Când copiii au o structură pentru gândire, apare o mai bună învățare

Despre rolul gândirii în învățare am mai vorbit în articolele precedente, iar despre cercetările întreprinse în cadrul Proiectului Zero de la Harvard, am mai vorbit mai ales în articolele din seria Să faci gândirea vizibilă, publicate de noi printre primele pe acest site.

Astăzi, după discuțiile pe acest subiect purtate în cadrul Conferinței Învățarea și creierul, care a avut din nou loc în SUA, în luna octombrie 2016, și deoarece ne pregătim și noi să lansăm cursurile despre rutinele de gândire, în parteneriat cu Casele Corpului Didactic, revenim cu un articol pe această temă, publicat de Katrina Schwartz în 2016, în Mind Shift.

think-5

În toiul discuțiilor despre standardele de conținut, curriculum și strategii de predare, e ușor să pierzi din vedere marile obiective din spatele educației, cum este acela de a da elevilor unelte ca să-și adâncească, cantitativ și calitativ, înțelegerea lumii. Predarea pentru înțelegere a fost întotdeauna o provocare, de aceea Proiectul Zero* de la Harvard a încercat să înțeleagă cum o fac profesorii măreți.

* http://www.pz.harvard.edu/

Unii profesori discută cu elevii la nivel meta-cognitiv, dar ei deseori simplifică conceptul, descriind doar una din părțile sale – gândirea despre gândire. Profesorii încearcă să-i facă pe studenți să o ia încet și să vadă gândirea ca pe o acțiune pe care o fac. Dar alte două componente esențiale ale meta-cogniției sunt câteodată lăsate în afara discuției – monitorizarea gândirii și direcționarea gândirii. Când un elev citește și se oprește pentru a realiza că el nu înțelege în realitate semnificația din spatele cuvintelor, aceasta este monitorizarea. Și, mai puternic încă, direcționarea gândirii se petrece când elevii pot apela la o strategie specifică de gândire pentru a-și redirecționa sau provoca propria gândire.

‘Noi încercăm să demistificăm procesul gândirii, făcându-l vizibil.’

think-2

Când noi avem o bogată bază meta-strategică pentru gândirea noastră, asta ne ajută pe noi să devenim în mai mare măsură persoane care învață în mod independent,” a spus cercetătorul-asociat principal al Proiectului Zero, Ron Ritchhart, la Conferința Învățarea și Creierul (Learning and the Brain)**.Dacă nu avem aceste strategii, dacă nu suntem conștienți de ele, atunci înseamnă că noi așteptăm ca altcineva să ne direcționeze gândirea.

** https://www.learningandthebrain.com/

Ajutându-i pe elevi să “învețe cum să învețe” sau, în terminologia lui Ritchhart, să devină “gânditori meta-strategici” este crucial pentru înțelegere și pentru devenirea unei persoane care învață întreaga viață. Pentru a descoperi cât de conștienți sunt elevii de propria gândire la diferite vârste, Ritchhart a lucrat cu școlile pentru a clădi “culturi ale gândirii.”

Teoria lui este că educatorii pot face gândirea mai vizibilă și să ajute elevii să dezvolte rutine în jurul gândirii și atunci gândirea lor despre toate se va adânci.

think-7

Cercetarea lui arată că, atunci când unor elevi de clasa a patra li s-a cerut să dezvolte o hartă conceptuală despre gândire, majoritatea ideilor rezultate din sesiunile de brainstorming se centrează în jurul a ce gândesc și unde gândesc asta. “Când elevii nu au strategii despre gândire, ăsta este felul în care ei răspund – ce gândesc și unde gândesc,” a spus Richhart. Mulți elevi de clasa a cincea încep să includă categorii de gândire în hărțile lor conceptuale, cum sunt „rezolvarea de probleme” sau „înțelegerea”. Aceste lucruri sunt asociate cu gândirea, dar elevii de clasa a cincea încă nu ating procesul gândirii.

