Ne face plăcere și ne simțim onorați să vă putem pune la dispoziție primele documente oficiale, lansate spre dezbatere publică, din cadrul Proiectului România Educată, rezultate în urma unui proces laborios de largă consultare, la care au participat și sindicatele din învățământ.
Iată mai jos introducerea la viziunea globală a unei proiecții pentru următoarea perioadă – 2018 – 2030 și link-urile la documentele oficiale, pe care vă invităm să le parcurgeți.
EDUCAȚIA ESTE ȘANSA ROMÂNIEI CENTENARE!
”România Centenară trebuie să facă față provocărilor lumii moderne – o lume globală, competitivă și tehnologizată, în care inovarea și evoluția tehnologică au loc într-un ritm din ce în ce mai alert – o lume în care capacitatea indivizilor, dar și a societății în ansamblu, de a se adapta rapid este cea care face diferența.
România anului 2030 va fi, în cazul în care se înregistrează o ruptură decisivă de tendință
economică, o țară dezvoltată , integrată în piața comună a Uniunii Europene. Pentru a fi competitivă, pe piața globală, economia romanească va avea nevoie de o productivitate mai mare a muncii, de o mai bună pregătire a specialiștilor și de o adaptabilitate mai mare la tendințele macro-economice dinamice.
De aceea, în Proiectul „România Educată” am pornit de la proiecția viitorului, imaginând provocările acestuia pentru societatea prezentului.
Cele 15 transformări preconizate pentru România pană în 2030, incluse în consultarea online din cadrul proiectului, au fost: conectarea permanentă la internet; dinamica accentuată a profesiilor; scăderea și îmbătrânirea populației; urbanizarea crescută a populației, tot mai concentrată in jurul orașelor dinamice; creșterea diversității familiilor; apariția de noi abordări ale democrației participative (de exemplu cetățenia electronică); creșterea diversității etnoculturale; robotizarea avansată; creșterea ponderii serviciilor în economie; adâncirea inegalității sociale; creșterea impactului schimbărilor climatice; repolarizarea lumii, care devine policentrică; dezvoltarea realității virtuale; creșterea incidenței bolilor cauzate de stres; creșterea competiției globale pentru talente.
Dintre acestea, cei aproape 8000 de participanți la consultarea online derulată in cadrul proiectului au indicat trei provocări principale cărora educația trebuie să le răspundă pană în anul 2030: dinamica accentuată a profesiilor, scăderea și îmbătrânirea populației și conectarea permanentă la internet1.
Toate aceste schimbări vor pune o presiune considerabilă pe sistemul de educație. Nevoia de învățare autentică, de flexibilitate curriculară, de comunicare deschisă intre cadre didactice și elevi/studenți sau de schimbare a obiectivelor de învățare sunt doar o parte dintre provocările sistemului. Cooperarea cu agenții economici, creșterea calității serviciilor
educaționale oferite persoanelor din grupuri dezavantajate, evaluarea cu scopul de a îmbunătăți rezultatele și nu de a ierarhiza sau cu efect punitiv, dezvoltarea creativității și a spiritului critic pot crește nivelul de valorificare a școlarizării în economia reală. Dinamica schimbărilor va stimula sistemul de educație să transmită tinerilor competențele necesare
pentru accesul pe piața muncii, cat mai aproape de momentul finalizării studiilor, și va impulsiona dezvoltarea de programe adiționale de formare la locul de muncă sau în instituții specializate în formarea adulților.
Dar, poate cel mai important efect al schimbărilor sociale și economice viitoare, este nevoia de a construi noi modele de organizare a sistemului educațional, capabile să răspundă acestor schimbări, în locul celor existente astăzi. În absența unei educații adaptate nevoilor prezente și viitoare, dezvoltarea socioeconomică a întregii societăți va eșua cu certitudine.
Multe state, care aveau deja sisteme educaționale recunoscute pe plan mondial pentru calitatea lor, s-au angajat în reformarea acestora pentru a face față nevoilor unei economii moderne și dinamice. Câteva astfel de exemple sunt prezentate în cele ce urmează:
Singapore, statul care domină testele internaționale PISA în ultimii ani, a lansat o reformă a sistemului educațional în 2013, cu scopul de a centra formarea elevilor pe dezvoltarea de valori și pentru a înlocui accentul pus strict pe discipline individuale cu o abordare holistică și centrată pe elev.
Croația a lansat o strategie națională în domeniul educației. Reforma a fost pusă în practică în ultimii ani și își dorește să construiască pe seama succeselor înregistrate la nivel național, precum reducerea ratei de abandon școlar.
Finlanda, deja cunoscută ca exemplu de performanță in educație, a lansat o serie de reforme complexe de-a lungul anilor, gândite în baza unei filosofii unitare și a unei viziuni asupra sistemului educațional îmbrățișate de către toți actorii politici. Reformele au inclus o reducere a resurselor alocate pentru inspecții și o creștere a calității formării cadrelor didactice.
Irlanda și Scoția au inițiat o serie de reforme comprehensive ale sistemului de învățământ superior. Dezvoltând instrumente noi, precum recunoașterea educației anterioare și adoptarea unor cadre ale calificărilor complete, încă dinainte de răspândirea lor prin intermediul Procesului Bologna, cele două state au facilitat o mai bună corelare intre educație și piața muncii. Mai mult, sistemele flexibile adoptate au permis creșterea gradului de acces la educația terțiară.
România, având numeroase probleme sistemice în sfera educației (abandonul, rezultatele precare la testările naționale și internaționale – de exemplu: PISA–, rata mică de participare la învățământul superior, rata ridicată de analfabetism funcțional etc.) este cu atât mai mult obligată să se angajeze într-o reformă profundă, bazată pe o viziune coerentă și centrată atât pe rezolvarea problemelor existente, cat și pe anticiparea nevoilor unei societăți aflate în plin proces de transformare.”
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 