Iată și cel mai lung – așa cum singur recunoaște – dintre articolele pe care A.J.Juliani le-a scris despre Învățarea bazată pe proiecte.

Prima dată când am încercat o oră de învățare bazată pe proiecte cu elevii mei am fost îngrijorat. Ca tânăr profesor, m-am mândrit singur că eram capabil să conduc ore provocatoare și îmi concentrasem mare parte din atenție în a-i pregăti pe elevii mei pentru ceea ce urma să ne evalueze, pe ei și pe mine: testul.

Făceam pregătirea pentru test. Nu credeam că dându-le elevilor exemple de întrebări de test i-ar fi făcut să obțină note mai bune la testele noastre standardizate de stat (și încă nu-i fac).

Cu toate acestea încercam în mod activ să-mi potrivesc lecțiile după ceea ce ar fi fost evaluat mai târziu de-a lungul drumului. Mă gândeam că asta este cea mai bună practică și că din ea am fi beneficiat și unii și alții, ei fiind gata să rezolve întrebări provocatoare (în orice format) atunci când ajungeam spre sfârșitul anului școlar.

Pregătindu-ne pentru prima noastră oră de învățare bazată pe proiecte, m-am întrebat dacă elevii mei vor învăța la fel de mult cum o făcuseră atunci când am predat după metodele tradiționale.

M-am întrebat dacă ei se vor distra mai mult și dacă apoi nu vor mai dori să se întoarcă la acele sarcini tradiționale.

Dar, în străfundul meu, despre ce mi-am făcut cu adevărat griji a fost (ca să fiu sincer cu mine însumi!) felul în care rezultatele lor la testele standardizate mă va reflecta pe mine, ca profesor.

Și nu cred că am fost singurul profesor care a simți astfel…

Este exercițiul cel mai bun mod de a te pregăti pentru test?

Ca autor, McTighe declară: “Logica pregătirii pentru test este plauzibilă și înrădăcinată în experiența din alte domenii. De exemplu, dacă vrei să îmbunătățești performanța driblării la baschet sau cântatul la pian, atunci tu trebuie să exersezi aceste activități. N-ar trebui să se aplice asta și la luarea testului?”

Am fost un fost atlet și antrenor de football (fotbal american) și lacrosse* în timpul anilor în care am fost profesor de engleză și arta limbajului la gimnaziu și liceu.

* https://www.youtube.com/watch?v=YXO1lPc3p38

Ca antrenor, am crezut că victoria este un produs secundar (nu doar un obiectiv) al timpului, muncii și concentrării echipei, demonstrată în timpul exersării sportului. Elementele fundamentale, munca în echipă, strategiile, tacticile, planificarea și execuția toate au avut un rol în cât de bună a fost a performanța echipei. Dar, cel puțin, noi am avut un scop comun.

În clasă, am avut obiective variate. Fiecare elev a fost diferit. Ei cu toții au interese diferite, idei unice, prieteni și vederi diferite despre cum arată succesul pentru ei în școală.

Obiectivele mele ca profesor au fost destul de simple.

1. Am vrut ca elevii mei să se bucure în clasa mea și să găsească succesul în învățare.

2. Am vrut să-i provoc pe elevi și să le dau oportunitatea de a se dezvolta/ crește.

3. Am vrut să fiu sigur că munca lor grea din clasa mea se va vedea la evaluările în care învățarea lor va fi măsurată.

Spun asta deoarece, poate, ca și mine, tu ai doar una sau două evaluări în fiecare an care sunt de fapt măsurate dincolo de pereții clasei.

Și ghici ce?

Nouă ne pasă de acele lucruri pentru care suntem măsurați. Ne concentrăm pe asta și încercăm să îmbunătățim. Și aici nu este vorba doar despre profesori, asta are impact asupra fiecărei persoane, din orice domeniu.

Într-un articol recent din HBR (resursa umana din business) ei vorbesc despre cum măsurătorile din alte domenii (CEO – management, medicină, știință etc) au exact același impact:

Nu poate fi atât de simplu, ai putea argumenta – dar psihologii și economiștii îți vor spune că așa este. Ființele umane își ajustează comportamentul pe baza măsurătorilor care se fac asupra lor. Orice vei măsura va împinge persoana să-și îmbunătățească nota la acea măsurătoare. Ceea ce măsori este ceea ce vei obține. Punct.

