De ce citim si ce fac cartile pentru experienta umana – Neil Gaiman in “Vedere de pe locurile ieftine”

Traducerea articolului scris de Maria Popova – scriitor si lector la MIT, in Brain Pickings

Intrebarea de ce citim si ce fac de fapt cartile pentru noi este tot atat de veche ca insusi cuvantul scris. Galileo vedea lectura ca un mod de a avea puteri supra-umane. Pentru Kafka, cartile erau axa pentru marea inghetata din interiorul nostru. Karl Sagan le tinea ca pe dovezi ca oamenii sunt capabili sa realizeze magie. James Baldwin a gasit in ele o cale de a schimba destinul cuiva; pentru laureatul Premiului Nobel din Polonia, Wislawa Szymborska, ele stau ca ultima noastra frontiera a libertatii.

Dar una din cele mai rafinate si multidimensionale analize asupra semnificatiei cartilor si a rolului lecturii in viata umana vine de la Neil Gaiman, intr-o frumoasa cuvantare intitulata “De ce viitorul nostru depinde de Librarii, Lectura si Visarea in plina zi”

neilgaiman_viewfromthecheapseatsOriginal distribuita ca lectura pentru The Reading Agency, o organizatie engleza devotata ideii de a da copiilor din toate mediile sanse egale la o viata buna prin intarirea timpurie a dragostei de lectura, discursul a fost apoi inclus in teribilul compendiu pe care ni l-a dat Gaiman despre puterea intrebarilor care avertizeaza – Vedere de pe locurile ieftine.

Gaiman ia in considerare modul in care actul lecturii ne schimba, “la ce este bun”:

Odata, in New York, am auzit o discutie despre constructia de inchisori private – o industrie intr-o uriasa crestere in America. Industria inchisorilor are nevoie sa-si planifice cresterea viitoare – cate celule vor avea nevoie? Cati prizonieri vor fi de acum in 50 de ani? Si ei au descoperit ca pot prezice asta foarte usor, utilizand un algoritm destul de simplu, bazat pe intrebarea: Ce procent de tineri intre zece si unsprezece ani nu pot sa citeasca? Si cu siguranta nu pot citi de placere.”

Ca un ecou al lecturii spirituale din 1983 a lui Madeleine L’Engle despre creativitate, cenzura si functionarea cartilor de copii, Gaiman ia in considerare alte moduri in care adultii bine intentionati pot distruge samanta, care largeste vieti si uneori le salveaza – a pasiunii pentru lectura.

kidReading

Nu cred ca exista un astfel de lucru ca o carte proasta pentru copil. Din cand in cand devine o moda printre anumiti adulti de a arata spre o sub-sectiune de carti pentru copii, sau poate un gen, sau un autor si sa le declare carti proaste, carti pe care copiii ar trebui opriti sa le citeasca. Am vazut asta intamplandu-se din nou si din nou; Enyd Blyton a fost declarat autor prost, la fel si R.L.Stine si la fel zeci altii. Comics-urile au fost decretate ca intaresc analfabestimului. E un vax, e un snobism si este o nebunie.

Ceea ce copiilor le place si vor sa citeasca nu sunt carti de copii scrise de autori prosti. Copiii sunt diferiti; ei pot gasi povestile de care au nevoie si se conduc pe ei spre aceste povesti. O idee banalizata, rasuflata nu este banala si rasuflata pentru cineva care o intalneste prima oara. Nu descurajati copiii sa citeasca numai pentru ca voi considerati ca citesc lucruri gresite. Fictiunea care vouă nu va place este poarta de intrare a drogului lecturii care ii va conduce către alte cărți pe care ai prefera sa le citească. Și nu toată lumea are aceleași gusturi ca și tine.

