Cred că nu sunt singura persoană care, la acest început de an se întreabă cum vor arăta activitățile omului într-o lume în care inteligența artificială va rezolva multe din problemele de rutină și nu numai. Și, cum va trebui să pregătim tânăra generație pentru această lume a viitorului? În ultima perioadă am văzut că profesori cu experiență au început să se joace cu noul ChatGPT(https://openai.com/blog/chatgpt/) ca să vadă cum răspunde această IA la întrebări mai complexe. Și am citit mai multe articole despre rolul inteligenței în educație și cercetare, printre care și articolul Prof. Olimpus Istrate de la Univ. București despre Experimentul Ariadna*

* https://educatia-digitala.ro/experimentul-ariadna/

Și un articol al Prof. Colceag despre cum ar trebui să arate educația astăzi:

„Să nu mai facem din educație o industrie de prostire, ci un templu al emancipării personalității”

Așa că m-am gândit că ar fi interesant să vă supun atenției și articolul de mai jos, scris de John Spencer, care încearcă și el de mult să răspundă la întrebarea cum trebuie să se schimbe educația pentru a pregăti tinerii pentru lumea în continuă schimbare a prezentului și a viitorului.

Acum trei ani, stăteam într-un laborator high-tech la o universitate tehnică și mă uitam la giganticul monitor cu ecran plat. În partea de sus, un student pusese o întrebare complexă legată de o aplicație pentru calcularea fluxului de lichid și a transferului de căldură. Mai jos, un student absolvent și un bot de chat AI răspunseseră la întrebare. Profesorul m-a întrebat: “Îmi puteți spune care dintre aceste răspunsuri a fost generat prin inteligența artificială?”

Am studiat ambele răspunsuri din nou și din nou. Am căutat indicii în sintaxă. Am încercat să găsesc latura umană în răspunsuri. În cele din urmă, am dat din cap. Nu am putut face diferența. Ambele răspunsuri erau clare și concise, cu doar un dram de prietenie colocvială, rămânând în același timp ușor reci și obiective.

“Sunt ambele generate de AI?” am întrebat.

“E ușor să te gândești la asta. Studentul este inginer și noi, inginerii tindem să fim puțin robotici”, a răspuns el.

Răspunsul corect a fost B. Am stat acolo, în laborator, uimit de progresul învățării inteligenței artificiale. Acest exemplu îmi arăta nu doar că IA ajunsese “destul de aproape.” Asta era. Inteligența Artificială era deja aici și eu mă simțeam neliniștit.

Apoi profesorul a continuat: “Nici elevii nu pot spune care e diferența. Pentru ei, este ca o discuție cu un expert.”

În capul meu se învârteau întrebări despre Testul Turing, despre deep fake și despre viitorul umanității. Sunt destul de sigur că în capul meu a apărut și o imagine cu Blade Runner.

Dar, mai mult decât orice altceva, m-a sâcâit o întrebare, “Oare IA mă va înlocui?”

La urma urmei, evaluarea tinde să fie un aspect semnificativ al lucrurilor pe care le fac ca educator. Dar acest chatbot ar putea oferi feedback în câteva secunde. Și feedback-ul lui a fost bun. Foarte bun.

Mai târziu, după ce am terminat un atelier despre vocea și alegerea elevilor/ studenților, am început să mă întreb dacă inteligența artificială va înlocui evaluarea profesorului sau pur și simplu o va amplifica și o va transforma. Poate aș putea petrece mai puțin timp scriind feedback și mai mult timp făcând întâlniri unu-la-unu** pentru a scoate în evidență acel element uman, dinamic al fiecărui copil. Sau poate că rolul meu de profesor s-ar schimba complet.

Poate că doar voi verifica feedback-ul IA pentru a mă asigura că este corect. Sau poate mi-aș petrece mai mult timp ca arhitect și designer de curs.

Iar universitatea ar economisi bani pentru a oferi o experiență de colegiu mai ieftină, cu chiar mai puțin din elementul uman

** https://spencerauthor.com/the-power-of-student-conferencing/ – Puterea întâlnirilor unu-la-unu cu elevii

Adevărul este că nu pot prezice modul în care IA și machine learning vor schimba educația. Niciunul dintre noi nu poate.

Cu zeci de ani în urmă, Neil Postman*** ne-a reamintit că, deși este important să ne gândim critic la tehnologie, rareori putem prezice impactul acesteia asupra societății. Nimeni nu știa că tipografia va duce la ascensiunea statului-națiune. Nimeni nu știa că Revoluția Industrială va declanșa schimbările climatice. În timpul vieții mele, am văzut predicții îndrăznețe despre “pericolul străin” în social media, dar nimeni nu ar fi putut prezice rolul bulelor de filtrare, al camerelor de ecou și efectul pe care acestea l-ar avea asupra democrației din întreaga lume.

*** Technopoly: The Surrender of Culture to Technology

Adesea exagerăm cu privire la anumite elemente ale unei noi tehnologii și nu reușim să înțelegem implicațiile sociale mai mari ale altor domenii.