Acest fenomen se manifestă din nou și din nou, demonstrat în studiile de cercetare.

Nu există nici o cale să ocolești asta, doar dacă schimbi ceea ce vei măsura. Sau dacă schimbi jocul în întregime.

Am fost prins într-un cerc de practică care era bazat pe unele concepții greșite despre cum să îmbunătățești măsurătoarea după care eram judecat ca profesor. Este important să notăm că eu încercam să fac ceea ce era mai bine pentru elevii mei în tot acest timp. Cred că aproape toți profesorii au cel mai bun interes pentru elevi și că practica lor este dedicată pregătirii elevilor în cel mai bun mod posibil.

McTighe împărtășește concepțiile greșite care m-au condus, ca tânăr profesor, spre această capcană a pregătirii pentru test**, și ceea ce mulți dintre noi cred în general ca fiind motivele pregătirii elevilor pentru test, în care noi nu credem.

** https://www.bie.org/blog/beware_of_the_test_prep_trap – Atenție la capcana pregătirii pentru test

Procentajul elevilor angajați în învățare în școală, în funcție de clasă – Sondaj Gallup, 2015

Concepția greșită #1 – Cea mai bună (și singura) cale de a îmbunătăți notele la test este să exersezi testul.

Aici McTighe împărtășește o analogie cu o examinare din timp la stării de sănătate a doctor. Deși doctorul examinează și măsoară starea ta de sănătate, îți petreci tot timpul dinainte încercând să te pregătești pentru această examinare fizică făcând exerciții și cu alte strategii care nu au prea mult rost.

Ar fi considerat o prostie să exersezi examenul fizic la doctor ca un mod de a îmbunătăți sănătatea cuiva. Dar această confuzie este exact ceea ce vedem în școlile din toată America de Nord. Educatorii locali, temându-se de rezultate, se concentrează pe indicatori și nu pe cauzele lor. Cu alte cuvinte, formatul testului ne conduce pe o cale greșită.

Concepția greșită #2 – Elementele testelor standardizate implică în primul rând memorarea și recunoașterea și, de aceea instruirea și exercițiul ar fi cea mai eficientă metodă pentru a-i pregăti pe elevi pentru ele.

Grant Wiggins (2013) indică defectul acestui raționament: “Chiar dacă formatul testului cere să selectezi un răspuns, asta nu înseamnă neapărat că cunoașterea testată este neapărat simplă. Formatul te conduce în mod greșit la gândirea că din moment ce tu mimezi formatul testului, tu mimezei de aceea rigoarea testului. Dar datele arată o concluzie opusă: testele locale sunt deseori mai puțin riguroase decât testele naționale, chiar dacă le mimează formatul.”

Mult prea adesea, informația relevată de exercițiile de pregătire a testelor identifică mai curând dacă elevii au ales răspunsul ”corect” mai curând decât să-i ajute pe profesori să determine dacă elevii au o înțelegere conceptuală a ideilor fundamentale și abilitățile necesare pentru a le putea aplica (transfera) pe acestea.

Cum am ieșit din capcana pregătirii pentru test cu PBL (învățarea bazată pe proiecte)

Am început în mic.

Întâi, am început să remarc cât de dezangajați erau elevii mei în clasă. În ciuda eforturilor mele de a utiliza tehnologia, de a crea activități amuzante și de a-i provoca pe elevii mei… eșuam cu ei în multe moduri.

Lor le păsa mai mult să ia o notă și să joace jocul școlii decât le păsa să facă ceva pentru a învăța. Când m-am uitat peste cercetări a fost clar că nu era vorba doar despre clasa mea (și elevii mei) care arătau semne de apatie.

Într-un recent articol scris de Scott McLeod despre ”Periculos de irelevant” (#1), el a împărtășit rezultatele valabile din Raportul Gallup (#2) despre elevii de gimnaziu și liceu (peste 920.000 de elevi au participat toamna trecută). Iată două dintre hărțile cheie rezultate din aceste date:

#1 http://dangerouslyirrelevant.org/2016/03/the-biggest-indictment-of-our-schools-is-not-their-failure-to-raise-test-scores.html? – Cea mai mare acuzație la adresa școlii nu este despre eșecul de a crește notele la teste

http://news.gallup.com/reports/189926/student-poll-2015-results.aspx

Destul de interesant, pare că elevii noștri știu că asta se întâmplă. Ei știu că ei și colegii lor sunt deseori plictisiți la școală.

