Cum va arăta școala de mâine preocupă pe mulți cercetători, decidenți din domeniul educației, profesori, părinți, angajatori etc. nu numai la noi, ci pretutindeni în jurul lumii. Discuțiile despre această viziune și temă apar ori de câte ori oamenii discută despre nivelul de pregătire al absolvenților școlilor și facultăților, despre așteptările angajatorilor, despre schimbările în domeniul tehnologiei, aspectului muncii șamd. Evident, a apărut frecvent și în discuțiile noastre și constituie o temă de interes permanentă. Dar, cel mai important, în această perioadă se discută despre cum va arăta noua Lege a educației din România.

De aceea, vă propunem astăzi un articol din Edsurge, care ni s-a părut interesant și util.

Este scris de Eric Sheninger (ericsheninger.com.), care este cercetător principal la Center for Leadership in Education și de Thomas C. Murray (thomascmurray.com.) care este director de inovație pentru proiectul Future Ready Schools, inițiat de Alliance for Excellent Education din Washington, D.C.

***

În ultimii 20 de ani, am lucrat ca profesori, directori și consilieri pentru școli publice din jurul țării. Am călătorit pentru a participa la întâlniri cu mii de lideri de școli, profesori și elevi/studenți, ascultând experiențele lor, atât bune cât și jalnice. Aceste experiențe au croit dorința noastră de a pregăti aceste generații de elevi pentru a deveni cetățeni de succes într-o societate globală, punând la odihnă modelul industrial obosit al educației și trecând la o abordare mai personalizată.

Aceasta poate fi cu greu considerat un vis idealist, utopic. Bazat pe tot ceea ce se cunoaște despre cum învață elevii, despre predicțiile pentru lumea cu care se vor confrunta după absolvire și largile diferențe și oportunități care au existat timp de secole, noi credem că, continuând să utilizăm abordarea tradițională a unei dimensiuni care se potrivește la tot a predării și învățării, mărește mal-practica educativă.

Noua noastră carte, Learning Transformed (Învățarea transformată), publicată de ASCD, subliniază opt chei pentru a concepe cu intenție școlile de mâine, pentru a-i pregăti pe învățăceii de azi pentru succes, cu mult dincolo de obținerea unei diplome de liceu. Vrem să fim siguri că elevii noștri sunt gata să creeze noi industrii, să găsească noi leacuri pentru boli și să rezolve probleme lumii de mâine.

Fiecare din cheile noastre este bazată pe cercetare și este parte a descoperirii noului concept al sistemului nostru de educație (K-12), al predării și învățării. Iată unde începem:

Cheia #1: Leadership-ul și cultura școlii aștern fundația

Eforturile de îmbunătățire a școlii se bazează din greu pe un leadership (conducere comună) de înaltă calitate, participativ. Liderii educaționali sunt însărcinați sț stabilească o viziune comună pentru îmbunătățirea școlii și să inițieze schimbarea pentru a stimula inovația, a asigura învățarea elevilor și a crește realizările. Într=o lume în care schimbarea continuă să se accelereze exponențial, culturile școlii trebuie să evolueze într-un ritm mai rapid decât în trecut dacă îi vom pregăti pe învățăceii de astăzi pentru succesul viitor. Accentul global este și trebuie să fie despre a face o diferență în viețile copiilor. Să îndrumi și să predai este o muncă provocatoare, care cere un înalt nivel de înțelegere și răbdare pentru a transforma cultura de învățare a școlilor într-una apreciată de elevi, educatori și alți actori cheie. Practicile orientate spre relaționare, inovative sunt nucleul, pentru a crea o cultură a învățării care îi va pregăti pe elevi pentru viitorul lor, nu pentru trecutul nostru.

