Traducerea articolului publicat de Jennifer Gonzales in Cult of Pedagogy

Cand ii intreb pe profesori care este cea mai mare batalie a lor, o problema apare in mod regulat: motivatia studentilor (elevilor). Sunteti capabili sa ajungeti la multi dintre studentii vostri, dar unii sunt inabordabili. Nu conteaza ce incercati, nu au nici un interes de a invata, nici un interes de a face o munca de calitate, si nu mai aveti idei despre ce ati putea face.

Pentru mult timp, nu am avut nici o solutie; problema era mult prea complexa. Am avut si eu studentii mei nemotivati si n-am avut nici un fel de sageti magice pentru ei. Cu toate acestea, problema a fost mereu ridicata de cititorii mei.

Asa ca, am decis sa fac niste cercetari, pentru a incerca sa gasesc ce spun cele mai recente studii despre ceea ce motiveaza studentii. Iata ce am gasit:

1. Studentii sunt mai motivati academic cand au o relatie pozitiva cu profesorul lor.

2. Alegerea este un motivator puternic in majoritatea contextelor educationale.

3. Pentru sarcinile complexe care cer creativitate si perseverenta, recompensele si consecintele externe (adaugate) de fapt limiteaza motivatia.

4. Pentru a ramane motivati sa persevereze la orice insarcinare, studentii trebuie sa creada ca ei se pot imbunatati la acel lucru.

5. Studentii sunt motivati sa invete lucruri care sunt relevante pentru viata lor.

Pentru a putea afla mai multe despre aceste cercetari, vei gasi la sfarsitul acestui articol o colectie de resurse care exploreaza studiile recente despre fiecare din descoperirile de mai sus.

Sa trecem la actiune: Rolul profesorului in motivarea studentilor

Cercetarile despre motivatie nu au fost greu de gasit; mi de pare ca orice profesor cu o conexiune Internet si o ora sau doua la dispozitie ar trebui sa fie capabil sa invete tot ce trebuie sa stie despre acest subiect.

Aunci, unde este intreruperea? Daca am fi un colectiv de educatori care deja stiu ce anume merge pentru a-i motiva pe studenti, de ce sunt atat de multi studenti nemotivati?

Cand vorbesc cu profesorii despre aceasta problema, nu aud prea multe despre cercetare.

In schimb, noi blamam tehnologia: “Studentii sunt atat de distrasi cu telefoanele lor.”

Sau dam vine pe parinti: “Parintii pur si simplu nu vor sa fie deranjati” sau “Ei nu vor ca copiii lor sa esueze / sa intalneasca obstacole / sa-si asume responsabilitatea.”

Sau facem generalizari cuprinzatoare: “Copiii de azi nu mai sunt cum erau. Ei se poarta ca si cand ar avea toate drepturile.”

Oare pasam responsabilitatea? Poate. Cu certitudine e mai usor sa dam vina pe fortele din exterior decat sa facem schimbari majore in felul in care predam. Din nefericire, chiar daca toate afirmatiile de mai sus ar fi adevarate, noi nu putem face nimic cu privire la aceste lucruri. Singura parte asupra careia avem cu adevarat controlul este ceea ce se petrece in propriile noastre clase.

Asa ca hai sa aruncam o privire asupra propriilor noastre practici. Cand dam la o parte toti factorii exteriori si ne concentram numai asupra timpului pe care il petrecem cu studentii, cum o facem? Cat de mult sunt aliniate actitivatile noastre de instruire cu cercetarile privind motivarea studentilor?

Am pus laolalta o lista cu cinci intrebari pe care ni le putem pune pentru a vedea daca noi realmente facem tot ce putem pentru a creste motivatia studentilor. Pentru a ma feri de a deveni prea moralizatoare, o sa fac un exercitiu cu voi, reflectand asupra anilor cand am fost profesor al elevilor din cursul mijlociu (de gimnaziu, n.n.).

Okay, hai sa incepem.

Intrebarile

1. Cum este in realitate relatia voastra cu studentii?

Studii multiple au aratat o semnificativa legatura intre motivatia studentilor si calitatea relatiei profesor-elev/ student. O relatie buna profesor-elev furnizeaza studentilor un sens al stabilitatii si sigurantei, care creeaza o scena pentru asumarea mai multor rsicuri academice. Asa ca, ce fel de relatie aveti cu cei mai nemotivati studenti? Cat de bine ii cunoasteti cu adevarat? Aveti cu ei conversatii despre lucrurile de care cu adevarat le pasa? Sau, mai mult sau mai putin ati renuntat la ei?

