de minute care îți mai rămân din pauza de masă. Majoritatea profesorilor pe care îi cunosc au o hartă încărcată cu curriculum, punctată de ședințe, excursii pe teren și zile de testare. Așa că, de fiecare dată când vizitez o clasă, sunt izbit de ritmul amețitor al predării. Tu ești întotdeauna în criză de timp.
Așa că, cum îți poți face timp pentru proiecte? Cum îți faci timp pentru învățarea bazată pe proiecte* și pentru gândirea conceptuală când orarul tău este deja plin?
* http://www.spencerauthor.com/7-lies-project-based-learning/ – Cele mai mari 7 minciuni care-i împiedică pe profesori să implementeze învățarea bazată pe proiecte (PBL)
Asta se poate simți ca și cum pur și simplu trebuie să adaugi încă un lucru la platoul tău supra-încărcat. Cu toate acestea, PBL nu este despre a mai adăuga lucruri la sarcinile tale. Este vorba despre re-aranjarea lucrurilor în așa fel încât elevii să poată lucra la un nivel mai profund. Dar cum funcționează de fapt asta?
Șapte strategii pentru a-ți crește la maxim timpul pentru învățarea bazată pe proiecte
Strategiile următoare sunt cele specifice pe care le poți folosi pentru a câștiga maximum de timp pentru PBL. Înainte de a ajunge la asta, vreau să împărtășesc cu voi un scurt avertisment: Totul ține de context. Sunt atâția factori de dinamică inter-umană și, la urma urmei, tu îți cunoști elevii cel mai bine. Tu ești expertul. Deseori, noi învățăm prin încercare și eroare. Am avut proiecte care au eșuat sau s-au desfășurat pe parcursul unei săptămâni întregi. Încă nu mi-am dat seama perfect cum funcționează. Cu toate acestea, am învățat câteva strategii pe parcurs, prin propriile experiențe și prin observarea unor profesori uimitori care foloseau PBL.
#1: Mai puțină vorbă din partea profesorului
Asta a fost pentru mine cea mai grea, ca profesor de gimnaziu. Instruirea directă se poate simți atât de eficientă, ca o cale de a transmite informația. Și chiar este. Tu vorbești, ei ascultă și-și iau notițe, și asta este. Cu toate acestea, cu PBL, elevii petrec mai mult timp făcând ei înșiși munca. Ei pun mai multe întrebări și găsesc mai multe răspunsuri singuri. Câteodată eu sunt ghidul, ajutându-i unul câte unul. În alte situații, eu sunt un curator** al informației, împărtășind cu ei resursele specifice de care au nevoie. Dar scopul este pentru mine să vorbesc mai puțin, iar pentru elevi să muncească mai mult.
** http://www.spencerauthor.com/content-curation/ – Începe cu administrarea (curation) conținutului în clasă
Deși asta se poate simți ca fiind mai puțin eficient, elevii învață deseori la un nivel mai profund și rețin informația pentru o mai lungă perioadă de timp atunci când se luptă cu ea. Ar putea să nu pară atât de eficient, dar noi de fapt economisim timp punându-i pe elevi să-și maximizeze munca în timpul orei.
Notează că nu este vorba doar să petreci mai puțin timp cu instruirea directă: Este de asemenea ideea de a petrece mai puțin timp explicând instrucțiuni atunci când elevii lucrează la un proiect. Îmi amintesc că am avut un intern care mă observa pentru a face un audit al timpului în clasa mea, într-o oră de PBL. Spre surpriza mea, am petrecut mult prea mult timp dându-le indicații și clarificând acele instrucțiuni pentru întreaga clasă. Așa că am încercat ceva. MI-am scris instrucțiunile pe tablă și apoi am răspuns întrebărilor de clarificare plimbându-mă prin clasă. A funcționat.
