Mulți profesori recunosc că fiecare copil sau persoană preferă diferite stiluri și tehnici de învățare. Stilurile de învățare grupează modurile obișnuite în care oamenii învață. Fiecare are un mix (amestec) de stiluri de învățare. Unii oameni pot descoperi că au un stil dominant, utilizând mult mai puțin celelalte stiluri. Alții, pot descoperi că utilizează stiluri diferite în circumstanțe diferite.

Dar vestea bună este că nici unul din stilurile de învățare nu este fixat pentru totdeauna, ele pot evolua, pot fi antrenate. Poți dezvolta acele abilități și stiluri care sunt mai puțin utilizate, așa cum poți dezvolta mai mult pe cele deja utilizate cu preponderență.

Utilizarea cunoașterii despre stilurile de învățare și inteligențele multiple este o abordare relativ nouă. Această abordare este una pe care educatorii au început să o recunoască doar recent. Școala tradițională utilizează (și continuă să utilizeze) în principal metode de predare lingvistice și logice. De asemenea utilizează o gamă limitată de tehnici de învățare și predare. Multe școli se bazează încă în clasă pe învățarea bazată pe cărți, multă repetiție, presiunea examenelor pentru consolidare și recapitulări.

Unul din rezultate este că îi etichetăm pe acei elevi care folosesc aceste tehnici și stiluri ca fiind „străluciți”. Cei care utilizează stilurile de învățare mai puțin favorizate de sistemul clasic se regăsesc pe ei înșiși pe scara de jos a clasamentului, cu etichete nu prea măgulitoare și câteodată cu o mai redusă calitate a înțelegerii. Aceasta creează spirale pozitive și negative care întăresc credința că cineva este „deștept” sau „prost”. Și asta este profund nedrept, deoarece s-a demonstrat că printre copiii considerați de sistemul clasic ca fiind proști, se ascundeau foarte mulți copii extrem de inteligenți, unii la nivel de genialitate. Doar că ei învățau altfel, în alte stiluri decât putea școala clasică să le ofere.

Ca adult, recunoscând și înțelegând propriile stiluri de învățare, poți utiliza tehnici care ți se potrivesc mai bine. Aceasta va îmbunătăți viteza și calitatea învățării. Și este cu atât mai important în ziua de astăzi, când învățarea continuă devine la fel de normală ca și mâncatul sau respirația.

Pentru copiii din școli, acest efort cade în sarcina părinților și a profesorilor, pentru a evita pierderea „pe drum” a unor valori și ratarea copiilor inteligenți, dar care învață altfel.

Sunt celebre cazurile unor mari personalități din științe, cultură, politică, sport etc. pe care școala clasică i-a declarat repetenți, inapți, bolnavi mental șamd. Și sunt extrem de multe exemple ale unor copii din zilele noastre care ajung să se realizeze în cariera universitară și viața profesională doar după ce au renunțat la „serviciile” școlii clasice, părinții îndrumându-i spre școli private sau home schooling (educația la domiciliu).

Cele șapte stiluri de învățare

• Vizual (spațial): preferă să utilizeze desene, imagini și înțelegerea spațială
• Auditiv (muzical): preferă să utilizeze sunetele și muzica.
• Verbal (lingvistic): preferă să utilizeze cuvintele atât în vorbire cât și în scris.
• Kinestezic (fizic-tactil): preferă să-și utilizeze corpul, mâinile și simțul tactil.
• Logico-matematic: preferă să utilizeze logica, raționamentele și sistemele.
• Social (interpersonal): preferă să învețe în grupuri sau împreună cu alții.
• Solitar (intrapersonal): preferă să lucreze singur/ă și să utilizeze studiul individual.

De ce sunt importante stilurile de învățare? Să înțelegem baza acestor stiluri

Stilurile de învățarea au mai multă importanță decât ați putea crede. Stilul de învățare preferat ghidează felul în care fiecare copil sau adult învață. Ele pot de asemenea schimba felul în care aceștia își reprezintă experiențele, felul în care își amintesc informația și chiar felul în care aleg cuvintele pe care le utilizează.

Vom explora mai multe despre aceste caracteristici în cele ce urmează.

Cercetările realizate cu ajutorul imagisticii moderne, arată că fiecare stil de învățare utilizează porțiuni diferite ale creierului. Implicând mai multe porțiuni ale creierului în timpul învățării, ne amintim mai mult din ceea ce am învățat, dar suntem și capabili să realizăm mai multe conexiuni noi cu alte tipuri de informații. Cercetătorii care au folosit tehnologii care permit vizualizarea activității creierului au putut să descopere ariile cheie ale creierului care sunt responsabile pentru fiecare din stilurile de învățare și, totodată, să le compare cu cele utilizate, activate în timpul diferitelor acțiuni pe care oamenii le întreprind.