Cheia #2: Experiența de învățare trebuie re-concepută și făcută personală

Cu toții am experimentat un timp când ne-a, înțesat memoria pentru un test, am obținut o notă de trecere (sau mai bună) și am uitat imediat informați câteva săptămâni mai târziu. Studiile din domeniul neuro-științelor indică că, doar arătând informații factuale pe3ntru a le imprima în creierul elevilor până la urmă este o pierdere de timp și resurse. Mai rău, dictându-le elevilor ce să învețe, când să învețe și cum trebuie asta învățat îi lasă pe ei ne-angajați. Foarte rar au elevii oportunitatea să-și urmeze pasiunile, să-și exploreze interesele și să se angajeze în oportunități relevante care sparg buncărele orelor tradiționale. Mergând mai departe, factorul activ al elevilor trebuie să devină o normă, nu o excepție. Trebuie să găsim căi pentru a concentra pedagogia instructivă pe abilitățile de ordin superior și pe rezolvarea de probleme în așa fel încât oricând și oriunde învățarea să devină o posibilitate realistică pentru ”Generația Netflix” a elevilor de astăzi.

Cheia #3: Deciziile trebuie să se bazeze pe dovezi și să fie conduse de revizuirea instruirii (Return on Instruction – ROI)

Evoluția structurii educaționale din SUA a creat o generație de elevi supra-concentrată pe note, nu pe învățare. Elevii au nevoie de oportunități autentice de a utiliza instrumentele lumii reale pentru a face o muncă în lumea reală care contează. Tehnologia furnizează educatorilor mijloacele de a permite elevilor să demonstreze stăpânirea conceptelor și să dezvolte proprietatea și participarea în moduri care înainte nu erau de imaginat. Schimbând modul și mijloacele prin care noi evaluăm învățarea elevilor este un pas în direcția potrivită. Dar noi trebuie să facem un efort mai concertat pentru a furniza dovada că tehnologia afectează cu adevărat învățarea și realizările. Aceasta înseamnă că, cultura școlilor trebuie să înceapă să se concentreze pe revizuirea instruirii (ROI). Dacă vom cheltui milioane de dolari anual pe infuzia de tehnologie, trebuie să fim pregătiți să împărtășim dovezile unui ROI care demonstrează rezultate îmbunătățite ale învățării elevilor.

Cheia #4: Spațiile de învățare trebuie să devină centrate pe cel care învață

O schimbare în pedagogie îndreptățește o schimbare în conceptul spațiului de învățare – iar asta înseamnă mult mai mult decât agățarea unei idei din panoplia recentă de pe Pinterest. În locul unui model al Erei industriale unde rândurile ordonate de pupitre cer tuturor elevilor să-și concentreze atenția pe profesor, școala și clasele au nevoie de spații care să fie centrate pe cel care învață, mai personal prin natură și corelate cu cercetarea asupra modului în care spațiul afectează învățarea. Educatorilor care vor să construiască colaborarea și să-i angajeze pe elevi în abilități de rezolvare de probleme și gândire de ordin superior le lipsește oportunitatea de a elibera geniul elevilor datorită modului în care sunt îndesați în clase de tip industrial. Spațiile de învățare trebuie să fie flexibile, să furnizeze arii pentru mișcare, să promoveze colaborarea și cercetarea. Aceste tipuri de spații moderne seamănă cu cafenelele locale Starbuck mai mult decât seamănă cu cimitirele din vecinătate.

Cheia #5: Învățarea profesională trebuie să fie relevantă, angajantă, continuă și făcută personal

Timp de decenii am dezbătut cum să facem experiențele de învățare profesională ale profesorilor mai relevante. Comparați filozofiile inspectoratelor regionale de învățare profesională și veți vedea în jur un continuu de practici care controlează și dețin învățarea. Studii variate indică abordarea pentru formarea profesională de sus în jos, uniformă (one-size-fits-all), bazată pe ore, pe modelul stai și obții arată un impact redus până la inexistență asupra realizărilor elevilor. Cu toate acestea multe districte (județe la noi, n.n.) continuă tot pe această cale. Noi credem că egalând timpul de ședere la cursurile de învățare profesională cu responsabilitate unei învățări efective merge spre neglijență. Învățarea profesională care se petrece în multe districte astăzi trebuie să sufere o reformă radicală, deoarece modelul tradițional este depășit și ineficient. O abordare personală a învățării profesionale, unde creșterea este apreciată mai mult decât orele obținute, este necesară pentru a schimba pedagogia instrucțională. Cheia este cine stăpânește învățarea.