Raspunsul meu:

La inceput, ma gandesc ca m-am descurcat destul de bine la acest capitol. Am predat arta liimbii Engleze si elevii mei tineau jurnale, asa ca am ajuns sa-i cunosc destul de bine. Dar cand ma gandesc la copiii mai putin motivati, nu sunt sigura ca pot spune acelasi lucru. Conexiunea pe care am avut-o cu Andre, unul din elevii de clasa a saptea, consista in intregime in: eu incercand sa-l faca sa-si scrie tema lipsa. Era singurul lucru despre care vorbeam: tema lipsa, de ce nu o predase, cat de important era lucrul asta pentru viitorul lui. Cand Andre ma vedea venind, probabil ca vedea o masina de cicalit. Nu am discutat niciodata cu adevarat despre lucrurile care contau pentru el.

Cum am putea face mai bine:

Doar devenind mai constienti de valoarea relatiei este cel mai important lucru. De aici, luati in considerare una din aceste resurse:

• Cartea lui James Alan Sturtevant You’ve Gotta Connect (Trebuie sa te conectezi), este plina de strategii specifice pentru a crea legaturi mai puternice cu studentii tai.

• The Best-Kept Teaching Secret (Cel mai bine pastrat secret al predarii) a lui Smokey si Elaine Daniels descrie cum jurnalele de corespondenta ne pot ajuta sa ajungem sa ne cunoastem mai bine studentii, atat personal cat si academic.

• Daca vrei ceva mai rapid, arunca o privire la Strategia 2 x 10 (2 x 10 strategy), impartasita de Angela Watson, care i-a pus pe profesori sa petreaca 2 minute pe zi timp de 10 zile vorbind neprotocolar cu studentii care nu au rezultate prea bune.

• Aduceti-va aminte ca si relatiile dintre studenti conteaza de asemenea. Un “spargator de gheata” (classroom icebeaker) bine ales poate incepe sa cladeasca un sens al comunitatii in clasa ta.

2. Cat de mult au studentii tai posibilitatea de a alege?

Studii peste studii arata ca alegerea este un factor major de motivare. Majoritatea dintre noi probabil ca au auzit asta, dar poate nu am imbratisat-o cu adevarat. La urma urmei, lasandu-i sa aleaga poate crea dezordine, cu studentii completand diferite insarcinari cu diferite grade de dificultate, facand mai grea sarcina de a-i nota. Poate insemna de asemenea mult mai multa munca de pregatire: daca vei da studentilor trei posibilitati de tema, asta inseamna ca tu va trebui sa le pregatesti pe toate trei dinainte. Asa o fi? Nu e asta acel gen de pregatire aliniat mai mult la acea predare bazata pe fise, unde studentii fac o munca de nivel scazut care a fost pe larg pregatita de profesor? Daca studentii sunt angajati in proiecte creative, pe termen lung, mai autentice, este mult mai usor sa le furnizam alegeri, pentru ca nu incercam constant sa le dam noi sarcini care sa le ocupe timpul in fiecare zi.

Rapsunsul meu:

Am fost destul de buna in a-i lasa pe studenti sa-si aleaga subiectele pentru temele scrise, dar mi-a cerut de asemenea si multa munca de birou. Am vrut ca studentii sa-si faca munca in acelasi ritm, si nu am stiut nimic despre diferentiere. Acum ma gandesc la Matt, un alt elev nemotivat de clasa a saptea, care era incredibil de inteligent. Statea lasat foarte jos in scaunul lui din spatele clasei din clasa de Arta a limbajului pentru copiii Gifted, si facea eforturi minime. Am utilizat aceeasi abordare cicalitoare ca si cu Andre, cu un succes minim. Acum cand stiu mai mult despre diferentiere si alegeri, realizez ca as fi putut avea o conversatie cu Matt despre a-l lasa sa lucreze inainte pe cateva lucruri. As fi putut sa-i permit lui si colegilor lui sa aiba mai mult aport asupra insarcinarilor mai largi pe care le-am dat. Daca i-as fi dat lui Matt un rol mai activ in propria invatare, el ar fi putut fi mai angajat.