Iată care sunt conexiunile dintre stilurile de învățare și diferitele regiuni ale creierului:

• Vizual: Lobii occipitali și partea din spate a creierului sunt responsabile de simțul vizual, recunoașterea culorilor. Lobii occipitali și parietali sunt responsabili de orientarea spațială. Lobii parietali sunt de asemenea implicați în gândire, în procesarea informațiilor și percepția senzorială (durere, tactil)

• Auditiv: Lobii temporali sunt cei care acționează în timpul receptării informațiilor auditive. Lobul temporal drept este în mod special important pentru muzică. S-a demonstrat că ariile activate în timpul practicării muzicii (cu citirea de partituri) sunt aceleași utilizate la învățarea limbilor și a matematicii. Iar practicarea muzicii instrumentale, mai ales în ansamblu, „aprinde” toate ariile creierului.

  

• Verbal: Lobii temporali și frontali, în special aria denumită Broca (înțelegerea limbajului, limbajul expresiv; controlează neuronii faciali. controlează producerea vorbirii) și aria denumită Wernike (înțelegerea limbajului, procesarea semantică, recunoașterea limbajului, interpretarea limbajului) – ambele situate în semisfera stângă a acestor doi lobi – sunt responsabile de activitatea legată de vorbire. Lobii temporali sunt de asemenea implicați în controlarea proceselor de memorie și în răspunsul emoțional.

• Fizic-Kinestezic: Cerebelul (controlează coordonarea mișcărilor fine, echilibrul, tonusul muscular) și cortexul motor (situat în spatele lobului frontal, care reglează și starea de conștiință și atenția) controlează cea mai mare parte a mișcărilor fizice.

• Logic-matematic: Lobii parietali, în special partea stângă conduc gândirea logică și procesarea informațiilor dar sunt implicați și în procesul de vorbire.

• Social: Lobii frontali (implicați de asemenea în raționament și planificare) și lobii temporali sunt responsabili de majoritatea activităților sociale (dar răspund și de hotărâre, motivație, controlul impulsurilor) Sistemul limbic de asemenea influențează atât stilurile social și solitar. Sistemul limbic are multe de a face cu emoțiile, stările psihice și agresivitatea.

  

• Solitar: Lobii frontali și parietali și sistemul limbic sunt de asemenea activi și în acest stil de învățare.

  

Conexiunile dintre funcțiile îndeplinite de fiecare arie a creierului ne furnizează și alte date importante despre preferințele. tehnicile și stilurile de învățare, așa cum puteți vedea aici:

De ce sunt aceste informații importante pentru noi, ca educatori? Și ce putem face cu aceste informații pentru ca educația pe care o dăm copiilor să fie mai eficientă?

În primul rând, ca părinți, trebuie să fim conștienți că mediul și modul în care ne creștem copiii, încă din primele zile de viață și chiar din perioada intra-uterină, influențează decisiv mix-ul de stiluri de învățare pe care copilul îl dezvoltă și cu care va opera în primii ani de școală. Cu cât mediul îi oferă oportunitatea de a-și exersa toate simțurile, capacitățile motorii și de a-și activa ariile creierului responsabile cu fiecare stil de învățare, cu atât va avea mai multe șanse de a avea succes în școală și în viață, pentru că va porni din start cu un mix mai echilibrat. În schimb, un copil privat de stimuli într-o anumită arie (vizuală, auditivă, tactilă, olfactiv-gustativă, motorie, limbaj verbal bogat, emoții, relații umane, experiența mediilor diverse), va avea mai puține capacități de învățare în acea sau acele arii în care a fost privat de stimuli suficienți. De aceea am subliniat importanța stimulării tuturor simțurilor și inteligențelor în activitățile recreativ-educative derulate acasă, cu familia, sau în vacanțe.

În al doilea rând, ca educatori din sistemul școlar, trebuie să conștientizăm că, operând numai în stilurile de învățare verbal și logic, cu metodologii neparticipative și, totodată furnizând copiilor doar cunoștințe care sunt un rezultat sintetic al cunoașterii omenirii rezultate din cercetare, experiențe și încercări, fără a furniza o imagine a felului în care s-a ajuns la aceste cunoștințe, oportunitatea de experimentare, de cercetare directă dar și o imagine concretă a felului în care aceste cunoștințe sunt sau pot fi utilizate în practică, reprezintă o limitare a șanselor de înțelegere, chiar pentru copiii care învață preponderent în stilul verbal și logic-matematic.

În acest context, nu e de mirare că absolvenți de nota 9 sau 10 nu sunt considerați buni lucrători de către angajatori și mulți nu se dovedesc capabili nici să învețe în viața reală.

Doar utilizarea unor metodologii de lucru integrate și participative, în care pot fi antrenate toate stilurile de învățare și toate inteligențele poate crea un mediu propice dezvoltării tuturor copiilor, indiferent de mix-ul de stiluri de învățare pe care l-au dezvoltat în primii ani de viață. Și totodată, reprezintă șansa dezvoltării tuturor stilurilor de învățare, pentru toți.

Mix-ul de stiluri de învățare și de inteligențele dezvoltate de fiecare copil de-a lungul anilor, acasă și la școală, reprezintă și un indicator pentru îndrumarea către meseriile care corespund cel mai bine profilului personal al copilului, definit de acestea.

Dar despre acest subiect vom discuta în articolele următoare, când vom vorbi mai mult despre fiecare stil de învățare în parte.