Acesta a fost momentul în care am început prima oară cu învățarea bazată pe proiecte. A fost o încercare naturală de a face școala diferit, în așa fel încât elevii mei să devină angajați. În acest punct, nu aveam nimic de pierdut.

Colegul meu profesor și eu predam ora despre simbolism utilizând o activitate în care elevii ar fi creat ”sculpturi din resturi” care să reprezinte personaje, scene, emoții și mult mai multe prin creațiile lor. Obiectivul nostru de transfer a fost să-i facem să discute în jurul mesei despre modul în care autorii folosesc cuvintele în pagină în același fel.

I-am pus pe elevi să vorbească în timpul orei cu adevărat (#3). Jocuri de discuții, activități tip acvariu și simpozioane concentrate pe analiza lor deschisă, în loc ca totul să fie prins în liniile direcționate ale unei fișe de lucru.

#3 http://ajjuliani.com/three-step-system-getting-students-talking/ – Un sistem în trei pași pentru a-i face pe elevi să discute

https://creeracord.com/2017/12/07/un-sistem-in-trei-pasi-pentru-a-i-face-pe-elevi-sa-discute-1/

Ne-am schimbat modul de evaluare pentru ora despre drepturile omului și genocid de la a compune o scrisoare adresată unui senator la dezvoltarea, crearea și derularea unei campanii de conștientizare (#4) care ar fi atins comunitatea și oameni din întreaga țară.

#4 http://ajjuliani.com/give-students-choice/ – Dă-le elevior de ales

Cu fiecare dintre aceste schimbări, încrederea mea ca profesor a crescut. Cu fiecare nou proiect, încrederea elevilor mei în abilitatea lor de a gândi critic, de a rezolva probleme și de a crea în moduri autentice a crescut de asemenea.

Și nu au avut rezultate mai proaste la evaluările standardizate. Ei au avut rezultate mai bune.

Ei nu au sărit bucăți din conținut pe care nu le-ar fi putut acoperi din cauza timpului pierdut pentru proiect. Ei au mers în profunzime.

Cercetarea care susține abordarea PBL pentru achiziție

Nu am fost eu singurul care am descoperit cât de mult am greșit privitor la învățarea bazată pe proiecte. Oriunde mă întorceam am început să văd articole, rezumate din reviste, filme video ale profesorilor din jurul lumii care și-au văzut elevii obținând niveluri mai mari atunci când au trecut de la predarea tradițională la abordarea PBL.

Când Edutopia a venit cu acest rezumat despre cercetarea din jurul PBL (#5) am aprobat din cap citind despre rezultate:

Studiile care compară rezultatele de învățare pentru elevii cărora li se predă prin metoda învățării bazate pe proiecte în comparație cu instruirea tradițională arată că, atunci când este bine implementată, PBL crește memorarea pe termen lung a conținutului, ajută elevii să fie performanți la testele cu miză înaltă la fel de bine sau mai bine decât cei care învață tradițional, le îmbunătățește abilitățile de rezolvare de probleme și de colaborare și îmbunătățește atitudinea elevilor față de învățare (Strobel & van Barneveld, 2009; Walker & Leary, 2009).

PBL poate de asemenea furniza un model eficient pentru reformarea întregii școli (National Clearinghouse for Comprehensive School Reform, 2004; Newmann & Wehlage, 1995).

#5 https://www.edutopia.org/pbl-research-learning-outcomes

Un articol din 2016 al revistei MDRC/Lucas Education Research a descoperit că principiile de design cel mai des utilizate de PBL se aliniază bine cu obiectivele pregătirii elevilor pentru învățarea aprofundată, abilitățile de gândire înaltă și abilitățile intra/ interpersonale (Condliffe et al., 2016).

Nu mai putea fi vorba despre argumentul despre cât de bine (sau de slab) se vor prezenta elevii la testele standardizate. Rezultatele cercetării erau clare. Când PBL a fost bine implementată, elevii au înflorit la testele tradiționale și într-o mare varietate de abilități esențiale care sunt cruciale pentru dezvoltarea lor și succesul dincolo de școală.

