Traducerea articolului publicat de Amber Graeber* pe 11 Septembrie 2012 in Edutopia

Ca profesor incepator, credeam odata ca predarea si invatarea sunt acelasi lucru. Eu predam si studentii invatau. In crearea unei clase centrate pe student, am inceput sa imbratisez invatarea bazata pe proiecte. Cu toate acestea am facut asta intr-un mod foarte superficial. M-am gandit ca am “batut in cuie” PBL, daca studentii mei faceau o prezentare sau un poster la sfarsitul unei unitati de instruire (capitol). Clasa mea era plina de lucrarile studentilor. Oricine intra in clasa mea putea sa vada invatarea… sau chiar puteau?

M-am inscris la cursuri de dezvoltare profesionala, am inceput un curs universitar si am colaborat cu cativa colegi mai experimentati. Am reflectat asupra practicii mele si am inceput sa inteleg ca predarea si invatarea erau doua lucruri foarte diferite. Poate ca eu am predat in fiecare zi, dar am realizat in curand ca nu aveam nici o idee daca studentii mei chiar invatau sau nu. Am ajuns sa realizez ca posterele de pe peretii clasei mele nu erau indicatori de rezultat asa cum am crezut ca ar fi.

In primavara anului 2008, colegii mei si cu mine am fost abordati de universitatea locala pentru a participa la conceperea unui curs de invatare bazata pe proiecte. Echipa noastra a cercetat PBL, s-a intalnit cu experti in educatie si a fost nominalizata pentru sarcina de a concepe un curs condus prin proiecte. Intentia era sa dea studentilor roluri autentice si sa-i angajeze in rezolvarea unor probleme reale, creand o legatura intre clasa, comunitatea noastra mai larga si lume. Scopul era sa transforme clasele noastre de la postere si prezentari la experiente bazate pe probleme.

Modelul in sapte faze

Iti poti transforma clasa. Desi sunt multe abordari ale invatarii prin proiecte, am avut cel mai mare succes cu modelul pe care l-a dezvoltat echipa mea – un model denumit “Cele sapte faze ale unui Ciclul de proiect”. Fiecare si toate unitatile noastre de instruire au fost create prin utilizarea acestor sapte faze.

Pentru a incepe, pune-ti urmatoarele intrebari:

• Ce unitate de instruire vreau sa transform?

• Ce problema din lumea reala, angajanta, relevanta ar putea incerca sa rezolve studentii, care este legata de conceptele si abilitatile din acea unitate?

• Ce roluri autentice ar putea sa-si asume studentii cand rezolva acea problema?

• Cum am putea cere studentilor sa lucreze in mod colaborativ in timp ce incearca se rezolve problema?

Faza 1: Introducerea Intrebarii Conducatoare

Unitatea de instruire trebuie sa aiba o intrebare conducatoare puternica. Multi practicieni se refera la aceasta ca la o “intrebare esentiala”. Aceasta intrebare ar trebui sa fie convingatoare, captivanta, deschisa si semnificativa. Ar trebui sa fie o intrebare de nivel mai inalt care sa ceara studentilor sa gandeasca in profunzime. O intrebare conducatoare puternica nu are un raspuns bun sau unul gresit. Este important sa cerem studentilor sa raspunda la aceasta intrebare esentiala inainte ca orice instruire sa aiba loc (puneti-i sa scrie raspunsurile individual si pastrati-le, n.n.). Aceasta iti da oportunitatea sa constati nivelurile diferite de cunoastere anterioara si sa planifici in mod corespunzator pentru instruire.

Faza 2: Introducerea Provocarii Culminante

Provocarea culminanta trebuie sa fie un tip de evaluare sau performanta in care studentii demonstreaza clar invatarea. Exmplele includ: o curte deliberativa, o simulare de alegeri, scrierea unei carti pentru copii, dezvoltarea unui nou site, o intalnire a primariei unui oras etc. Faza 2 cuprinde de asemenea momentul cand studentilor li se prezinta alegerile ghidate ale optiunilor pentru roluri autentice.

