A început vacanța copiilor și credem că abordarea acestei teme în educația copiilor ar trebui să preocupe cât mai mulți părinți. Deseori ne-am întrebat dacă e posibil să schimbăm ”trendul” acestei societăți cam bolnave și să construim împreună o lume mai bună, pentru copiii noștri și pentru noi.
Eu încă mai sper că da și lumea din jurul meu dă mici semne că am dreptate. Chiar ieri, venind acasă de la cumpărături am văzut o mică scenă – spre mine veneau trei femei de condiție modestă, care însoțeau o fetiță slăbuță de 6-7 ani. Fetița a terminat de băut apa din sticla de plastic de 1/2 de litru și a aruncat-o pe trotuar, lângă o mașină parcată. În nici două secunde s-au auzit trei voci, aproape la unison, spunând apăsat, dar fără violență verbală:
1. – Ce faci? Așa te-am învățat noi?
2. – Cum să arunci așa sticla pe jos?
3. – Te rog să o ridici imediat și să o arunci la coș!
Și imediat o indicație concretă:
– Te rog să te întorci – vezi coșul din spate, du sticla și pune-o acolo, nu mai arunca pe stradă.
Da, nici una dintre ele nu era cu ochii în telefon, vorbeau între ele, dar erau atente și la copilul care le însoțea.
Bine ar fi ca majoritatea părinților să lase ”răsfoitul” mediei sociale de pe smartphone și să fie mai atenți la nevoile și educația propriilor copii!
Ideile de mai jos sunt propuse de Dr. Psih Bobbi Wegner, autorul cărții ”Să crești băieți feminiști” (Raising Feminist Boys)
https://www.newharbinger.com/9781684036677/ – Cum să vorbești cu copilul tău despre gen, consimțământ și empatie
Probabil că și tu te uiți la știri și te gândești că lumea pare să se destrame. Sunt domenii în care avem mult de muncă, cum ar fi rasismul și sexismul*, ca să numesc doar două. Între cazul lui George Floyd și cultura misogină cronică (știai că una din cinci femei este victimă a violului?), ai putea să te întrebi, ”Ce pot să fac? Totul pare atât de complicat și grav. Cum aș putea să las în urma mea o lume mai bună? Cum aș putea crea un viitor mai plin de iubire – pentru toată lumea?”. Dacă ești părinte, poți începe de la tine de acasă. Există pași mici pe care îi poți face în fiecare zi, care sunt realizabili și au un impact enorm. Da, și sunt lucruri de făcut. Iată câteva sfaturi și unelte care să te ajute să construiești în copilul tău empatia, conștiința de sine și bunătatea. Până la urmă tu ești cel care crește generația următoare.
Parenting-ul este un agent al schimbării sociale.
* https://www.newharbinger.com/blog/self-help/racism-is-bad-for-you/ – Pentru tine rasismul este rău
Schimbarea începe cu tine
Noi, părinții suntem cei mai mari profesori ai copiilor noștri, iar ei văd totul. Mulți părinți vin la cursuri de parenting presupunând și sperând că vor face lucrurile mai bine decât au făcut-o părinții lor sau, cel puțin vor încerca să facă lucrurile diferit. Chestia e că parenting-ul este un mare egalizator – nici unul dintre noi nu a făcut așa ceva până nu a avut primul copil. Și, când oamenii au o experiență nouă apelează la experiențele din trecut pentru a se ghida. În creșterea copilului, numim asta ”harta noastră de bază în parenting”. ”Această hartă de bază este ceea ce am învățat (conștient sau inconștient) din felul în care ne-au crescut părinții noștri. Lucruri ca exprimările emoționale, valorile, așteptările și prejudecățile – ni le amintim pe toate la vârsta adultă. Primul pas în schimbarea socială este să înțelegeți acest lucru. Acordă-ți un moment pentru a-ți pune aceste întrebări:
- Cum spuneau părinții tăi sau cei care te-au îngrijit că trebuie să se poarte un băiat? Sau o fată? Spuneau același lucru sau ceva diferit?
- Ce ți-au spus părinții tăi sau cei care te-au îngrijit despre oamenii de diferite rase?
- Cum vă exprimați emoțiile? Te simți confortabil să vorbești despre toate temerile, preocupările și curiozitățile tale? De ce, sau de ce nu?
- Care erau cele mai importante valori ale părinților tăi sau ale celor care te-au îngrijit? Cum ai fost învățat să le prețuiești pe acestea?
- Care sunt cele mai importante valori pentru tine acum, în rolul tău de părinte?
Remarcă ce iese astăzi în evidență pentru rolul tău de părinte și compară modul în care asta se aliniază (sau nu) cu valorile pe care vrei să le construiești în copilul tău. Nu judeca, doar remarcă și întreabă-te.