Cum am putea sa facem mai bine:

Exista o multime de cai prin care poti permite mai multe alegeri in clasa ta fara ca asta sa-ti transforme total modul in care faci lucrurile. Chiar si adaugand o mica cantitate de alegere la ceea ce au deja studentii este o imbunatatire. Ia in considerare sa-i lasi sa aleaga:

• modul in care stau: Ar putea face studentii anumite lucruri stand pe podea? Pe hol? Sau doar in scaune diferite?

• lucrul in grup: Unii studenti infloresc in grup, in timp ce altii se descurca mai bine de unii singuri

• modul de captare: Daca vrei ca studentii sa citeasca o anumita carte, si o versiune audio este disponibila, ai putea din cand in cand sa le lasi aceasta optiune.

• modul de redare: Pentru anumite teme, ar putea fi posibil sa-i pui pe steudenti sa-si predea raspunsurile intr-o inregistrare audio sau video, mai curand decat in scris

• timpul: Daca nu e absolut obligatoriu ca studentii sa faca acelasi lucru in acelasi timp, de ce nu ai putea sa-i lasi sa aleaga ordinea activitatilor pe care le fac?

3. Te bazezi din greu pe morcovi si bete (rasplata si pedeapsa).. sau pe Jolly Ranchers (bombonele)?

Multi, multi profesori conteaza pe rasplata (“carrots”) si pedepse (“sticks”) pentru a-i motiva pe studenti. Si cei care au studiat motivatia ne spun ca acest tip de intarire exterioara poate fi motivanta doar daca insarcinarea este ceva usor: e de facut daca incerci sa-i faci pe studenti sa curete clasa repede, de exemplu, oferind puncte pentru o petrecere, ii poate face sa se miste mai repede. Dar pentru sarcini care cer creativitate si gandire complexa, recompensele externe de fapt reduc motivatia. In clasa ta, cat de mult abordarea ta motivationala este extrinseca? Cat de des utilizezi notele, bunatatile, privilegiile sau pedepsele ca sa-i indemni pe studenti sa faca ceea ce ei nu vor de fapt sa faca, ceva de care nu sunt interesati? Daca intarirea extrinseca este abordarea ta primara, ai putea de fapt sa omori orice fel de motivatie naturala pe care studentii ar fi avut-o altfel.

Raspunsul meu:

Imi dau mie insami o nota destul de mica aici. Ca profesor, managementul clasei mele a fost groaznic, pana cand am invatat sa-i controlez pe studenti cu nume pe tabla, extra credite, recompense pentru intreaga clasa pentru buna purtare si acel mereu de incredere saculet cu Jolly Ranchers. Am facut aceste lucruri pentru ca functionau.

Dar exista o diferenta intre a-i face pe copii sa faca ce vrei tu si a-i motiva pe deplin, profund.

Cum am putea face mai bine:

Încearcă sa te surprinzi pe tine data viitoare când încerci sa legi o activitate provocatoare de o răsplata sau pedeapsa. Când prezinți o însărcinare, încearcă sa te concentrezi pe valoarea sau interesul ei intrinsec, sau pe cât de mult vor învața studenții, mai curând decât pe o răsplata separata sau pe note. Ia în considerare diferența intre aceste doua declaratii:

• Am sa va dau o fisa cu probleme de matematica. Primele zece sunt cerute, ultimele doua va aduc un credit in plus

• Am sa va dau o fisa cu probleme de matematica. Primele zece ar trebui sa fie destul de usoare, dar vreau sa vad cati dintre voi pot sa le faca pe ultimele doua – astea sunt problemele dificile / provocatoare. Voi ati invatat destul, asa ca eu cred ca puteti rezolva mavcar una dintre ele, poate pe amandoua.

Daca ai tendinta sa optezi pentru prima varianta, vei merge pe victoria usoara, pe intarirea extrinseca. Daca vei descoperi ca asta nu face prea mult pentru studentii tai nemotivati, incearca sa mergi mai departe spre a doua optiune si vezi daca nu se schimba ceva.