Institutul Buck pentru Educație socate de asemenea la lumină rezumatul unei cercetări (#6) despre PBL și competențele Secolului 21, care declară, “Învățarea bazată pe proiecte (Project Based Learning) s-a dovedit a furniza un număr de beneficii pentru elevi, pornind de la o învățare mai profundă a conținutului academic către o mai puternică motivație de a învăța. Căutând în mod specific modul în care PBL susține obiectivele de învățare ale Secolului 21, putem găsi câteva arii promițătoare, incluzând:

• Achizițiile academice

• Competențele Secolului 21

• Echitatea

• Motivația

• Satisfacția profesorului

#6 http://www.bie.org/object/document/research_summary_on_the_benefits_of_pbl

Te invit să parcurgi mai mult din această cercetare care apare pe site-ul BIE, dacă ai orice fel de îndoieli.

Dacă i-ai cere oricărui profesor, director de școală, părinte, membru al consiliului școlii sau al comunității să facă o listă cu obiectivele lor de top pentru un program academic, vei vedea competențele secolului 21, echitatea și motivația aflându-se în fruntea tuturor acestor liste.

Învățarea bazată pe proiecte a demonstrat că funcționează în toate felurile de școli, cu elevi de variate proveniențe și niveluri de abilități.

Așa că, dacă asta este ceea ce spune cercetarea despre PBL, atunci de ce avem încă atât de multe școli care cad mereu în capcana pregătirii pentru teste? De ce atât de mulți profesori simt că nu pot face saltul spre învățarea bazată pe proiecte? De ce nu vedem o mișcare națională spre PBL ca spre cea mai bună și eficientă practică pentru toți elevii? (NB. Așa cum se întâmplă de câțiva ani în Anglia, cu modelul de școală-studio – https://creeracord.com/2017/01/17/scolile-studio-un-nou-concept-de-scoala-care-castiga-teren-in-anglia/)

Să-ți găsești TIMP pentru PBL când ai atât de multă materie de acoperit

Când profesorii mă întreabă despre experiențele mele cu PBL, ei pun repede trei întrebări, din nou și din nou:

1. Cum ți-ai găsit timp?

2. Ce se întâmplă cu curriculum-ul?

3. Cum evaluezi și te asiguri că elevii au înțeles conținutul/ conceptele etc.?

În realitate este o singură întrebare, pe care o să o formulez într-o scurtă propoziție:

Cum ai făcut tu PBL ținând cont de constrângerile curente din sistemul nostru de educație?

Problema este că avem cu toții constrângeri. Să presupunem că, în calitate de profesori și lideri de școală să NU facem învățare bazată pe proiecte deoarece nu avem suficient timp… sau putem începe în cadrul timpului care ni s-a dat?

Acesta nu este un caz de totul sau nimic.

Cred că profesoara și autoarea Joy Kirr a exprimat asta perfect în acest comentariu:

Nu-mi pot concepe întreaga școală așa cum știu că tu visezi. Sunt un singur profesor. Pot, totuși, cu binecuvântarea administrației școlii, să acord 60 de minute pe săptămână pentru elevii mei. Este PREA PUȚIN timp, știu. Și nu pot fi sigură că fiecare proiect va schimba lumea. Dar este un început. Iar lecțiile pe care le învățăm cu toții în acest timp se infiltrează în celelalte patru ore pe care le am cu acești elevi în timpul săptămânii, slavă domnului. Nu am cifre care să arate progresul elevilor. Dar eu încerc să creez oameni care învață toată vița. Cum măsori asta?

Experiențele de învățare bazate pe proiecte dau elevilor oportunități pe care nu le-ar fi avut niciodată în școli altfel. Pentru MINE asta este destul. Este destul să încerci acest tip de învățare cu elevii tăi. Este destul să îți asumi riscuri și să mergi dincolo de curriculum.

I-aș cere oricui critică aplicarea PBL în clasă să vorbească cu profesorii și elevii care au avut această oportunitate. Le-aș cere să se uite la ceea ce elevii au creat, făcut și construit în acest timp. Le-aș cere să vorbească cu părinții despre atitudinea copiilor lor față de învățare.

Am auzit de la atât de mulți colegi și profesori din țară (și din lume) care au spus că acest timp le-a schimbat modul în care predau și văd învățarea.

Dau două răspunsuri la întrebarea de mai sus:

1. Încearcă asta pentru o zi și vezi ce se întâmplă. Începe în mic și construiește de acolo.