Un adult bine intenționat poate distruge cu ușurința dragostea de lectura a unui copil: oprește-i sa citească ce le place, sau da-le cărțile „demne de citit” care-ti plac ție, echivalentul secolului XXI pentru literatura victoriana „de formare”. Vei sfarsi cu o generație convinsa ca lectura e neatractiva sau mai rău, neplacuta.

reading-aloud-park

Gaiman se intoarce apoi catre a doua functie cheie a literaturii – abilitatea ei de ne-egalat de a dezvolta empatia. Intr-o nota care imi aduce in minte declaratia inspirata a lui Rebecca Solnit ca “o carte este o inima care bate in inima altcuiva”, Gainam scrie:

“Cand te uiti la televizor sa vezi un film, te uiti la lucruri care se intampla altor oameni. Proza de fictiune este ceva ce tu construiesti din 26 de litere si o mana de semne de punctuatie si tu, numai tu singur, utilizandu-ti imaginatia, creezi o lume si o populezi si te uiti in afara prin ochii altora. Ajungi sa simti lucruri, sa vizitezi locuri si lumi pe care nu le-ai cunoaste niciodata altfel. Inveti ca toata lumea de acolo este un eu (mine), de asemenea. Vei deveni altcineva, si atunci cand te vei intoarce in propria lume, vei fi usor schimbat.

Empatia este un instrument pentru a construi grupe de omaeni, pentru a ne permire noua sa functionam in altfel decat ca indivizi obsedati de propriul Eu.”

teengirl-reading-book2

Reaminind de cazul electrifiant al Ursulei K.LeGuin pentru felul in care povestirile imaginative extind domeniul nostru al posibilului, Gainman arata spre a treia functie esentiala a fictiunii in viata oamenilor – abilitatea ei de a introduce versiuni posibile alternative le felului in care sunt lucrurile:

Fictiunea iti poate arata lumi diferite. Te poate duce undeva unde nu ai fost niciodata. O data ce ai vizitat alte lumi, ca aceia care mananca fructele zanelor, nu mai poti fi niciodata pe deplin multumit cu lumea in care ai crescut. Si a fi nemultumit e un lucru bun: oamenii pot modifica si imbunatati lumea lor, sa o lase mai buna, sa o lase diferita, daca ei sunt nemultumiti.”

reading-library

Dar poate ca cea mai sigura cale de a zadarnici dragostea de lectura este sa tai accesul la toate cartile si aici nu exista bariera mai mare in calea acestui pericol decat bilioteca – acel loc sacru pe care Thoreau l-a botezat odata ca pe o glorioasa jungla a cartilor.

“Cand o biblioteca este deschisa, nu conteaza dimensiunea sau forma – spunea Bill Moyers intr-o introducere recenta la O scrisoare de dragoste fotografica catre biblioteci – democratia este deschisa de asemenea.”

Gaiman relateaza despre rolul formativ al bibliotecii in propria lui viata:

Am fost norocos sa am o excelenta biblioteca locala cand am crescut. Am avut genul de parinti care puteau fi convinsi sa ma lase in biblioteca in drumul lor spre serviciu, in vacantele de vara, si acel gen de bibliiotecari care nu bagau in seama un copil singur care se indrepta in fiecare dimineata spre partea din spate, unde era biblioteca copiilor, si isi croia drum prin catalogul de carduri cautand carti cu stafii sau vraji sau rachete in ele, cautand vampiri sau detectivi sau vrajitoare sau minuni. Si cand am terminat de citit biblioteca cu carti de copii am inceput cu cartile de adulti.”

reading-boy

Privind cu un ochi plin de afectiune spre bibliotecarii din tineretea lui, Gaiman reflecteaza:

Au fost bibliotecari buni. Le placeau cartile si le placea ca ele sa fie citite. Ei m-au invatat cum sa comand carti de la alte biblioteci prin imprumuturile intre librarii. Nu aveau nici un snobism fata de cartile pe care le citeam. Lor parea doar sa le placa sa vada un copil cu ochii larg deschisi caruia ii placea sa citeasca, si ei vorbeau cu mine despre cartile pe care citeam, ei ma ajutau sa gasesc alte carti dintr-o serie si ma ajutau. Ei ma tratau ca pe orice alt cititor – nimic mai mult – ceea ce inseamna ca ma tratau cu respect. Nu eram obisnuit sa fiu tratat cu respect ca si baiat de opt ani.

