Am primit întrebări despre modalități concrete prin care părinții sau profesorii pot construi reziliența copilului. În cadrul interviurilor din cadrul evenimentului online pe care vi l-am recomandat, Resilient Children Summit, s-au abordat pe larg toate aspectele emoționale, mentale, chiar fizice cu care părinții se pot confrunta și cum să le abordeze pentru a-și ajuta copiii să devină mai echilibrați, autonomi, rezistenți, să poată învăța mai bine și să se integreze în colectiv. Unul din aspectele subliniate de toți cei intervievați a fost și faptul că procentul copiilor, tinerilor și adulților care suferă de anxietate, ca și cel al copiilor diagnosticați cu ADHD, depresie și alte afecțiuni legate de stres (ex. tulburări de somn, agresivitate) a crescut îngrijorător în ultimele decade. O parte din motivele acestor fenomene îngrijorătoare sunt menționate într-un interesant articol apărut aici:

– https://resurseparinti.ro/2018/11/03/aditivii-din-mancare-care-produc-crize-de-nervi-la-copii/?

Noi cunoaștem multe din aceste aspecte și de la colegii noștri de consorțiu, care au participat direct la cercetări legate de efectele asupra sănătății ale unor componente regăsite în alimentele procesate industrial sau de efectul anumitor substanțe chimice și metale introduse în cosmetice, în detergenți, în aliajele din care sunt confecționate lucrările stomatologice sau în hainele și în bijuteriile purtate direct pe piele. (Atenție! Aurul o fi el frumos, dar nu e deloc sănătos… evitați bijuteriile din aur, în special la copiii!!!)

Așa că, fiți atenți la ce dați copiilor să mănânce și, în general la stilul de viață al întregii familii – are un efect direct asupra emoționalului, comportamentului și eficienței învățării.

Pentru cei care nu au izbutit să urmărească summit-ul despre reziliență, vă propunem mai jos un articol scris de Michele Lew în Education World.

Michele este o profesoară de liceu distinsă cu premiul Fulbright Distinguished Award in Teaching, care lucrează în clase de educație specială din California, unde se confruntă cu problemele adolescenților cu diverse probleme de învățare și comportament. Ea a creat câteva unelte care i-au ajutat nu numai pe acești copii ci și pe cei de la clasele cu ”copii normali” din mai multe școli din regiune. Michele a creat fișe care ajută elevii să identifice și să poată stăpâni factorii care le produc stres.

În ultimii câțiva ani am remarcat o creștere a stresului, anxietății și depresiei la elevii de liceu. Cauzele se extind de la presiunea intensă de a avea bune rezultate academice și așteptările ridicate de media socială și influența factorilor de acasă și a problemelor mediului înconjurător. Trăsătura comună, indiferent de cauză, este incapacitatea elevului de a face față stresului cu care este confruntat.

Ca educator, obiectivul meu este să-i ajut pe elevi să-și construiască reziliența și conștiința de sine de care au nevoie pentru a avea succes în viață. După ce am lucrat ani de zile cu elevi cu tulburări emoționale, am dezvoltat activități de auto-conștientizare și control care îi ajută pe toți elevii să-și identifice emoțiile și factorii de stres, dându-le în același timp un mod de a-și descoperi abilități de a le gestiona într-o manieră pozitivă.

Un proces în 4 pași pentru a construi reziliența

Pasul 1: Învață-i pe elevi să-și identifice factorii de stres. Este important ca elevii să învețe să identifice cum se simt și de ce se simt în anumit fel. Eu îl pun pe fiecare elev să identifice lucrurile, situațiile care îi fac să se simtă stresați, supărați sau triști, utilizând prima fișă pe care am creat-o.*

* https://docs.google.com/document/d/1L-jLw9le3rQjq8Bk7IMovSPcAkE78yphrJQGr1lUue8/edit

După completarea ei, individual, elevii își împărtășesc verbal sursele de stres și încep să construiască o comunitate de încredere în care se simt în siguranță și sunt auziți. Deseori împărtășesc cu ei care sunt factorii care mă stresează pe mine, pentru a da tonul acestei activități, ca fiind una inclusivă și liberă de (pre) judecăți.

