Copiii nu sunt bine. Și nici noi, adulții

Am văzut pe grupul Inspirație pentru școală o întrebare pusă acum două zile de draga noastră Violeta-Daniela Nedelecu: Întrebăm copiii: Cum vă este? Cum e la școală? Aveți probleme?

Și, în aceeași zi am primit de la Organizația Avaaz (la campaniile căreia contribuim de câțiva ani) rezultatele unui sondaj de opinie în rândul copiilor și tinerilor din care a reieșit că, pe lângă stresul general provocat de pandemie, la starea de îngrijorare a copiilor se adaugă și conștientizarea crizei climatice.

Când copilul e trist, aparent fără motiv, cauzele pot fi mai profunde, dincolo de mediul familiei sau de școală

Deși sondajul nu a ajuns și la copiii din România, cred că vă putem spune și noi că nici copiii din România nu sunt bine. Au trecut și continuă să treacă prin criza creată de această pandemie, prin criza din educație (cu școala online la care mulți nu au putut participa), și-au văzut familiile sau cunoscuții afectați de boală, poate de moarte, de nesiguranța posibilității de a-și câștiga traiul, și, pe de altă parte au asistat înfricoșați la nenumărate emisiuni în care au văzut incendii devastatoare, inundații și alte calamități, au auzit de topirea accelerată a ghețarilor și de ridicarea nivelului mărilor și inundarea țărmurilor mărilor, a orașelor și fermelor, de secetă, de oamenii obligați să fugă din casele lor din cauza războaielor sau fenomenelor produse de schimbările climatice, au auzit de extincția speciilor de animale, de păsări, de pești, de albine și alți polenizatori – de care depinde hrana tuturor, au auzit de și au resimțit poluarea din ce în ce mai mare, au văzut poate revoltele legate de obligativitatea pașaportului verde și de restricțiile impuse de politicieni care frământă oamenii din nenumărate orașe ale lumii, au auzit la televizor sau și-au auzit părinții discutând despre problemele politice din România, despre distrugerea pădurilor și râurilor, despre corupție și multe alte lucruri. Sau pur și simplu au simțit tensiunea din viața celor mai apropiați oameni – părinți, bunici, prieteni de familie, profesori.

Stresul, îngrijorările adulților îi afectează și pe copii

Nu, majoritatea copiilor din România nu au trecut prin războaie, nu au fost nevoiți să-și părăsească locuințele din cauza incendiilor sau inundațiilor, dar mulți s-au confruntat și se confruntă cu sărăcia și toate celelalte. Și copiii resimt cu acuitate că lumea din jurul lor nu le mai poate oferi unul din elementele de bază ale stării de bine – securitatea prezentă și, mai ales cea viitoare. Iar tinerii simt că lumea în care cresc nu le mai oferă nici o șansă la fericire sau chiar la o supraviețuire decentă.

Mulți și-au pierdut speranța și asta este tragic.

Poate și pentru că mulți văd că adulții cei mai importanți din jurul lor nu fac nimic sau aproape nimic pentru a schimba măcar o parte din aceste situații.

Nu, în aceste condiții copiii și tinerii nu sunt și nu pot fi bine.

Și responsabilitatea o purtăm noi, adulții, fiecare în parte și toți la un loc, ca societate. De politicieni nici nu mai vorbim…

Când un copil e trist și absent la ore
nu e vorba întotdeauna de ceea ce se petrece în clasă…

Nu e de mirare că statisticile vorbesc de un număr tot mai mare de îmbolnăviri în rândul copiilor și tinerilor, de din ce în ce mai multe probleme de sănătate mentală, tentative de suicid, de probleme legate de abuzul de alcool sau alte substanțe nocive.

Credeți că este o exagerare? Ei bine nu, copiii au o nevoie acută de siguranță și resimt fiecare lucru mai mult decât adulții. Eu îmi aduc foarte bine aminte că în primii ani de școală, după ce am auzit că Pământul este format dintr-o crustă solidă foarte subțire sub care se află rocă topită la temperaturi extrem de mari, am experimentat noapte de noapte timp de mai bine de un an un coșmar din care mă trezeam țipând. Visam că acea scoarță subțire începe să se topească și că patul în care dorm se scufundă în magma topită și că apoi totul se prăbușește într-un hău fără fund.

Eu am rezolvat această temere într-un mod creativ – am devenit în visul meu un super-erou care putea să zboare.. și totul a revenit la normal.