#2: Scurtează termenele (dar construiește un spațiu de manevră)
Ai remarcat vreodată că elevii tind să piardă timp la începutul sau la mijlocul unui proiect și apoi se grăbesc spre sfârșit ca să termine? Se pare că noi tindem să muncim mai din greu la o sarcină atunci când suntem aproape de a o termina. Prin contrast, există o idee numită Legea lui Parkinson***, care explică cum ”munca se extinde pe măsura timpului alocat” (așa cum este descris în unul de episoadele din Planeta Banilor #1). Cu alte cuvinte, dacă îți acorzi trei săptămâni ca să faci un proiect și asta ar trebui să-ți ia doar două săptămâni, vei găsi o modalitate de a utiliza toate cele trei săptămâni mai curând decât să termini mai devreme.
*** https://en.wikipedia.org/wiki/Parkinson%27s_law – Parkinson’s law – este un proverb care spune că ”munca se extinde pentru a umple timpul de care dispui pentru a o completa”.
#1 https://www.npr.org/sections/money/2018/11/19/669395064/episode-877-the-laws-of-the-office?t=1544613701602 – Legile muncii la birou
Acum, există cu siguranță momente când elevii se grăbesc printr-un proiect și termină mai devreme. Cu toate acestea, deseori elevii vor petrece mai mult timp decât normal la un proiect deoarece termenele sunt prea largi. Am descoperit că este mai ușor să stabilești termene strânse și apoi să acorzi elevilor câteva zile în plus decât să creezi termene mult prea laxe. Ajută dacă spargi proiectele în mai multe faze, iar ăsta este motivul pentru care îmi place gândirea conceptuală (#2).
#2 http://www.spencerauthor.com/design%20thinking/ – Să începi cu gândirea conceptuală în educație (Getting Started with Design Thinking in Education)
#3 http://www.spencerauthor.com/the-launch-cycle/ – Ciclul Lansarea: un cadru pentru gândirea conceptuală în clasele 1-12
Cu Ciclul Lansarea (LAUNCH Cycle), noi avem faze specifice prin care îi trecem pe elevi în timp ce se angajează în munci creative:
Deci, elevii trec de la chestionare, cercetare, creare de idei, la creare de prototip și revizuire, în faze distincte. Asta îi ajută pe elevi să-și urmărească propriul progres, învățându-i să se angajeze în managementul de proiect (#4).
#4 https://www.youtube.com/watch?time_continue=12&v=o7yZutiwRso – The Project Management Process
Cu toate acestea, câteodată elevii se chinuie să respecte termenele, ceea ce ne conduce la următorul punct.
#3: Concentrează-te pe calitate nu pe cantitate
Când am început să predau, îl așteptam pe cel mai lent elev să termine o însărcinare înainte de a trece mai departe cu întreaga clasă. Deci, când unui elev îi lua 35 de minute ca să termine de scris un paragraf, toată lumea ar fi așteptat 35 de minute. Atunci aș fi rămas blocat cu aceleași termene de timp întregul an. După câteva luni de la începerea anului școlar, i-am pus pe câțiva elevi să completeze un chestionar despre predarea mea și, spre surpriza mea, cea mai mare plângere a fost că ne mișcăm prea încet. În fine, am realizat că am putea să ne mișcăm mai repede și că i-aș putea scuti pe elevi (cei lenți) de o a doua însărcinare pentru ca ei să termine paragraful singuri.
Până la urmă, asta m-a condus la o descoperire. Ce ar fi dacă aș scăpa de cerințele privind cantitatea și să mă concentrez în schimb pe calitate. Așa că, în timp ce vremea s-a încălzit, am spus, ”Încercați să scrieți cel puțin un paragraf. Mulți dintre voi veți scrie două sau trei, dar scopul ar trebui să fie să vă exprimați gândurile cu claritate.” Când am trecut la însărcinări flexibile (#5), elevii au început să înflorească. Nu am mai avut elevi care se plictiseau și nu aveau de lucru pentru că terminaseră mai devreme și, de asemenea, nu am mai avut elevi speriați că rămân în urmă tot timpul.