Chiar acum, am văzut predicții îndrăznețe despre moartea jurnalismului, a cursurilor de arte în limba engleză și a dispariției inginerilor de software. Nu sunt atât de sigur. Niciunul dintre noi nu este. Toate aceste domenii se vor schimba, dar de multe ori în moduri care ne surprind.

Revoluția IA este deja aici

În prezent, avem un moment cultural în care recunoaștem puterea Inteligenței Artificiale. A fost o construcție lentă. Întâi a apărut un auto-corect. Apoi o sugestie gramaticală dincolo. O opțiune de completare automată în G-mail și în Căutări Google. Un mic chat în colțul din stânga/ dreapta jos cu un IA care vă va ajuta să obțineți rambursarea respectivă pentru zborul pe care l-ați achiziționat de la Expedia. Dar întotdeauna se vede ca fiind ceva mic și marginal.

Dar apoi a apărut ChatGPT și dintr-o dată ne trezim întrebând, “Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul muncii? Ce înseamnă pentru predare și învățare?”

Această revoluție are loc rapid. În puțin peste o săptămână, ChatGPT a depășit un milion de utilizatori. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, Instagram a avut nevoie de doi ani pentru a ajunge la acest punct de referință. Și acesta este doar începutul.

În această săptămână m-am jucat cu ea ore în șir. Am început cu o gândire critică tipică – am scris o temă pe care am folosit-o cu elevii mei pentru a finaliza orele noastre de studii sociale:

– Ar putea IA compara și pune în contrast imperialismul secolului al 19-lea cu globalizarea secolului 21?

Absolut. Răspunsul a fost creativ și a dat dovadă de o bună gândire critică.

Am adăugat un parametru. “Explicați-i asta cuiva care are 14 ani.”

Iar acesta a fost răspunsul:

Imperialismul și globalizarea sunt similare prin faptul că ambele implică extinderea puterii și influenței unei țări asupra altor țări.

Cu toate acestea, există unele diferențe cheie între cele două. Imperialismul secolului al 19-lea a fost o formă de expansionism agresiv în care țări puternice, cum ar fi Marea Britanie, Franța și Germania, și-au folosit puterea militară și economică pentru a cuceri și controla alte națiuni. Acest lucru a implicat adesea exploatarea resurselor naturale și exploatarea localnicilor.

Pe de altă parte, globalizarea secolului 21 este un proces mai complex și mai interconectat, în care țările și companiile din întreaga lume sunt din ce în ce mai legate prin comerț, tehnologie și alte forme de schimb.

Globalizarea a adus multe beneficii, cum ar fi creșterea economică sporită și accesul la noi piețe, dar a stârnit, de asemenea, dezbateri cu privire la inegalitate și impactul asupra culturilor locale.

Pe scurt, imperialismul a fost un proces unilateral în care țări puternice și-au impus voința asupra altora, în timp ce globalizarea este un proces mai complex și interconectat care implică atât cooperarea, cât și concurența între țări.

Dacă aș citi acest răspuns, aș crede că a fost scris de un elev eminent de clasa a 8-a. Cum ar arăta acest lucru dacă aș pune această întrebare pentru a sparge gheața? Elevii s-ar conecta pur și simplu-l la ChatGPT și apoi toată lumea vine cam cu același răspuns, poate scris într-un mod diferit?

Ce ne-ar lipsi din acest proces?

Sunt, de asemenea, un ilustrator pasionat, așa că am decis să mă joc cu opțiunile IA pentru crearea de imagini. Am folosit o aplicație care a generat o imagine cu mine ca viking din trecut. Nu eram sigur dacă IA va înțelege că e vorba despre vikingii istorici sau despre echipa de fotbal. IA-ul a ales istoria. Și acesta a fost rezultatul. Cred că este un pic prea măgulitor. Nu prea captează ridurile frunții sau pungile de sub ochi. Dar este totuși un rezultat destul de impresionant.

Din nou, am început să mă întreb despre ce înseamnă acest lucru pentru viitor? Întotdeauna am simțit că creativitatea – și în special creativitatea vizuală – este un efort uman distinct. Dar trebuie să recunosc că IA-ul a făcut o treabă destul de bună cu portretul.

De câțiva ani urmăresc destul de îndeaproape evoluția inteligenței artificiale.

Am văzut cum face ravagii în clasele de matematică, în cazul în care elevii folosesc Foto Math pentru temele pentru acasă.

Am acordat atenție unora dintre aplicațiile din inginerie.

Dar în această săptămână, m-am tot gândit: “Ce înseamnă toate acestea pentru viitorul educației? Și, mai important, cum vom răspunde la aceste evoluții?”

În legătură cu răspunsul nostru de până acum, aș dori să împărtășesc cu voi două rute diferite, care ambele duc la o fundătură.

Fundătura #1: Promisiunea aurită a futurismului

Când eram în gimnaziu, unul dintre profesorii mei a chemat întreaga clasă să vină în fața sălii. El ținea în mână un disc ca de aur, strălucitor și, cu ochii sclipitori și mare emoție în glas ne-a spus: “Acest lucru va schimba educația pentru totdeauna”.

