Trei domenii ale tehnologiei educaționale: Partea I – Utilizarea translațională a tehnologiei și achizițiile elevului

Așa cum spunea Dr. Sonny Magana* în articolul trecut, utilizarea tehnologiei educaționale poate fi foarte eficientă, dacă cel care o folosește înțelege mai bine de ce și cum o întrebuințează. Iar seria de articole publicate pe portalul Academiei 3T pe care am hotărât să le traducem pentru voi, lămurește diferențele dintre cele trei domenii în care poate fi utilizată această tehnologie și gradul de eficiență în fiecare domeniu. Facem asta deoarece ne-am dori ca noi, în România, să nu repetăm bâjbâielile și greșelile care au marcat primii ani de utilizare a tehnologiei educaționale în sistemele de educație din alte țări. Ne-am dori ca utilizarea acestei tehnologii de către educatorii din România să pornească de la nivelul unor lecții deja învățate de alții. Și, pentru că în domeniul tehnologiei digitale lucrurile se schimbă cu viteză amețitoare, e bine să pornim de la nivelul prezent de expertiză și eficiență pentru a scurta etapele și a avea succes.

* Dr. Anthony J. “Sonny” Magana III este nu numai profesor, cercetător și autor de succes în domeniul educației, recunoscut și premiat pentru activitatea sa, ci și un avocat neobosit al depășirii situației actuale (status quo) din educație. Sonny a întemeiat (în 1996) și a fost director al CyberSchool din Statul Washington, un program extraordinar de învățare integrată care continuă și astăzi să împlinească nevoile de învățare ale elevilor aflați în situații de risc. Este de asemenea muzician, practică yoga și crește albine.

3-domenii-tehnologie-3

Atunci când vine vorba de tehnologia din școlile noastre, noi trebuie să ne punem o întrebare, ”Primim oare o reîntoarcere a investiției?” Din nefericire, cercetarea evidențiază cu preponderență că nu numai că suntem departe de a avea un impact dezirabil asupra achizițiilor elevilor cu această tehnologie educațională, suntem probabil mult mai departe decât realizează mulți oameni. În această parte a seriei pentru edCircuit, voi descrie întâi pe scurt cum se utilizează în mod curent tehnologia în mediile de învățare și de ce impactul unei asemenea utilizări este scăzut; apoi voi introduce o nouă arie de dovezi bazate pe cercetare, care este într-adevăr motivul unui optimism renăscut despre starea uneltelor digitale în școli.

Într-o meta-analiză recentă a 10.000 de studii care au cercetat impactul variatelor aspecte al utilizării tehnologiei digitale asupra achizițiilor elevilor, John Hattie (2017) a calculat că mărimea medie a efectului tehnologiilor digitale este de 0,34. Pentru a pune asta într-o perspectivă, dacă am dori să trasăm mărimea acestui efect pe o scală de la 1 la 10, atunci impactul tehnologiei educației se situează la un slăbuț 3; dar și mai alarmant, acest efect modest nu s-a schimbat în peste 50 de ani (Hattie & Magana, 2017). Clopotele de alarmă ar trebui să sune chiar acum în capul tău. Cum Dumnezeu vom împărtăși această informație cu colegii noștri? Cu conducerea? Cu comunitatea școlii?

Este important să ne abținem să atribuim orice fel de vină stării curente a tehnologiei din școlile noastre. Să dai vina pe asta nu servește nici unui scop productiv și ar putea doar diminua cele mai bune intenții ale educatorilor și liderilor care fac pionierat în promovarea și utilizarea tehnologiei. Este mult mai eficient să acceptăm întâi că uneltele tehnologiei nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor că vor transforma automat predarea și învățarea.

3-domenii-tehnologie-4

Apoi, va trebui în mod colectiv să ne punem capul la contribuție pentru a înțelege un fapt indisputabil, acela că tehnologia educațională nu are nici o valoare inerentă de transformare, în și prin sine. Doar pentru că o anume unealtă digitală poate fi ”grozavă” nu înseamnă că va avea în mod automat un impact dezirabil asupra achizițiilor elevilor. Uneltele digitale sunt inerte. Ele nu oferă valoare prin sine, de unele singure, ceea ce înseamnă că ar trebui să adoptăm o perspectivă de ”valoare-neutră” privind uneltele tehnologiei educaționale. Abia atunci vom putea aprecia pe deplin direcțiile nuanțate furnizate de noi dovezi ale cercetării, combinate, care sugerează cu tărie că valoarea uneltelor de tehnologie educațională este scoasă în evidență nu deoarece aceste unelte sunt utilizate, ci mai curând de modurile în care sunt utilizate și de către cine (Haystead & Marzano 2009; 2010; Haystead & Magana, 2013; Magana, 2016; 2017; Magana & Marzano, 2014; 2015).