La clasa a șasea, câțiva elevi încep să includă unele strategii de gândire în hărțile lor, cum este “concentrează-te” sau “nu te lăsa prins de lucruri care nu sunt relevante.” Dar pe la clasa a noua, mulți elevi includ strategii specifice în hărțile lor conceptuale, incluzând “să faci conexiuni,” “să compari” și “să desfaci lucrurile în bucăți.”

think-3

La începutul Proiectului Zero, demarat în anul 2000, Ritchhart a studiat 400 de elevi de la o școală care s-a concentrat pe cultivarea unei culturi a gândirii. Studiul nu a avut un grup de control, dar Ritchhart a putut face pe baza acestui studiu o hartă a dezvoltării meta-cogniției, de la clasele a IV-a până la a XI-a.

Elevii au câștigat practic doi ani și jumătate de evoluție față de ceea ce ne-am fi așteptat, doar pe baza încercării profesorilor de a crea o cultură a gândirii,” a spus Ritchhart. El a admis că studiul nu a fost definitivat în acea primă etapă, dar pentru el a fost o dovadă că, atunci când profesorii se concentrează pe aceste idei, ei pot vedea o îmbunătățire.

Studiul a fost continuat, iar metodele utilizate în primii ani ai proiectului au fost perfecționate prin contribuția unui mare număr de cercetători și profesori care au aplicat aceste metode la clasă.

visible-thinking-2_0

În timpul anului școlar 2011 – 2012, 30 de școli publice din Boston educatorii de grădiniță și opt profesori începători au participat la cursul intitulat „Să faci gândirea vizibilă: Copiii sunt experți!.” Educatorii și profesorii au explorat modul în care îi pot ajuta pe copii cum să recunoască și să comunice cu ceilalți ceea ce știu prin cuvinte, imagini și demonstrații, și apoi au aplicat aceste noi metode în două clase de la Academia Pilot Gardner.***

*** https://vimeo.com/43219548Kids Are the Experts! Making Learning Visible, Boston

Metodele rezultate în urma PZ, denumite rutine de gândire, au fost aplicate apoi în mai multe școli din SUA, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Germania și Olanda, cu rezultate foarte bune, stârnind numeroase schimburi de experiență între profesorii care le aplică, în cadrul evenimentelor anuale dedicate acestui proiect și culturii gândirii, promovate de Proiect Zero și echipa de cercetători de la Harvard University.

La Harvard se organizează anual și sesiuni de formare – directă și online pentru profesori din întreaga lume care doresc să învețe metodele prin care pot dezvolta cultura gândirii în clasele lor.

Thinking Business Woman Looking Up On Many Questions Mark Isolat

Cum pot educatorii să ajute?

Într-o cultură a gândirii, elevii recunosc că gândirea individuală și colectivă este prețuită, recunoscută și promovată activ ca parte a experienței normale de zi cu zi, de către toți membri grupului. Acest tip de cultură poate exista în orice loc unde învățarea este o parte a experienței incluzând școala, programele de after school, programele din muzee (sau alte locuri de cultură și chiar acasă).

Pentru a ajuta ca aceste idei să fie mai concrete, Ritchhart și colegii săi au muncit pentru a șlefui o listă scurtă de mișcări de gândirelegate de înțelegere. Pentru a testa dacă aceste mișcări sunt într-adevăr cruciale, cercetătorii s-au întrebat: Poate un elev să spună că a înțeles cu adevărat ceva dacă nu s-a angajat în aceste activități? Ei consideră că cele mai importante “mișcări de gândire” care conduc la înțelegere sunt: .

  • Denumirea: să fii capabil să identifici părți sau piese ale unui lucru

  • Cercetarea: punerea de întrebări care trebuie să conducă procesul spre înțelegere

  • Examinarea din diferite perspective și puncte de vedere

  • Raționamentul pe baza dovezilor

  • Să faci conexiuni cu cunoașterea anterioară, de-a lungul ariilor subiectului și chiar cu viețile personale

  • Să descoperi complexitatea

  • Să surprinzi esența și să tragi concluzii ferme

  • Să construiești explicații, interpretări și teorii.