Evident notele de la școală din acea perioadă au avut de suferit.

Nu uitați că atunci un copil este speriat nu mai poate învăța!

Studiul de care vorbeam a descoperit că suntem cu toții afectați și, mai ales copiii și tinerii sunt afectați de un nou tip de anxietate – anxietatea climatică. Iată ce spun specialiștii Organizației Avaaz.

Anxietatea, incapacitatea de a se concentra, probleme de sănătate mentală și alte fenomene cu care se confruntă tinerii își au rădăcina și în conjuunctura socială

Ce este anxietatea climatică?

„Am crescut speriată că mă voi îneca în propriul dormitor.” – Mitzi Tan, 23, Filipine

Aceasta este povestea sfâșietoare a unei tinere pe care criza climatică o înfricoșează. Și nu e singura.

Membrii organizației Avaaz au finanțat cel mai extins sondaj de opinie lansat vreodată pe tema anxietății climatice în rândul copiilor și al tinerilor. Specialiștii lor au intervievat 10.000 de persoane din 10 țări. În fiecare țară, studiul arată că anxietatea în ceea ce privește această criză planetară e foarte ridicată și nu vine doar din faptul că suntem martorii dezastrelor climatice, ci și din faptul că guvernele nu iau măsuri semnificative pentru a opri această criză.
Iată ce a descoperit studiul:

  • Aproape jumătate dintre copiii și tinerii chestionați (45%) spun că anxietatea climatică le afectează viața de zi cu zi, modul în care se joacă, mănâncă, studiază și dorm.
  • Peste șapte din zece (75%) consideră că „viitorul este înspăimântător”, iar procentul sare la 81% la tinerii chestionați în Portugalia și 92% în Filipine.
  • 58% mărturisesc că guvernele „mă trădează pe mine și/sau generațiile viitoare”, în timp ce 64% spun că guvernele lor nu fac suficient pentru a evita o catastrofă climatică.
  • Aproape patru din zece tineri (39%) ezită la ideea de a avea copii.

Aceste rezultate sunt înfricoșătoare, iar psihologii spun că nu afectează doar copiii. Anxietatea climatică este resimțită de oameni de toate vârstele, peste tot în lume.

Concluziile acestui studiu ar putea juca și un rol cheie în litigiile climatice conduse de tineri, (cum este procesul referitor la climă, împotriva a 33 de guverne, la a cărui finanțare ajută și membrii Avaaz). Și asta nu e tot. Înaintea summit-ului pentru climă al ONU care are loc în curând, vom depune toate eforturile pentru a ne asigura că acest studiu ajunge pe biroul fiecărui factor de decizie, influențând negocieri vitale și politici guvernamentale. Raportul face deja valuri în mass-media și are acoperire importantă în unele dintre cele mai influente platforme de știri. Iar Secretarul General ONU l-a menționat în discursul către liderii lumii.

Frici de copii mici – ”Ce se întâmplă cu lumea asta, mamă?”

Ce este anxietatea climatică?

Anxietatea climatică reprezintă sentimentele de îngrijorare, frustrare, durere și chiar furie legate de realitatea crizei climatice și eșecul continuu al guvernelor de a răspunde cu urgența necesară.
Oamenii se simt trădați de lideri și speriați de viitor. Acestea sunt sentimente incomode și dificile,
dar sunt un răspuns absolut normal și sănătos la distrugerea lumii naturale și la inacțiunea politică.
Nu vorbim despre „corectarea” sau „rezolvarea” anxietății noastre, ci despre a învăța să trăim cu ea. Pentru fiecare dintre noi, e vorba de recunoașterea acelor sentimente și respectarea lor, astfel încât să putem acționa în criză și să îi responsabilizăm pe liderii noștri, fără a cădea în disperare sau negare.
Sentimentele noastre de anxietate provin adesea dintr-o iubire profundă, autentică pentru natură și planetă.
Cum să nu ne simțim anxioși?!Nu sentimentele noastre sunt problema, ci realitatea crizei, combinată cu eșecul politic.

Ce putem face în legătură cu anxietatea climatică?