Ai prejudecăți – și nu există dacă, și-uri sau dar… în ce privește asta
Următorul pas, indiferent cât de greu este să admiți asta – conștientizează că tu ai prejudecăți. Stereotipurile și prejudecățile vin dintr-un loc al creierului responsabil de eficiență. Mental, punem oamenii în categorii pentru a eficientiza gândirea. Dacă ar trebui să evaluăm corect fiecare persoană pe care o întâlnim, ne-ar lua o grămadă de timp și energie. În loc de asta, creierul noștri scanează mediul și categorisește lucrurile – și oamenii. Fată – roz, bună, moale. Băiat – dur, activ, prostuț. Acestea sunt stereotipuri. Așa facem noi presupuneri despre oameni. Bazat pe lucruri ca sex, gen și rasă. Stereotipurile sunt primejdioase și consecințele lor sunt chiar fatale în cultura noastră.
Iar adevărul dur este că și cea mai bună și ”trează” persoană dintre noi face asta. E bine să-ți asumi această realitate, să o cunoști și să lucrezi pentru a-ți înțelege prejudecățile. Un test de la Harvard, Implicit Bias test** este o modalitate facilă prin care îți poți da seama unde se ascund prejudecățile tale.
** https://implicit.harvard.edu/implicit/featuredtask.html
Pentru a face o schimbare și a crea un mediu echitabil pentru copiii tăi, trebuie să știi cu ce vii tu în acest mediu, implicit și explicit. Odată ce ai câștigat un pic de auto-conștientizare a propriilor prejudecăți***, asta îți furnizează oportunitatea de a le remarca, de a le denumi și de a alege să faci ceva diferit.
*** https://www.newharbinger.com/blog/self-help/resolve-to-understand-and-change-your-bias/ – Fii decis să-ți înțelegi și să-ți schimbi prejudecățile
Construiește resurse interioare pentru a crește copii cărora le pasă
Copiii cărora le pasă cel mai mult de alții sunt copiii care se simt cel mai bine în propria piele. Ajută-i să-și construiască încrederea în sine și sentimentul de securitate printr-o relație deschisă și puternică cu tine. Cea mai bună cale ca să faci asta este întotdeauna ”să empatizezi și să validezi”. Empatia înseamnă să te pui în locul lor și să-ți permiți să vezi cum s-ar simți ei în acel moment (chiar dacă asta ar fi diferit de felul în care te-ai simți tu). Apoi validează – ”Pot să văd cum te-ai simți în felul ăsta.” Este un simplu exercițiu care nu permite orice fel de comportament și validează experiențele lor emoționale – permițându-le să construiască împreună cu tine încredere, dragoste și sentimentul de siguranță. O propoziție cheie este, ”toate emoțiile sunt binevenite, dar nu toate comportamentele.” Asta permite părinților să stabilească limite în timp ce validează experiențele emoționale interne ale copilului. Să-i înveți acest tip de relație profundă, iubitoare stabilește tonul despre cum iubesc, cum le pasă și cum își construiesc empatia față de alții.
Învață-i modestia și importanța unui ”Îmi pare rău”
Suntem oameni. Suntem minunați și imperfecți. Vom face greșeli. Deși abordăm situații cu cele mai bune intenții, câteodată impactul nostru este dureros, dăunător. Acest lucru se va întâmpla. Amintește-ți că avem cu toții prejudecăți și că aceste prejudecăți apar câteodată la suprafață. Așteaptă-te să se întâmple asta. Învață-i și pe copiii noștri acest lucru.
În toate relațiile există modele de ruptură și reparație. Ruptura apare atunci când dezamăgim, lăsăm baltă pe cineva sau îi rănim sentimentele sau facem ceva care duce la răcirea relațiilor. Deși am putea să ne străduim să avem cele mai bune relații posibil, ruptura este o parte inevitabilă a oricărei relații apropiate (sau nu foarte apropiate). Acestea sunt momentele în care tu spui ceva care va răni sentimentele unui prieten sau când din greșeală comiți o micro-agresiune. Intențiile au fost bune, dar impactul a fost dureros.
Cea mai bună cale de a trece mai departe și, de fapt pentru a adânci acea relație este să remarci ce s-a întâmplat, să-ți asumi responsabilitatea, să spui ”îmi pare rău”, să înveți din asta și să mergi mai departe. Nu explica prea mult de ce ai făcut ce ai făcut – ascultă cealaltă persoană și pune la suflet*** Acest proces duce la adâncirea relațiilor. Practică asta și în rolul de părinte. Practică asta ca om. ȘI învață-l pe copilul tău cum să facă și el asta.
*** https://www.newharbinger.com/blog/self-help/mindfulness-in-relationships/ – Mindfulness în relații
Sfaturi pentru acasă
Ești un părinte bun și iubitor care vrea să crească copii buni și iubitori. Și sunt sigur că o faci. Chestia e că, pentru a crește copii empatici, conștienți de sine și buni este nevoie să o faci intenționat. Fă mici schimbări în interacțiunile voastre de zi cu zi. Nu-ți subestima puterea de a face lumea un loc mai bun pentru copiii tăi – amintește-ți că ei sunt următoarele generații. Și tu astăzi dai tonul.
Sursa: https://www.newharbinger.com/blog/self-help/raising-conscious-kids-in-an-unconscious-world/
P.S. Dacă încă nu le-ai citit, îți recomandăm și alte articole cu aceeași temă:
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 