Pasul 2: Identifică ce fac în mod normal elevii atunci când se confruntă cu factori de stres. În timpul acestui pas, le spun elevilor să scrie care sunt reacțiile lor inițiale, instinctive la fiecare factor de stres, fără să se oprească să se gândească dacă acestea sunt bune sau rele, sau dacă încalcă vreo regulă a școlii sau societății. Din nou, pentru asta, am dezvoltat pentru ei fișa de mai jos**:

**https://docs.google.com/document/d/1uP5AAaTXf1BLJF3EAc25x2ivrr5CcsbOmgFrN4e6HIk/edit

Este necesară o totală onestitate pentru ca fiecare elev să-și poată dezvolta auto-conștientizarea. Și, din nou, le împărtășesc care sunt reacțiile mele instinctive la un factor de stres, ca exemplu.

Apoi elevii folosesc o a treia fișă*** pentru a-și evalua reacțiile pe o scală Likert, unde 1 = Cea mai proastă reacție iar 5 = Cea mai bună reacție. Definesc și discut fiecare punct Likert cu elevii mei, în așa fel încât ei să aibă o imagine clară a modului în care să-și evalueze reacțiile.

***https://docs.google.com/document/d/1UN1gV_2eV5379A7zE3VfIAQs71sozwJftGWAewuHH9k/edit

Fiecare elev împărtășește una din evaluările Likert cu colegii, împreună cu o explicație a evaluării lui. Utilizarea scalei Likert îi învață pe elevi să privească cu obiectivitate și să-și evalueze acțiunile.

Pasul 3: Faceți o sesiune de brainstorming pentru a găsi alternative de a răspunde factorilor de stres. În timpul acestui pas, eu introduc ideea abilităților de control – eforturile conștiente de reducere a stresului sau conflictelor, într-un mod pozitiv și constructiv. O dată ce elevii își identifică factorii de stres și sentimentele, este important să învețe cum să-și canalizeze emoțiile.

Am lucrat odată cu un elev cu tulburări emoționale care avea tendința de a fugi din clasă și a se ascunde undeva, pe terenul școlii ori de câte ori era supărat sau frustrat. Am dezvoltat cu el un protocol de control, în care trebuia să-mi spună cum se simte (”Sunt cu adevărat supărat pentru că…”), și apoi trebuia să-mi ceară mie permisiunea de a ieși din clasă pentru cinci minute pentru a se reculege. Până la sfârșitul anului, nu a mai avut nevoie să iasă, deoarece practica obișnuită de identificare a emoțiilor și utilizarea unei strategii de control constructive i-a permis să-și controleze reacțiile emoționale.

Nu toate abilitățile de control trebuie să fie structurate sau prescriptive. Am avut un alt elev care obișnuia să alerge, ca supapă pentru emoțiile negative. Ori de câte ori se simțea furios sau supărat acasă, el ieșea să alerge și se întorcea – cum spunea mama lui – ”ca un om nou”.

Este important să te asiguri că fiecare elev înțelege care sunt abilitățile de control, ca și ideea că strategiile sunt unice și individualizate. Elevii combină apoi o listă de cinci strategii de control care ar putea funcționa pentru ei, iar eu îi pun pe elevi să facă un poster (afiș) cu strategiile de control pe care îl punem pe peretele clasei. Să ai o listă uriașă cu diverse strategii de control este un memento vizual al reacțiilor pozitive la factorii de stres și dă elevilor idei pe care ar fi posibil să nu le aibă de unii singuri.

Apoi elevii își revizuiesc reacțiile originale la un factor de stres și utilizează fișa finală* pentru a le înlocui cu o abilitate de control pozitivă. Acest pas este foarte puternic deoarece arată elevilor cum să preia controlul asupra propriilor reacții în loc să se lase controlați de situații și de emoțiile lor. Ei sunt împuterniciți să-și asume responsabilitatea acțiunilor lor și să practice abilitățile de auto-control în loc să dea vina pe factorii exteriori. Elevii discută de ce acest nou mod de rezolvare este mai benefic decât vechile răspunsuri și cum ar putea asta schimba rezultatul situației.

*https://docs.google.com/document/d/1-uhJhRCr9gDHAWs5nqw6CwbSR1lbJWOMvj6HM7XwKNI/edit

Pasul 4: Aplicații practice și menținerea abilităților de control. În cadrul fiecărei ore creez timp pentru un exercițiu pe care îl numesc ”Remediul de 5 minute”. Pentru cinci minute, elevii își pot împărtăși cum și-au folosit abilitățile de control în situații din viața reală. Ei pot cere un feedback și sfaturi de la colegi sau pot da sugestii celor care sunt în dificultate. Cel mai important este faptul că comunitatea este întărită de aceste verificări zilnice. Alocarea acestor cinci minute nu interferează cu lecțiile mele academice, iar impactul asupra elevilor este semnificativ și benefic.

