În ciuda dorinței arzătoare a majorității școlilor și profesorilor de a se întoarce din toamnă la învățarea față-în-față, unele școli și o parte din profesori vor fi nevoiți să organizeze și cursuri online. Fie pentru că localitatea lor se încadrează în condițiile pentru una din formulele recomandate de Ministerul Sănătății (hibrid sau 100% la distanță) fie pentru că vor exista, ca și în multe state europene, mulți părinți care nu-și vor lăsa copiii să meargă la școală și vor cere școlii să ofere și o variantă de învățare la distanță. Pentru aceste situații, vă propunem în continuare soluții pentru îmbunătățirea învățării online/ la distanță.

Articolul de mai jos este scris de Logan Beth Fisher – ea a fost profesoară timp de 30 de ani și acum este antrenor de instruire (coach) pentru profesorii din districtul școlar Glens Falls City din Upstate New York și consultant în domeniul educației pentru consiliul de conducere al unui consorțiu local – Cooperative Educational Services.

Cum să te conectezi cu învățăceii șovăielnici

Cursurile online îi fac pe unii copii să fie anxioși, dar construirea relației cu acești copii are efecte pe termen lung în a-i ajuta să se simtă în siguranță în orice mediu de învățare.

În calitatea mea de antrenor de instruire, i-am auzit pe profesori întrebând,

“Ce putem face în legătură cu acei copii care nu au apărut la sesiunile de învățare online din primăvara trecută, dacă vom preda totuși online în această toamnă?”

Cum îi facem să vină, să-și facă temele – în esență, să se conformeze?

Fiica mea a fost unul din acei copii care, din cauza anxietății a refuzat să participe în învățarea virtuală. Unii dintre profesorii ei s-or fi gândit că este unul din acei copii neascultători, recalcitranți și, desigur, situația așa părea să fie. Dar pentru ea, problema nu a fost conformarea la regulă. A fost despre nevoia de a se simți în siguranță și înțeleasă.

Majoritatea educatorilor înțeleg importanța stabilirii unor relații de respect cu elevii, dar e dificil deseori să pui în acțiune această teorie fără să ai un model sau un plan. Cei cinci pași de mai jos servesc ca un cadru al construirii relațiilor, la care profesorii să se gândească atunci când se pregătesc în această toamnă pentru posibilitatea învățării la distanță și oricând încearcă să stabilească relații durabile și semnificative cu elevii lor.

Pasul unu: Haideți să ajungem să ne cunoaștem unul cu celălalt

O conexiune la nivel personal ne face să simțim că noi contăm. Construirea relațiilor la nivel uman este prima și ce mai puternică mișcare pe care o putem face, ca educatori, și este destul de simplu de făcut. Scrie o scrisoare elevilor tăi (și familiilor). Trimite-le un chestionar la care vei răspunde în persoană mai târziu sau pur și simplu sună-i ca să le spui Bună ziua. Ajută-i să înțeleagă că tu vrei cu adevărat să-i cunoști și să stabilești cu ei un raport de respect reciproc (mutual). Atunci când ajung să-și cunoască elevii ca ființe umane, asta îi ajută pe profesori să înțeleagă mai bine ce-i face să reacționeze pozitiv și, poate ne va ajuta pe toți să înțelegem ce face ca învățarea la distanță să fie dificilă pentru unii dintre ei.

În cazul fiicei mele rușinoase, ea își iubește categoric profesorii, dar a avut atacuri de anxietate serioase cauzate de întâlnirile pe Google Meets cu întreaga clasă și cu toți acei oameni ce păreau că se holbează cu toții direct la ea. Din fericire, profesoara ei cunoștea valoarea ideii de a da prioritate nevoii elevilor de a se simți în siguranță, de a fi văzuți, înțeleși și a lăsat munca de învățare a materiei deoparte până a făcut ca fiecare elev să se simtă bine în acel mediu nefamiliar. Au petrecut câteva zile în sesiuni unu-la-unu pe Google Meets vorbind despre animalele noastre de companie și despre admirația comună pentru lucruri ca Harry Potter. Văzând că profesoara este cu adevărat interesată de ea, a făcut-o să fie dornică să încerce să participe la învățarea virtuală, chiar dacă la început în porții mici.

 

Pasul doi: Utilizează ceea ce știi despre elevi pentru a le trezi angajamentul

Dacă profesorii știu cine le sunt învățăceii, ei pot găsi texte și însărcinări de care acestora să le pese, motivându-i astfel să participe. Profesorul de ansamblu al fetei mele a făcut asta într-un mod măiestrit. După ce a descoperit obsesia curentă a adolescenților pentru Star Wars, i-a dat fetei noastre să cânte la trombon tema muzicală a lui Darth Vader, “Marșul imperial.”