#5 http://www.spencerauthor.com/why-science-says-the-average-student-doesnt-exist/ – De ce spune știința că nu există elevul mediu (și ce înseamnă asta pentru participarea elevului la propria învățare)
Când am trecut la învățarea bazată pe proiecte, am realizat că am nevoie să adopt conceptul de însărcinări flexibile și să permit elevilor să se concentreze pe calitate și nu pe cantitate.
Așa că, atunci când am lucrat la publicarea proiectelor pe blog, am avut elevi care au scris 10 postări și alții care au scris 300 de cuvinte. Inițial, au fost întrebări despre echitate și dreptate dar, pentru că le încadrasem prin prisma obiectivelor personale, elevii au realizat că echitatea nu este despre uniformitate. Este despre a-l ajuta fiecare elev să-și atingă întregul potențial. Când am discutat despre asta în clasă, am făcut comparația cu perioada de lectură în liniște, când fiecare elev citește un număr diferit de pagini. Deși se simte ca fiind contra-intuitiv, această abordare flexibilă salvează de fapt timp, deoarece fiecare elev este mai probabil să lucreze la potențialul lui maxim.
#4: Utilizează structuri pentru a câștiga timp
Devreme, la începuturile călătoriei mele cu PBL, am spus elevilor, ”Vreau să creez un film documentar. Voi trebuie să dezvoltați un plan și apoi să-l puneți în aplicare.” Nu s-a întâmplat. Elevii au stat de jur împrejur vorbind fără să se apuce de ceva. Proiectul prea mare a fost prea descurajant, așa că am început să incorporez structuri care să construiască interdependența și colaborarea.
De fapt, structurile sunt vitale pentru productivitatea creativă (#6). S-a dovedit că oamenii care nu au experiență la sarcini eșuează deseori să planifice și au mai multe starturi false și greșeli decât cei care sunt experți și tind să planifice totul dinainte. Structurile furnizează constrângerile creative necesare pentru a îmboldi gândirea divergentă (#7) și ajută la facilitarea muncii efective în munca de creație (#8).
#6 http://www.spencerauthor.com/three-ways-to-boost-collaboration-in-student-projects/ – Trei moduri de a stimula colaborarea în proiectele elevilor
#7 http://www.spencerauthor.com/divergent-thinking/ –
#8 http://www.spencerauthor.com/think-inside-box-power-of-creative/ – Gândește ”în interiorul cutiei” – Puterea constrângerilor creative
Unul dintre lucrurile fascinante pe care le-am învățat în cercetarea colaborării și inovării este cât de des organizațiile, echipele și companiile utilizează structurile pentru a facilita munca creativă. Compania Pixar utilizează conceptul Brain Trust (#9) și nenumărate companii au utilizat structurile Radical Candor (#10) , dezvoltate de Kim Scott. Dacă încă nu ați citit cartea ei, v-o recomand cu căldură.
#9 http://www.spencerauthor.com/pixar-creative-collaboration/ – Zece lucruri pe care le putem învăța de la Pixar despre creativitate
#10 https://www.amazon.com/Radical-Candor-Kim-Scott/d – Radical Candor: Fii un șef care dă șuturi, fără să-ți pierzi umanitatea
Aproape fiecare disciplină folosește un cadru sau un plan pentru munca lor creativă. Fie că este o sesiune de lucru a scriitorilor, un proces de proiectare, o metodă științifică sau un cadru de gândire conceptuală. Atunci când noi introducem aceste cadre de lucru (structuri) în orele noastre de PBL, nu numai că economisim timp, dar îi și învățăm pe elevi cum se face munca de creație în diferite discipline.
#5: Fragmentează-ți standardele
Abordarea tradițională de predare se concentrează pe izolarea unei abilități specifice pe care o predăm sistematic elevilor. Cu toate astea, cu PBL, noi îi putem pune pe elevi să învețe un concept, în timp ce de asemenea practicăm o abilitate. Ei pot lucra pe standarde multiple, interconectate în același timp în loc să treacă secvențial prin fiecare standard. Când se întâmplă asta, elevii trec mai lent prin standarde în loc să meargă prin metodele tradiționale de stai-și-mergi mai departe.