4. Vorbele tale contribuie la o mentalitate de crestere sau la o mentalitate statica?

Ce ar putea sa fie atat de rau in a spune, “Este atat de destept?” E frumos, nu? Le creste increderea, nu? Ei bine, e mai complicat decat atat. Studentii sunt motivati sa persevereze in a faca o sarcina dificila atunci cand cred ca devin mai buni la asta. Asta cere ca ei sa aiba o mentalitate de crestere, credinta ca inteligenta si abilitatile lor pot fi dezvoltate cu efort. Profesorii pot avea un impact la aceasta mentalitate prin ceea ce le spun studentilor. Asa ca daca le spui,  ”Esti atat de destept”, “Ai o abilitate innascuta pentru matematica” sau “Esti un mare scriitor,” spunem studentului ca abilitatea lui naturala l-a adus acolo unde e. Contribuim la o mentalitate statica. Si asta nu e motivant.

Raspunsul meu:

Cand am fost in clasa mea, nu stiam nimic despre mentalitatea de crestere. M-am gandit ca copiii se vor simti grozav daca eu o sa le spun ca sunt destepti sau talentati. Imi pot aminti o conversatie cu Janae, o studenta care putea sa atraga cu usurinta atentia colegilor dar dadea de necazuri frecvent si se descurca slab la scoala. Imi amintesc ca am tras-o deoparte si i-am spus ca eu cred ca are abilitati de leadership puternice, si daca si-ar fi putut macar ridica notele, ea va avea un viitor stralucit in fata ei. Mda, nu a functionat. Daca vroiam sa vad ca ia note mai bune, as fi putut face mai bine decat sa ii spun o propozitie frumos formulata sau sa complimentez felul in care si-a adus grupul inapoi pe calea cea buna in timpul ueni activitati de grup, aratandu-i exact ce fel de alegeri poate sa faca pentru a avea succes.

Cum am putea face mai bine:

• In loc sa apreciem ceva innascut si fixat la studenti, sa ne concentram pe acele lucruri specifice pe care studentul le poate controla. Asa ca, in loc sa-i spuneam studentului ce grozav e, sa remarcam nivelul de detalii in raportul lui/ei de laborator. Sa ne minunam de nivelul de dificultate pe care a fost in stare sa o manuiasca intr-o problema de matematica dificila. Sa subliniem cat de multa munca de pregatire a fost nevoie pentru prezentarea pe care a facut-o. E mai rapid si mai usor sa le spunem ca sunt minunati, dar petrecand timpul necesar pentru a fi specifici si a ne concentra asupra efortului va aduce mult mai largi foloase.

• Cand ai un feedback constructiv de dat, urmeaza acelasi principiu si fa-l specific. Mai curand decat sa-i spui studentului sa lucreze mai mult la temele lui/ei, spune-i la ce anume sa lucreze. Este claritatea o problema? Are nevoie sa citeasca intrebarile mai incet? Face probleme de matematica avansata bine, dar greseste la adunari si scaderi de baza? Daca un student stie la ce sa lucreze, va fi mai motivat sa faca acea munca.

 

5. Ce faci pentru a face continutul pe care il predai mai relevant pentru vietile studentilor?

Cred ca asta este un alt principiu care a fost prezent in jur de mult, si noi presupunem ca il facem, mai mult decat il facem de fapt. Dar aratandu-le studentilor cum continutul se raporteaza la vietile lor face cu adevarat o diferenta. Cand studentii cred ca fac ceva autentic, ceva care le va imbunatati vietile sau va avea un fel de impact, ei sunt motivati in mod natural. Asa ca, cum faci tu in acest domeniu? Le dai regulat studentilor oportunitatea de a conecta ceea ce invata cu lumea in care traiesc de fapt?

Rapsunsul meu:

Am fost destul de lenesa in raport cu asta. Am mesterit doar cate o buna deschidere si incheiere pentru fiecare zi de invatare, si de cele mai multe ori am facut scurtaturi in a face materialul meu relevant. Am fost deseori mult mai concentrata in a trece prin continut si insarcinari decat pe a-l face semnificativ. Am fost destul de buna in a le da teme de scris despre subiecte care ii interesau, dar nu stiu cat de clar am conectat ceea ce faceau cu ceea ce i-ar fi ajutat. De exemplu, cu ceva cum este scrisul argumentativ, am fost probabil mai concentrata pe “asta e felul in care vei obtine o nota buna la asta” mai curand decat pe “asa vei izbuti sa schimbi parerea cuiva”.