Pentru prima dată după lungi săptămâni, sunetele joase și suflul călduros al basului a străbătut casa noastră atunci când fata noastră s-a adâncit încântată și motivată în exersarea acelei piese. Includerea învățării în structura unui lucru de care-i păsa cu adevărat a devenit o cale ce a potențat implicarea ei și i-a alinat îngrijorarea față de învățarea la distanță.

Pasul trei: Parteneriatul dintre elevi poate crește participarea

În mod firesc profesorii știu că relațiile dintre colegi sunt la fel de importante ca relația profesor-elev. Cum am putea folosi această cunoaștere pentru a-i ajuta pe elevi să treacă la pasul următor în schema noastră de relații? Din nou, profesorii ar trebui să se bazeze pe ceea ce au aflat despre fiecare elev, dar de data asta pentru a crea parteneriate semnificative între cei cu preocupări similare.

Profesorul de la clubul de lectură și scriere al fetei noastre a utilizat ceea ce știa despre lucrurile care îi plăcuseră înainte – benzile desenate și micile povestiri grafice – și a facilitat un frumos parteneriat online cu una din cele mai bune prietene ale ei și o scriitoare entuziastă în aceste genuri. Aceste relații cu profesoara ei și partenera ei de scris au făcut-o pe fata mea să se simtă prețuită și asta a început să conteze, făcând toată diferența pentru activitatea ei la club.

Pasul patru: Utilizarea grupurilor mici pentru creșterea angajamentului

În mod natural, puterea parteneriatului conduce la următorul pas din schema de relații, constituit din a-i pune pe elevi să interacționeze la distanță cu grupuri mai mari de colegi. Aceste grupuri ar trebui să fie foarte stimulative și angajante ca să-i motiveze pe elevi să participe. De exemplu, unii profesori organizează zile de amuzament unde copiii participă cu toții ca să joace jocuri online.

Atunci când fata noastră cea mică era încă afectată de anxietate când era vorba de participarea la întâlnirile cu întreaga clasă, profesoara ei a creat un club de carte la care a luat parte și fiica noastră. Cu cât a participat la mai multe întâlniri ale clubului, alături de câțiva prieteni de încredere, cu atât mai ușor i-a fost să-și împărtășească ideile. A parcurs un drum lung într-un timp destul de scurt și asta a fost corelat cu tot efortul pe care l-au depus profesorii ei pentru a stabili o conexiune sinceră cu ea.

Pasul cinci: Deschide sesiunea și lasă elevii să conducă

Este important să ne amintim că o relație/ conexiune sinceră trebuie să fie văzută ca un proces continuu. În pasul final al schemei de construire de relații, educatorii trebuie să lase spațiu pentru foarte multă structurare și practică. Trebuie să găsească modalități de a le reaminti elevilor, pe parcursul întregului an, că îi interesează cine sunt ca persoane și care sunt nevoile lor. Asta poate fi realizat prin verificări periodice.

La prima ei tentativă de a participa la o sesiune cu întreaga clasă, chiar și după ce construise relații atât de frumoase cu profesoara ei și partenera de scris și după ce participase la câteva sesiuni ale clubului de lectură, fata mea nu a reușit. Când a auzit-o pe profesoară începând să vorbească, a alergat afară pe ușă. Când profesoara a căutat-o s-o întrebe de ce are nevoie ca să se poată simți în siguranță, parcurgerea primilor patru pași din acest model de construire de relații a făcut ca fata noastră să se simtă destul de sigură pe acea relație ca să spună ce avea nevoie.

În cartea sa Personal & Authentic, Thomas C. Murray, fondatorul școlilor Gata pentru viitor (Future Ready Schools) spune,

– “Cel mai bun lucru pe care putem să-l dăm copiilor noștri în acest an nu este un nou curriculum sau o nouă tehnologie. Este o inimă empatică care le vede și le aude pe ale lor.”

Acest cadru în cinci pași pentru construirea relațiilor are ca obiectiv doar acest lucru: educatori cu inimi pline de empatie care își văd și își aud elevii – acordându-și timp să-i cunoască pe deplin și complet.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/connecting-reluctant-remote-learners?

P.S. – De când am publicat acest articol, A.J.Juliani a organizat si un seminar online în care l-a invitate pe Thomas C. Murray să vorbească despre cum putem să personalizăm învățarea pentru elevii în formatele hibrid și online. Aveți aici înregistrarea acestui seminar:

https://event.webinarjam.com/replay/22/m14wpb4h4pc3ofzozr