În unele cazuri, ai putea merge pe baza unei competențe integrale și să permiți elevilor să sară peste standardele pe care deja le stăpânesc. De exemplu, în faza de cercetare a proiectului, elevii pot lucra asupra unor abilități specifice de citire și să sară peste cele pe care deja le stăpânesc. Pentru un mini-proiect, i-ai putea chiar pune pe elevi să folosească această grilă de alegeri (#11), unde aleg singuri abilitățile și standardele.
#11 http://www.spencerauthor.com/choice-menu/ – Să duci meniurile de alegere la următorul nivel pentru ca elevii să participe la propria învățare
#6: Predă noul conținut prin proiect
Conform celor de la Buck Institute for Education, o diferență cheie dintre proiectele finale și o unitate de PBL este că elevii ar trebui să învețe prin proiect mai curând decât să învețe întâi un concept și apoi să completeze un proiect practic după asta.
Ia notă că tu va trebui totuși să faci instruire directă și ai putea chiar să-îți începi proiectul întâi cu o scurtă lecție de prezentare a conceptului. De fapt, John Hattie recomandă concentrarea pe prezentarea conceptului înainte de a trece pe chestionarea făcută de elevi. Mai mult, sunt ocazii în care ai putea avea nevoie să revezi un concept sau o abilitate împreună cu elevii înainte ca ei să treacă la o nouă fază a proiectelor lor. Cu toate acestea, aceste abordări mai tradiționale ar trebui să apară în cadrul proiectului. Obiectivul este să integrezi instruirea directă într-un mod care se simte autentic.
#7: Evaluează din mers
Cu învățarea bazată pe proiecte, poți incorpora evaluări formative în fiecare fază a proiectului. Aici tratezi evaluarea mai mult ca pe un verb decât ca pe un subiect. Este ceva ce mai curând faci decât ceva cu care te ocupi. Îi poți observa pe elevi în timp ce lucrează, ținând o listă a lucrurilor pe care le stăpânesc, sau trăgându-i deoparte în conversații unu-la-unu. Poți introduce de asemenea auto-evaluări, feedback din partea colegilor și scurte conferințe de cinci minute profesor-elev, în așa fel încât ei să-și stabilească obiectivele și să-și clarifice nivelul de stăpânire a conținutului.
În acest proces, tu salvezi timp, deoarece nu le dai elevilor să completeze teste sau chestionare săptămânale. Asta se poate resimți ca fiind ceva riscant. Îmi amintesc că mă întrebam dacă observațiile mele sunt corecte sau nu și fiindu-mi frică de eșecul elevilor mei atunci când va fi vorba de testele efective. Pentru ceea ce merita, petreceam întotdeauna 30 de minute la sfârșitul fiecărui capitol pentru a trece în revistă strategiile de testare atunci când se apropia un test important. Cu toate acestea, deoarece proiectele noastre erau atât de provocatoare, elevii tindeau să exceleze la teste. Nu exista niciodată o garanție, iar cercetarea despre PBL și nivelul de achiziții al elevilor a dat rezultate mixte. Cu toate acestea, atunci când le predai peste nivelul așteptat al testelor, elevii tind să vadă testele ca fiind ușoare.
Să-ți faci timp pentru ce contează
În ultimul rând, învățarea bazată pe proiect implică un mod diferit de gândire. Este despre a alege calitatea în locul cantității și a schimba spre conceptul de participare a elevului la propria învățare. În timp ce asta se poate simți ca un avans mai lent, de fapt realizezi mai mult și ei învață la un nivel mai profund.
Dacă ești interesat să începi cu PBL, ai putea dori să descarci această !cutie de unelte și să verifici acest seminar online (webinar) gratuit:
– http://www.blendeducation.org/p/getting-started-with-p-b-l-webinar
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 