Fără îndoială, identificarea și codificarea unei culegeri de strategii de mare impact cu tehnologii poate fi considerată o problemă dificlă, deoarece este destul de complicat, multi-fațetat, greu de rezolvat și, prin urmare, încă nerezolvată (Rittel & Webber, 1973). Este de asemenea o problemă păcătoasă, care a contat pentru mine timp de peste 35 de ani. În recenta mea carte, Disruptive Classroom Technologies, eu am introdus Cadrul 3T pentru Inovarea în educație (the T3 Framework for Innovation in Education).

Cadrul 3T împarte impactul tehnologiei asupra educației în trei domenii: Translațional (de traducere), Transformațional și Transcendent. Cadrul 3T este un model pe baza căruia organizațiile de învățare pot acționa pentru a trece de la utilizarea cu impact scăzut a tehnologiei către utilizarea sistemică a tehnologiei, care are un efect observabil de 1,6 – sau echivalentul a patru sau mai mulți ani de învățare într-un singur an (Magana, 2017; Magana & Marzano, 2014).

Modurile predominante ale utilizării în prezent a tehnologiei în școlile noastre sunt de natură translațională. Acestea includ utilizările administrative, de bugetare, de notare și comunicare, toate fiind înainte realizate / completate cu unelte analoge. Utilizările translaționale ale tehnologiei s-au extins de asemenea către cercetarea, accesarea și consumarea conținutului de cunoaștere și informație care înainte fuseseră consumate doar prin intermediul manualelor, cărților, revistelor și altor medii analoge mixte. În timp ce digitalizarea unor astfel de sarcini adaugă valoare în termeni de economie de timp și reducere a erorilor, translatând sarcinile de predare și învățare de la o expresie analogă la una digitală nu este transformațională din moment ce nici sarcina nici actorii angajați în astfel de sarcini nu s-au schimbat substanțial în nici un fel.

3-domenii-tehnologie-5

Utilizarea translațională a tehnologiei, în contextul predării și învățări, poate fi explicată ca digitalizarea modelului predominant de instruire ”spune și exersează”. În acest model, profesorii spun elevilor ce cunoaștere este important să achiziționeze, iar elevii practică, repetă și memorează ascultători informația care li s-a spus. Digitalizarea acestui model ar putea crește eficiența sarcinilor instructive, dar nu a condus la nici o îmbunătățire semnificativă a achizițiilor elevilor. Pentru a concluziona, dovezile cercetărilor sunt clare: digitalizând modelul de educație ”spune și exersează” nu ar trebui în nici un fel să fie considerat inovativ, deoarece nu a condus la rezultatele dorite ale învățării elevilor (Hattie, & Magana, 2017).

Din nou, cea mai eficientă cale pentru a merge înainte este să considerăm utilizarea translațională a tehnologiei ca un prim pas necesar – dar nu ultimul pas! Trebuie să continuăm să incorporăm utilizarea uneltelor digitale pentru a ne crește eficiența și competențele elevilor în lumea globală digitalizată în care trăim, dar dacă vrem să fim cu adevărat inovativi, trebuie să îmbrățișăm ceea ce eu descriu ca fiind T2, utilizarea transformațională a tehnologiei în școlile noastre. Trebuie să ne asigurăm că elevii noștri dezvoltă o facilitate în utilizarea uneltelor curente și a celor care vor apare, pentru a interacționa mai eficient cu noua cunoaștere și pentru a-și aprofunda atât înțelegerea conceptuală cât și capacitatea lor de a demonstra, modela și comunica utilizând unelte digitale. Acestea sunt idei esențiale și critice pe care le voi explora în partea a doua a acestei serii.

Referințe

  • Hattie, J. (2008). Visible learning: A synthesis of over 800 meta-analyses relating to achievement. New York, NY: Routledge.

  • Hattie, J. (2017). In (Magana, 2017), Disruptive classroom technologies: A framework for innovation in education (pp. i). Thousand Oaks, CA: Corwin Press.

  • Haystead, M., & Magana, S. (2013). Using technology to enhance the art and science of teaching framework: A descriptive case study. Centennial, CO: Marzano Research.

  • Haystead, M., & Marzano, R. J. (2009). Evaluation study on the effect of Promethean ActivClassroom on student achievement. Centennial, CO: Marzano Research.

  • Haystead, M., & Marzano, R. J. (2010). A second year evaluation study of Promethean ActivClassroom. Centennial, CO: Marzano Research.

  • Magana, S. (2016). Enhancing the art and science of teaching with technology: A model for improving learning for all students. Unpublished doctoral dissertation, Seattle University, Seattle, Washington.

  • Magana, S. (2017). Disruptive classroom technologies: A framework for innovation in education. Thousand Oaks, CA: Corwin Press.

  • Magana, S., & Marzano, R. J. (2014). Enhancing the art and science of teaching with technology. Bloomington, IN: Solution Tree.

  • Rittel, H., & Webber, M. (1973). Dilemmas in a general theory of planning. Policy Sciences, 4, 155– 169.

Sursa: https://www.edcircuit.com/three-domains-educational-technology-part-1/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.