Aceste mișcări de gândire arată toate spre concluzia că învățarea nu se întâmplă doar prin livrarea de informații. “Învățarea se petrece doar când cel care învață face ceva cu acea informație,” spune Ritchhart. “Deci, ca profesori, trebuie să ne gândim nu numai despre cum livrăm acel conținut, dar și ce vom pune elevii să facă cu acel conținut.”

Una din căile ușoare pentru a începe să cerem elevilor să fie meta-cognitivi este să construim un timp de reflecție despre gândire. Cere elevilor să se gândească despre lecție și să identifice ce fel de gândire au utilizat de-a lungul acesteia. Asta nu numai că dezvoltă vocabularul în jurul gândirii, dar deseori dă încredere copiilor să denumească strategiile de gândire specifice pe care le-au utilizat. Acordându-le acest timp de reflecție reamintește de asemenea elevilor că ei au făcut o adevărată muncă în timpul lecției.

visible-thinking1

Rutinele de gândire

Pentru a înțelege cum profesorii fac gândirea vizibilă, Ritchhart a studiat profesori care erau foarte eficienți în a-i ajuta pe elevi să meargă dincolo de suprafața retenției de informație într-o înțelegere reală a materialului și să îl conecteze cu restul materiilor studiate și cu viețile lor. El a remarcat că nici unul din ei nu preda o lecție despre gândire.

Ei aveau rutine și structuri care adânceau și susțineau gândirea elevilor,” a spus Ritchhart. Ceastă descoperire la- condus pe el și colegii săi de la Project Zero la dezvoltarea “rutinelor de gândire” pe care toți profesorii le pot utiliza pentru a ajuta elevii să dezvolte obiceiuri ale minții care să conducă la o mai mare înțelegere.

Una din căile prin care poți dezvolta o cultură a gândirii este să alegi măcar una din rutinele de gândire dezvoltate de Project Zero și să o utilizezi mereu, într-o varietate de contexte. Mai curând decât să le încerci pe toate o singură dată, aplicând o rutină în moduri multiple va ajuta la a face o obișnuință a clasei din gândirea în acel mod. Va deveni aproape o așteptare în clasă, așa cum se întâmplă și cu alte norme ale clasei.

Un exemplu de acest fel, care merge dincolo de vârsta elevilor din clasele 1-12, vine de la Harvard Medical School, unde instructorii se chinuiau să-i învețe pe studenți să îi asculte pe pacienți pentru a crea o bază de diagnostic solidă bazată pe simptomele pe care ei le auzeau. Ca un experiment, școala medicală a oferit un modul la alegere studenților, în care o dată pe săptămână ei participau la o clasă de arte plastice bazată pe rutina de gândire „Văd, Gândesc, Mă întreb”, pentru a observa arta. După zece săptămâni, toți studenții au fost evaluați la disciplina de diagnostic clinic iar studenții care participaseră la „Văd, Gândesc, Mă întreb”, își îmbunătățiseră modul de a diagnostica mult mai mult decât cei care nu participaseră.

Unul din motivele pentru care le numim rutine de gândire este că, prin utilizarea lor, gândirea este cea care devine o rutină,” a spus Ritchhart. Project Zero lucrează cu profesori din toate statele USA, pentru a aplica rutinele de gândire**** în clasele lor și mulți au raportat că, după ce au aplicat aceste rutine într-un mod structurat de câteva ori, elevii încep în mod natural să utilizeze protocolul pentru tot ceea ce fac.

**** http://ww2.kqed.org/mindshift/2014/12/08/how-dissecting-a-pencil-can-ignite-curiosity-and-wonderment/

Sursa: https://ww2.kqed.org/mindshift/2016/03/31/when-kids-have-structure-for-thinking-better-learning-emerges/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s