Cum am putea facea mai bine:

 

Planifica, apoi spune-o: Facand materialul mai relevant poate fi la fel de simplu ca a opri din cand in cand o activitate pentru a explica care este relevanta ei. Cand studentii studiaza dezbaterile Lincoln-Douglas, arata paralela cu dezbaterile prezente pentru alegerile prezidentiale. Cand studiezi bacteriile, vorbeste despre locurile in care se gasesc bacterii in viata de zi cu zi a studentilor. Facand acest gen de conexiuni este o practica naturala pentru multi profesori, dar daca sunteti ca mine, ati putea uita sa adaugati aceste conexiuni la lectia voastra. Asa ca doar adaugati-le in planul vostru de lectie; chiar scrieti in plan cateva conexiuni pe care vreti sa le faceti in timpul orei, apoi verificati-va planul inainte de ora ca sa fiti siguri ca le veti face.

 

Mai multa reflectie: Chiar si faptul ca le cereti studentilor sa se gandeasca la felul in care materialul curent se leaga cu vietile lor poate face o diferenta. Unul dintre studii (vezi Motivation Matters din colectie), i-a pus pe profesori sa ceara studentilor sa-si scrie saptamanal reflectiile asupra felului in care materialul pe care l-au invatat se leaga cu vietile lor; elevii mai slabi din aceste clase s-au descurcat mai bine la asta decat elevii din clasele in care profesorii nu au utilizat acest fel de interventie. Cercetatorii le-au numit pe acestea “interventii de valoare.”

 

Creeaza insarcinari care se termina cu o prezentare publica: In unul din filmele video din colectia de mai jos, educatoarea Kathleen Cushman a descris angajamentul inalt cu care studentii au muncit la High Tech High, o scoala al carui curriculum se bazeaza pe invatarea pe proiecte. Proiectele studentilor au un produs autentic la final, public – un video, o prezentare live, un proiect de serviciu in comunitate, un website – ceva care va fi pana la urma utilizat de oamenii din afara clasei. Aceata ii motiveaza in mod natural pe studenti sa lucreze mai mult la o insarcinare. Asa ca uita-te la curriculum si vezi daca poti gasi mai multe cai pentru a construi insarcinari in jurul unor produse reale, publice.

Unde ne vom indrepta de aici

Scopul acestui exercitiu nu este sa ne batem pe noi insine. Este doar un mod de a diagnostica mai profund o problema cu care se lupta toti profesorii. Exista o buna sansa ca tehnologia, parintii sau drepturile salariale sa joace un rol in ceea ce percepem a fi motivatia redusa a studentilor. Dar exista o sansa foarte mare ca deciziile noastre de predare sa joace un rol de asemenea.

Asa ca alege una din arii si incepe de acolo. Fa o mica ajustare saptamana asta si vezi ce se intampla. Impartaseste in comentarii unde crezi ca vei putea aduce imbunatatiri, apoi vino inapoi si spune-ne ce schimbari au facut o diferenta. Pentru a rezolva o problema atat de complicata cum este motivatia studentilor, nu exista sageti magice; in loc, vom avea nevoie de un set de instrumente pe care sa le combinam si sa le rafinam de-a lungul timpului. Acesta este un proces care va fi cu siguranta mai lent si mai frustrant decat o solutie simpla, usoara.. dar noi suntem profesionisti. Aceasta este maiestria noastra. Putem face asta!

---

Cititi cercetarile pe BloomBoard

Am colectat sapte resurse excelente legate de tema motivarii studentilor/ In loc sa le gazduiesc aici (pe Cult of Pedagogy, n.n.), am fost invitata sa le strang intr-o colectie pe BloomBoard, un nou site unde educatorii coordoneaza colectii de resurse care sunt revizuite de echipa BloomBoard inainte de a fi oferite publicului. Pentru a le vedea, aveti nevoie doar sa va deschideti un cont gratuit, operatie care va va lua cateva secunde. Apoi veti avea acces la colectia in crestere de resurse de inalta calitate oferite de BloomBoard.

Intrati si vedeti colectia mea, intitulata

Beyond Carrots and Sticks: How Teachers Can Really Motivate Students.

Sursa: http://www.cultofpedagogy.com/student-motivation/