Faza 3: Dezvoltarea Expertizei despre Fondul Subiectului

Faza 3 este cea mai lunga parte a ciclului provocarii (unitatea de instructie in sine). In aceasta faza, insarcinari individuale si de echipa sunt create pentru a conduce studentii spre succes atat in provocarea culminanta cat si in evaluarea cumulativa. Studentii personifica roluri autentice si de aceea au “nevoia de a sti” mai multe despre conceptele si abilitatile rolului. Utilizeaza metode de cercetare pentru a-i ajuta pe sudenti sa exploreze noi concepte, dar furnizeaza suficienta informatie de baza despre noul vocabular si concepte pentru ca studentii sa poata sa-si dea seama cum sa progreseze.

Faza 4: Realizarea Provocarii Culminante

Aceasta este ziua cea mare – sansa pentru studenti de a-si demonstra invatarea intr-o evaluare de performanta. Daca este posibil, adu experti in materie care sa ajute la evaluarea calitatii muncii studentilor. Noi am contactat profesionisti locali, studenti de facultate care absolva in aria subiectului unitatii de instruire, sau chiar administratori de cladire sau colegi profesori. O perspectiva externa va creste stacheta pentru studentii care sunt obisnuiti sa performeze doar in fata ta.

Faza 5: Dezbate Provocarea Culminanta (ideal impreuna cu expertii in materie)

Acest moment al dezbaterii poate fi cu usurinta trecut cu vederea sau facut superficial datorita constrangerilor de timp de care nu scapam. Cu toate acestea, practica reflectiva a dezbaterii este extrem de valoroasa atat pentru studenti cat si pentru profesori. Daca timpul permite, invita expertii in materie sa participe la aceasta experienta. Feedback-ul imediat de la un expert poate fi in mod special puternic pentru studentii care, in mod obisnuit primesc doar feddback-ul profesorului despre performantele lor. Acordand 15 sau 30 de minute pentru o dezbatere pintr-un exercitiu scris, o discutie sau o combinatie intre acestea doua este vital pentru cresterea studentilor.

Faza 6: Raspunzand la Intrebarea Conducatoare

Deoarece ciclul provocarii se apropie de sfarsit, cere studentilor sa raspunda din nou la intrebarea conducatoare (din nou, in scris, n.n.). Ei ar trebui sa aiba un nou vocabular si o intelegere profunda, conceptuala a materialului acoperit in timpul ciclului. Raspunsurile vor fi mai sofisticate decat cele date in prima zi a ciclului. Permite-le sa examineze diferentele diintre cele doua raspunsuri scrise si sa constate invatarea.

Faza 7: Evaluarea Cumulativa

Fie ca este o evaluare cumulativa comuna (ex. test, extemporal, n.n.), o evaluare de referinta a unui capitol, o examinare practica de progres sau alt fel de test pentru unitatea de instruire, o masurare cumulativa este o cale importanta pentru a evalua invatarea studentilor. Ea furnizeaza profesorului o alta masura pentru a determina insusirea de catre fiecare student a obiectivelor de invatare. Daca sarcinile intividuale si de echipa se aliniaza cu obiectivele tale de instruire, atunci aceasta evaluare cumulativa ar trebui sa masoare competentele studentului in acele concepte si abilitati considerate importante.

* Amber Graeber – Social Studies Curriculum Coordinator

Sursa: http://www.edutopia.org/blog/practical-pbl-design-amber-graeber

P.S. – Daca aveti orice ganduri sau intrebari despre acest proces, va rugam sa le impartasiti in cadrul paginii de Facebook CREER – https://www.facebook.com/educatiesirezilienta/.

Vor mai urma si alte postari din aceasta serie si intrebarile voastre ne vor ajuta sa alegem cele mai bune materiale de care aveti nevoie.