2. Predă prin proiect, în loc să utilizezi proiectul ca pe evaluare de sfârșit de capitol care ia mai mult timp decât un test cu răspunsuri multiple. Când copiii învață în timpul unui proiect, constrângerile de timp dispar.

Și totuși, asta se adresează și liderilor de școli. Ce anume lăudăm, pentru ce ne facem timp, ce susținem și permitem ca lideri de școală? Încurajăm noi personalul nostru și elevii să își asume riscuri și să meargă dincolo de modelele tradiționale de predare și învățare?

Dacă ești un lider de școală, încearcă să reflectezi asupra următoarelor patru întrebări, ca o cale de a promova acest tip de învățare în școala ta.

Prima întrebare este: Ce lăudăm, ce căutăm și evaluăm?

Există această vorbă la care m-am referit mai devreme: ”Ceea ce măsurăm este ceea ce contează”. Și asta este foarte adevărat în lumea predării și învățării. Dacă școlile noastre sunt de succes doar pe baza măsurilor standardizate, atunci nu este nici o coincidență că mulți se concentrează pe performanțele lor în aceste măsurători. Pentru elevii noștri asta tinde să însemne că ei cred că înmânarea la timp a lucrărilor, să fii ascultător și să faci bine la evaluările tradiționale este ceea ce îi face pe ei elevi buni. Este motivul pentru care o treime din elevii mei de clasa a 11-a în timpul Proiectul 20% Timp au întrebat dacă ei primesc o fișă cu rubrici în loc să trebuiască să se gândească singuri despre ce vor ei să învețe/ afle. Cu toate acestea, atunci când schimbăm ceea ce lăudăm și căutăm într-o clasă, elevii încep să ajusteze ceea ce contează. Când lăudăm eșecul, căutăm curajul și evaluăm procesul (în loc să evaluăm doar produsul final) atunci elevii sunt împuterniciți să-și împărtășească munca și creștem ca învățăcei într-o varietate de moduri.

A doua întrebare: Ce susținem noi?

Ia de exemplu o școală care se concentrează numai pe evaluările standardizate. Profesorii nu sunt susținuți de administrație să aducă curiozitatea și idei noi în profesia lor. Atunci există o dificultate crescută pentru profesori de a-și susține elevii atunci când creează sau fac ceva altfel. Deseori ei nu au niciodată oportunitatea. Cu toate acestea în școli ca cea în care predau, Wissahickon, am fost susținut când am vrut să încerc ceva nou în clasă. Oportunitățile online și globale cum sunt Proiectul Clasa Extinsă (#7) nu au fost desconsiderate. Și atunci când elevii mei au vrut să facă ceva neobișnuit (outside of the box) sau să vină cu o idee de proiect, am sărit să le susțin munca inovativă prin idei cum sunt Proiectul Informare Globală. Susținerea este un ingredient cheie care ajută aceste idei noi să lucreze de fapt.

#7 (https://creeracord.com/2017/06/28/ghidul-epic-catre-participarea-elevilor-capitolul-ii/)

A treia întrebare: Pentru ce ne facem timp?

O plângere constantă pe care o aud de la profesori și elevi este că ei nu au destul timp. Asta ridică nivelurile de stres și aduce munca inovativă la un punct mort atunci când creăm un curriculum și un orar care sunt un pachet de conținut și lecții predeterminate. Când ne facem timp pentru reflecție/auto-evaluare (uitați-vă la munca lui Hattie), împărtășire și meșterit, elevii noștri (și profesorii noștri) ies din tipare și ÎNCEARCĂ efectiv lucruri noi.

A patra întrebare: Ce permitem noi?

Ceea ce permitem noi pentru școlile și clasele noastre va deschide până la urmă calea pentru noi idei care să se dezvolte. Dacă nu permitem chestionarea/cercetarea, alegerea, colaborarea, uneltele digitale, eșecul, atunci de obicei doar oamenii de la conducere au voie să aibă idei.

Cum să predăm relativ la teste și să învățăm dincolo de teste

În preajma perioadei de testare, când vine luna Martie, atunci începe să apară un real simț al urgenței în școala mea. Sunt pregătiți copiii noștri ca să ia acest test? Am făcut noi tot ce puteam pentru a-i pregăti pentru această evaluare? Și cum ne putem da seama dinainte, de ce mai avem nevoie ca să-i aducem acolo?