De asemenea îi verific informal pe elevi și îi supraveghez pe cei care cred că au mai multă nevoie de suport. Ideea cea mai importantă pe care o transmit în acestă perioadă de menținere este că abilitățile de control sunt fluide și flexibile. Dacă una din abilități nu funcționează sau elevul vrea să încerce ceva nou, eu îi încurajez întotdeauna să o facă. Este important să nu se lase prinși de ideea că ei pot utiliza doar anumite abilități, deoarece asta poate deveni o nouă sursă de stres.

Abilitățile de control sunt o puternică modalitate pentru toți elevii de a-și construi reziliența, auto-conștientizarea și abilitățile de auto-control, deoarece ei se confruntă cu factorii de stres ai vieții. Învățând cum să-i controleze în mod pozitiv îi împuternicește să devină auto-reflexivi și să-și asume responsabilitatea propriilor acțiuni. Cel mai important, aceste abilități sunt cele de care vor beneficia mult după ce ei vor părăsi clasa mea.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/4-step-process-building-student-resilience?

PS. – Aveți mai jos traducerea conținutului celor 3 fișe pentru SEL – Învățarea socio-emoțională

SEL – FIȘA 1

Identificarea felului în care mă simt

Nume: _________________________________________    Dată: ________________

Instrucțiuni: Terminați următoarele declarații cu exemple specifice ale lucrurilor din viața reală care te fac să te simți stresat, supărat/ furios sau trist.

Mă simt stresat când _____________________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

Mă simt supărat/ furios când _______________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

Mă simt trist când _________________________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

SEL FIȘA 2

Reacția la cum mă simt

Nume: _________________________________________    Dată: ________________

Instrucțiuni: Completează următoarele declarații cu prima reacție, automată la sentimentul de a fi stresat, supărat sau trist. Nu-ți face griji dacă reacția ta e bună sau proastă sau despre ce vor gândi ceilalți despre reacția ta.

Declarația 1 – Sentimentul de stres

Atunci când___________________________________________________ mă stresează,

eu de obicei _____________________________________________________________

Declarația 2 – Sentimentul de supărare/ furie

Atunci când___________________________________________________ mă supără,

eu de obicei _____________________________________________________________

Declarația 2 – Sentimentul de tristețe

Atunci când __________________________________________________ mă întristează, eu de obicei _____________________________________________________________

SEL FIȘA 3

Auto-evaluarea reacțiilor mele

Nume: _________________________________________    Dată: ________________

Instrucțiuni: Completează și dă o rată sentimentelor tale în funcție de cât ți-au fost ele de ajutor în situația respectivă. Te-au făcut să te simți mai bine? Au afectat pozitiv rezultatele acelei situații? Au fost ele o reacție potrivită la acea situație? Gândește-te obiectiv și critic la reacțiile tale. Dacă altcineva ar fi reacționat ca tine, cum le-ai fi evaluat?

Reacția mea la sentimentul de stres: __________________________________________

5 Cea mai bună

4 Reacție bună

3 Reacție potrivită

2 Reacție proastă

1 Cea mai proastă

Reacția mea la sentimentul de supărare/ furie: __________________________________

5 Cea mai bună

4 Reacție bună

3 Reacție potrivită

2 Reacție proastă

1 Cea mai proastă

Reacția mea la sentimentul de tristețe _________________________________________

5 Cea mai bună

4 Reacție bună

3 Reacție potrivită

2 Reacție proastă

1 Cea mai proastă

SEL FIȘA 4

Noile mele abilități de control

Nume: _________________________________________    Dată: ________________

Instrucțiuni: Completează următoarele declarații cu: 1) Lucrurile care te fac să fii stresat, supărat/ furios și trist; 2) modul de reacție obișnuit, și 3) noul tău mod de a stăpâni situația.

Atunci când ________________________________________________ mă stresează,

în loc să _____________________________________________________________,

voi ___________________________________________________________________.

Atunci când ___________________________________________________ mă supără,

în loc să _____________________________________________________________,

voi ___________________________________________________________________.

Atunci când __________________________________________________ mă întristează,

în loc să _____________________________________________________________,

voi ___________________________________________________________________.