Dacă anxietatea climatică este un răspuns sănătos și natural, atunci cum trăim cu ea? Iată câteva sfaturi și idei din partea Climate Psychology Alliance (organizație preocupată de aspectele psihologice în contextul urgenței climatice) care te pot ajuta pe tine și pe cei dragi:

  • Amintește-ți că nu ești singur/ă. Există o mulțime de alți oameni la fel de anxioși ca tine, doar că nu se vorbește despre asta.
  • Creează ocazii pentru a vorbi despre schimbările climatice, dar mai ales pentru sentimentele pe care ți le generează ție și celorlalți. Ascultă cum se simt tinerii și ia-le în serios sentimentele. Explică-le că sentimentele lor au sens și sunt un semnal că le pasă. Tristețea și frustrarea sunt normale în contextul de acum.
  • Conștientizează că nu depinde totul de tine. Există o limită pentru ce poate face o singură persoană și, deși acțiunile individuale AU impact, aceasta este o responsabilitate colectivă. Sprijină tinerii să acționeze, oricât de mic ar fi impactul pentru tine. Organizații ca Avaaz, Declic și multe altele sunt dovada că, atunci când ne unim suficient de mulți, putem face o diferență enormă!
  • Fă tot posibilul pentru a avea grijă de tine, fizic și emoțional. Pare evident, dar grija pentru lucrurile de bază ne poate ajuta să ne creștem rezistența și să rămânem ancorați.
  • Petrecerea timpului în natură poate fi de ajutor. Conectează-te cu natura și dă-ți voie să te bucuri de frumusețea ei. Dragostea noastră pentru natură ne poate inspira lupta pentru a proteja planeta.

Faptul că ai un anumit grad de anxietate climatică este un răspuns natural și este util să vorbești despre asta. Din acest motiv, trebuie să creăm un spațiu în care să contribuim cu toții cu propriile experiențe despre modul în care trăim cu anxietatea climatică, poate chiar și atunci când ne inspiră la acțiune.

Încă putem stagna schimbările climatice. Știm ce trebuie făcut, ce poate face fiecare și ce trebuie să facă guvernele. Dar e nevoie de voință politică curajoasă și de hotărâre și, până acum, în mod regretabil, exact acestea lipsesc. Cu toate acestea, lucrurile se mișcă, există interes și încă mai este loc pentru speranță intensă și întemeiată.

Ce vremuri trăim! Asistăm la una dintre cele mai mari amenințări planetare din istoria civilizației și e posibil să fim și ultima generație care o poate salva. Încă putem să ne mutăm de pe marginea prăpastiei și să permitem naturii să înflorească. Și, deși, simți frica și durerea acestui moment, crizele pot dezvălui și ce avem mai bun în interiorul nostru: pot genera creativitate, inspirație și empatie pentru noi înșine și pentru ceilalți. Aici e casa speranței intense, o speranță care se bazează pe realitate, hotărâtă, tenace și plină de compasiune. Exact de asta are nevoie lumea acum.”

Atunci când nu se vor mai simți total neputincioși, cândvor vedea că adulții din jur se implică, când și ei pot face ceva, cât de mic pentru a face ca lumea să fie mai bine,
copiii și tinerii își vor regăsi liniștea

Ce ar putea face profesorii la școală pentru a atenua anxietatea climatică a elevilor lor?

Cel mai bine este să îmbine predarea cunoștințelor cu acțiuni care să ducă la rezolvarea unor probleme cu care se confruntă comunitatea și sunt legate de prezervarea naturii, reducerea poluării, plantarea de arbori sau de flori care să fie utile pentru diverse specii de insecte etc.

Găsiți idei în câteva articole publicate de noi anterior, cum ar fi:

https://creeracord.com/2021/06/22/si-tu-poti-salva-planeta-pamant-activitati-de-vara-pentru-liceeni/

În articolul de mai sus găsiți și link-ul la un document cu idei pe care le pot aplica părinții acasă. Alte articole sunt acestea:

https://creeracord.com/2016/12/01/ce-o-mai-fi-si-asta-invatarea-functionala-service-learning/

https://creeracord.com/2016/12/04/invatarea-functionala-aplicatii-din-lumea-reala-pentru-invatare/

Alte resurse educaționale găsiți aici:

Recent am văzut și un anunț al Fundației Noi Orizonturi care invită școlile să se înscrie pentru a participa la Proiectul Școli în serviciul comunității, un proiect de integrare a învățării funcționale – service learning – în orele de clasă, proiect în care vor beneficia de suportul formatorilor organizației și de un fond de 2000 de lei pentru a-și pune în practică proiectele. Vă puteți înscrie aici:

https://www.noi-orizonturi.ro/2021/09/21/scoli-in-serviciul-comunitatii/

A consemnat, Rodica Bărbuță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.