Ceea ce m-a izbit întotdeauna ca fiind ciudat, este că noi avem cu toții toate aceste instrumente și date pe care le putem folosi, dar niciodată nu avem suficient timp. În loc să abordăm testul ca pe o ultimă măsură a abilității mele de predare și abilității elevilor mei de a învăța, noi începem să avem o altă abordare în clasă și în școala mea.

Concentrarea noastră nu este să negăm testul ci să-l tratăm ca pe o realitate.

Conversația pe care am avut-o cu elevii ei înainte de test a fost simplă:

“Vreau să încercați să dați ce aveți mai bun la asta, așa cum faceți cu tot ce faceți. Dar nu trebuie să vă treziți în miezul nopții pentru aceste teste. Nu ar trebui să veniți la școală nervoși, emoționați din cauza acestor teste.

Voi, cu toții, ați fost pregătiți pentru lucruri mai mari decât aceste teste. Testele arată doar o fărâmiță din abilitățile voastre, nu doar ca elevi la limba engleză ci ca ființe umane. Așa că, dacă vă gândiți că am să mă ridic și am să vă spun cât de importante sunt aceste teste, să știți că nu o voi face. În schimb, voi ar trebuie să le tratați ca și pe toate celelalte lucruri pe care le faceți. Faceți cât de bine vă permit abilitățile și înțelegeți că orice veți fi făcut în clasa mea v-a pregătit pentru asta. Dar, de asemenea, v-a pregătit pentru mult mai mult decât pentru asta.”

Elevii mei au luat note bune la testele de stat. Nu chiar fiecare elev, dar chiar cei din grupul de elevi provenind din minorități, medii socio-economice sărace sau alte categorii, au luat note bune. Într-un efort de a preda peste nivelul testului, a trebuit să privesc la alegerile pe care le am ca profesor din alt punct de vedere.

Scopul nostru trebuie să se schimbe. Nu putem urî aceste evaluări. De asemenea nici nu putem iubi aceste evaluări. Trebuie să începem să tratăm aceste teste ca fiind ceea ce sunt de fapt, ceea ce este doar o evaluare dintre multe altele pe care elevii noștri trebuie să o treacă în viață.

Primul interviu pentru un job, asta este o evaluare. Un eseu pentru facultate, asta este o evaluare.

Ei sunt evaluați în fiecare zi, judecați în fiecare zi și asta este doar o altă evaluare prin care ei trebuie să treacă în jocul vieții.

Învățarea bazată pe proiecte este soluția tuturor lucrurilor care merg prost în sistemul nostru curent? Nu.

Dar, este un început. Ca și mulți alți profesori din jurul lumii care adoptă PBL, am văzut că elevii mei sunt încântați din nou să învețe (vă amintiți, copiii mici învață mereu cu plăcere și sunt încântați când înțeleg ceva..n.n.) I-am văzut pe elevii mei lucrând împreună cu colegii lor pentru a atinge obiective comune. I-am văzut pe elevii mei chinuindu-se și luptând să treacă prin momente grele de învățare. I-am văzut pe elevii mei devenind lideri și împingându-i pe colegii lor spre succes. I-am văzut reflectând asupra a ceea ce au lucrat, a ceea ce nu au făcut și a ceea ce ar face diferit data viitoare.

Și, mai presus de toate, i-am văzut pe elevii mei ÎNVĂȚÂND. Ei și-au demonstrat înțelegerea în toate felurile posibil (și da, testul a fost doar unul din moduri). Și, ca profesori, când noi vedem cum elevii noștri învață, încântarea este contagioasă, iar scânteia noastră creativă continuă mult dincolo de ziua de școală.

Te întrebi cum să începi?

Dacă te întrebi de unde să începi cu învățarea bazată pe proiecte, Juliani are un ghid gratuit pentru a începe rapid acest tip de învățare în orice clasă. Poți introduce adresa ta de mail în josul articolului original de pe blogul lui Juliani pentru a-l putea descărca gratuit în limba engleză, sau îl poți regăsi tradus în limba română pe site-ul nostru, în seria de articole sub titlul ”Ghidul epic către participarea elevilor”, publicate în luna Iunie 2017.

Sursa: http://ajjuliani.com/yes-project-based-learning-gets-kids-ready-test-much/