Librariile sunt despre Libertate. Libertatea de a citi, libertatea de a comunica. Ele sunt despre educatie (care nu este un proces care se termina in ziua in care ai plecat de la scoala sau universitate), despre timpul liber, despre crearea de spatii sigure si despre accesul la informatie.”

reading-cafe-story-top

Dar Gaiman are grija sa nu confunde mediul cu mesajul – lectura este cea care conteaza, iar rasplata lecturilor este un mediu agnostic. El scrie:

Avem nevoie de biblioteci. Avem nevoie de carti. Avem nevoie de cetateni literati.

Nu-mi pasa – nu cred ca conteaza – daca aceste carti sunt pe hartie sau digitale, daca tu citesti un papirus sau dai scroll pe un ecran. Continutul este ceea ce conteaza. Dar o carte este de asemenea continut si asta e important.

Cartile sunt modalitatea in care noi comunicam cu cei care au murit. Calea prin care invatam lectii de la aceia care nu mai sunt cu noi, prin care umanitatea s-a construit, a progresat, care au facut cunoasterea sa se acumuleze in loc sa fie ceva care trebuie re-invatat din nou si din nou. Sunt povesti care sunt mai vechi decat majoritatea tarilor, povesti care au supravietuit culturilor si cladirilor in care au fost rostite pentru intaia oara.”

SUMMER-READING-570

Aceste povesti au supravietuit pe umerii oamenilor care si-au indeplinit partea lor de a le transmite mai departe – ceva pe care Gaiman l-a examiinat in lectura despre cum supravietuiesc plovestile. El ia in consideratie ceea ce el sustine ca este responsabilitatea noastra pentru viitor – ca cititori, ca scritori, ca cetateni si ca membri ai unei specii care spune povesti:

“Cred ca avem obligatia de a citi de placere, in locuri private sau publice. Daca citim de placere, daca ceilalti ne vad citind, apoi invatam, ne exersam imaginatia. Le aratam celorlalti ca lectura este un lucru bun.

Avem obligatia de a sustine bibliotecile. De a utiliza bibliotecile, de a-i incuraja pe altii sa utilizeze bibliotecile, sa protesteze la inchiderea bibliotecilor. Daca tu nu pretuiesti bibliotecile atunci nu pretuiesti informatia sau cultura sau intelepciunea. Tu amutesti vocile trecutului si lezezi viitorul.

Avem obligatia de a citi cu voce tare copiilor. De a le citi lucruri care sa le placa. De a le citi povesti de care noi suntem obositi deja. Sa le interpretam (vocile personajelor), pentru a le face mai interesante si sa nu ne oprim din a le citi doar pentru ca ei au invatat sa citeasca singuri. Avem obligatia de a folosi citirea cu voce tare ca un timp de creare de conexiuni, ca un timp in care nu sunt controlate telefoanele, cand distractiile lumii sunt lasate deoparte. Avem obligatia de a utiliza limbajul. Sa ne fortam: sa aflam ce inseamna cuvintele si cum sa le folosim, sa comunicam cu claritate, sa explicam ce vrem sa spunem. Nu trebuie sa incercam sa inghetam limbajul, sau sa pretindem ca e un lucru mort care trebuie onorat, ci trebuie sa-l folosim ca pe un lucru viu, care curge, care imprumuta vorbe, care permite intelesuri si pronuntari care se schimba in timp.