Cheia #6: Tehnologia trebuie canalizată și utilizată ca un accelerator al învățării elevilor

Mulți din banii cheltuiți e tehnologie astă au puțin spre nici un impact asupra învățării elevilor. În multe clase, tehnologia este utilizată pur și simplu pentru a digitiza practici depășite. Multe din clasele de astăzi au instrumente uimitoare ale secolului 21 care sunt utilizate în medii de învățare ale secolului 20 (sau chiar 19). Cercetările indică de asemenea că una din cele mai comune forme de integrare – acel unde dai și unde crapă digital – nu are nici un efect asupra realizărilor. Chiar cu bugete înghețate, districtele continuă să cumpere mai multă tehnologie educațională decât oricând, deseori cu având puțin de demonstrat față de această investiție. Cu toate acestea, când este utilizată eficient, tehnologia poate amplifica extraordinar pedagogia de instruire, adaptându-se la nevoile individuale ale învățăcelului și ajutând la a face învățarea mai personală, angajându-l în experiențe riguroase. Școlile concepute intențional mențin de asemenea concentrarea pe acces și oportunitate pentru toți elevii.

Cheia #7: Colaborarea și angajamentul comunității trebuie întrețesute în cultura școlii

Noi știm că părinții sunt esențiali în succesul academic al copiilor. Cu toate acestea, pășiți în școli și veți fi martorii unui angajament redus al părinților. Unele școli lucrează pentru a crea în mediu primitor unde comunitatea este văzută ca o valoare extraordinară. În aceste școli, veți vedea părinții lucrând cot-la-cot cu elevii, râzând la prânz cu grupuri de elevi, lucrând în clase și colaborând cu personalul în variate calități. Prin contrast, alte școli creează o cultură în care părinții se simt cu greu bine-veniți. Cu excepția câtorva evenimente planificate în fiecare an, părinții se simt de obicei în aceste școli excluși, lăsați să stea în picioare în fața ușii de intrare. Companiile și universitățile pot fi localizate în limitele teritoriale ale școlilor, cu toate acestea vasta majoritate a acestora au de la foarte puțin la nici o legătură cu școlile care sunt situate pe aceeași stradă sau în apropiere. De la colaborări zilnice până la comunicații consistente, relevante, ca să susțină accesul la domiciliu al studenților în nevoie, școlile concepute intențional sunt parteneri colaborativi și hub-ul (punctul central) al comunității locale.

Cheia #8: Școlile care transformă învățarea sunt construite pentru a dura, ca sustenabilitate financiară, politică și pedagogică, care le asigură succesul pe termen lung

Un impas al bugetului. Un atac politic. O schimbare în pedagogia instrucțională. Cum va trece școala din districtul tău testul durabilității în timp? Corabia ei va fi scufundată de un ciclu bugetar sărac, sau de un referendum politic? Progresul ei recent va fi distrus de o schimbare în politicile consiliului de conducere? Creșterea instruirii va continua pe măsură ce corpul profesional se schimbă? Cu o medie a timpului în care un inspector (la noi și un ministru!!) rămâne în funcție doar câțiva ani (sau luni, la noi) și cu așteptata pensionare a generației de directori experimentați, avem nevoie să construim școli care se pot susține pe termen lung și depășesc harababura negativă care ar putea dăuna viitoarei generații.

Este școala ta construită pentru a rezista?

Nu mai putem aștepta. Trebuie să ne pregătim elevii pentru viitorul lor, nu pentru trecutul nostru. Trebuie să creăm și să conducem școli care sunt relevante pentru lumea în care trăiesc elevii noștri – nu pentru lumea în care a crescut personalul nostru. Trebuie să facem asta.. începând de azi.

Sursa: https://www.edsurge.com/news/2017-05-31-8-keys-to-designing-tomorrow-s-schools-today

Mulțumiri autorilor, publicației Edsurge și Pinterest pentru fotografii.