Noi scriitorii – si in special scriitorii pentru copii, dar toti scriitorii – avem o obligatie fata de cititorii nostri: este obligatia de a scrie lucruri adevarate, in special cand creeam povesti ale unor oameni care nu exista in locuri care nu au fost vreodata – de a intelege ca adevarul nu este ceea ce se intampla ci ceea ce ne spune noua despre cine suntem. Fictiunea este minciuna care spune adevarul, la urma urmelor. Avem obligatia de a nu ne plictisi cititorii, ci sa-i facem sa aiba nevoie sa intoarca paginile. Unul din cele mai bune medicamente pentru un cititor dezinteresat, la urma urmei, este o poveste din care nu se poate opri din citit. Si in timp ce noi trebuie sa le spunem cititorilor lucruri adevarate si sa le dam arme si sa le dam armuri si sa le trecem orice intelepciune pe care am intreazarit-o in scurta noastra existenta pe acest pamant verde, avem obligatia de a nu predica, de a nu tine conferinte, de a nu baga pe gatul cititorilor morale si mesaje pre-digerate asa cum pasarile adulte isi hranesc puii cu viermi mestecati; si avem obligatia ca niciodata, vreodata, sub nici o circumstanta, sa scriem orice pentru copii ca ei sa citeasca, din ceea ce ei nu ar vrea sa citeasca.

Avem obligatia de a intelege si a constientiza ca, in calitate de scriitori pentru copii noi facem o treaba importanta, pentru ca daca noi o zbarcim si scriem carti greoaie care indeparteaza pe copil de lectura si de carti, ne-am ingustat viitorul si l-am diminuat pe al lor.”

reading-aloud

Scriind la mai mult de 200 de ani dupa arzatoarea aparare a imaginatiei a lui William Blake, Gaiman arata spre suprema faculktate umana ca fiind ce mai mare obligatie a noastra:

“Noi toti – adulti si copii, scriitori si cititori – avem oligatia de a visa cu ochii deschisi. Avem obligatia de a ne imagina. E usor sa pretinzi ca nimeni nu poate schimba nimic, ca suntem intr-o lume in care societatea e uriasa si un individ mai putin decat nimic: un atom intr-un perete, o graunta intr-un camp de orez. Dar adevarul este ca indivizii schimba lumea in care traiesc mereu si mereu., indivizii fac viitorul si ei o fac imaginandu-si ca lucrurile pot fi diferite. [….] Uitati-va doar la aceasta camera… Tot ce puteti vedea, incluzand peretii a fost, la un moment dat, imaginat. Cineva a decis ca ar fi mai usor sa stai pe un scaun decat pe jos si a imaginat un scaun. Cineva si-a imaginat cum ar fi sa vorbeasca cu tine la Londra in acest moment fara sa ne ude pe toti ploaia. Aceasta camera si lucrurile din ea, si toate celelalte lucruri din aceasta cladire, din acest oras, exista pentru ca, din nou si din nou, oamenii si-au imaginat lucruri. Ei au visat cu ochii deschisi, ei au cugetat, ei au facut lucruri care nu au mers la inceput, ei au descris lucruri care nu exista unor oameni care au ras de ei. Si apoi, cu timpul, ei au reusit. Miscarile politice, schimbarile personale, toate incep cu oameni care isi imagineaza un alt mod de a exista.”

neilgaiman_byamandainstagramObligatia finala despre care vorbeste Gaiman are o rezonanta speciala azi:

“Noi avem obligatia de a spune politicienilor nostri ce vrem, de a vota impotriva politicienilor din orice partid a fi, care nu inteleg valoarea lecturii in crearea de cetateni valorosi, care nu vor sa actioneze pentru a pastra si proteja cunoasterea si a incuraja educatia. Nu este o problema a partidelor politice. Este o problema a umanitatii noastre comune.”

Sursa – https://www.brainpickings.org/

One thought on “De ce citim si ce fac cartile pentru experienta umana – Neil Gaiman in “Vedere de pe locurile ieftine”

  1. Reblogged this on Machete Didactice and commented:
    Avem obligatia de a citi cu voce tare copiilor. De a le citi lucruri care sa le placa. De a le citi povesti de care noi suntem obositi deja. Sa le interpretam (vocile personajelor), pentru a le face mai interesante si sa nu ne oprim din a le citi doar pentru ca ei au invatat sa citeasca singuri.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s