“Într-o zi, veți putea să luați unul dintre aceste discuri și să învățați exact ce trebuie să învățați. Nu mai trebuie să luați notițe de la profesor. Nu va trebui să mai învățați de la cineva ca mine.”

M-am simțit neliniștit gândindu-mă că voi învăța de la un disc de aur în loc de un om. Îmi plăcea profesorul meu. Îmi plăcea cum își schimba explicațiile pe loc doar citind limbajul corpului nostru. Îmi plăcea felul în care ne făcea să râdem. M-am bucurat de modul ineficient în care a ieșit din tema subiectului și când am învățat la întâmplare lucruri care nu erau în manual. De ce aș vrea să-l înlocuiesc cu un disc de aur? “Acesta este viitorul educației, al copiilor”, a spus el cu un zâmbet. “Acest lucru va schimba lucrurile pentru totdeauna.”

Dar acel disc nu a schimbat educația pentru totdeauna. Nu am mai văzut un CD/ DVD de zeci de ani și mă simt destul de încrezător că profesorii copiilor mei nu vor fi înlocuiți cu discuri de aur. Nu acum. Nu niciodată.

Și totuși, acesta este același sentiment pe care l-am văzut în multe iterații. Am văzut cum dispozitivele unu-la-unu, laptopurile și programele de învățare adaptativă au promis să înlocuiască profesorii.

Acum, este promisiunea IA. Dar eu nu cumpăr această poveste. Predarea va fi întotdeauna un efort profund relațional, plin de greșeli și pași greșiți și porniri false. Asta e frumusețea ei.

Fundătura #2: Abordarea încuie și blochează

“Domnule Spencer, nu pot vorbi cu membrii grupului meu”, m-a strigat un elev.

“Ce vrei să spui?” am întrebat.

“Uite, chat-ul a dispărut”, a subliniat Carlos arătând spre computerul său.

“A dispărut?”

“Și al meu”, a spus un alt elev.

“Da, nu apare nici pentru mine.”

Am fost întâmpinat cu un cor de “al meu nu funcționează, de asemenea.”

“Nu vă faceți griji, doar trimiteți un e-mail.”

De data aceasta, e-mailurile lor au fost respinse. Nimic nu părea să funcționeze.

“Am început să lucrez pe telefonul meu”, a spus un alt student.

“Va trebui să utilizez G-mail-ul meu personal.”

În acea după-amiază, m-am întâlnit cu colegul de la suportul tehnic și am aflat că au dezactivat chat-ul și au limitat e-mailurile din cauza bullying-ului care a avut loc într-o altă clasă.

Acesta este un exemplu al celei de a doua căi de blocare a tehnologiei. Elevii mei lucrau la un proiect de colaborare globală și dintr-o dată nu s-au mai putut implica în proiect. Am văzut cum această abordare se petrece în școli în cazul în care acestea blochează site-uri cum ar fi YouTube, jocuri online, și paginile de mass-media socială. Procesul din această variantă de abordare se concentrează pe supraveghere, măsuri de responsabilizare și blocarea tuturor noilor tehnologii.

În ceea ce privește ChatGPT, văd deja profesori de engleză spunând lucruri de genul: “Îi voi face pe elevii mei să scrie toate eseurile lor în clasă doar de mână.”

Dar, așa cum Mary Beth Hertz a spus pe Twitter (#1), acest lucru poate fi o formă de discriminare. Unii elevi cu dizabilități trebuie pur și simplu să-și tasteze lucrările.

#1 https://twitter.com/mbteach/status/1601015128702726144

Cea de a treia cale – Abordarea umană

Pericolul futurismului este că se bazează mai degrabă pe noutate decât pe sustenabilitate. De asemenea, ignoră laturile negative ale tehnologiei și perturbările dăunătoare care se petrec în societate.

Pericolul abordării încuie și a blochează este că ignoră contextul extern și poate duce la un loc de irelevanță și la o supraveghere prea severă.

Deci, unde ne conduce asta?

Există o a treia opțiune.

În luna februarie a anului trecut, am citit o carte numită Munca umană într-o eră a mașinilor inteligente. În această lucrare revoluționară, autorul susține că ar trebui să începem cu întrebarea: “Ce putem face noi, ca oameni, ceea ce mașinile nu pot face?” Ar putea însemna să dezvolți empatia (#2), curiozitatea (#3), să gândești divergent (#4), să te angajezi în a-ți găsi propria perspectivă unică (#5) sau să vii cu soluții inovatoare.

(#2) https://spencerauthor.com/empathy/

(#3) https://spencerauthor.com/divergent-thinking/

(#4) https://spencerauthor.com/wonder-week/

(#5) https://spencerauthor.com/seven-ways-schools-can-foster-original-thinking-in-students/

Iată vestea cea bună. Aceasta este exact lucrul pe care-l fac școlile din întreaga lume prin dezvoltarea unui profil de absolvent. Aceste profiluri sunt, de obicei, sub forma unui document care prezintă cunoștințele, abilitățile și competențele pe care elevii ar trebui să le posede la finalizarea educației lor de 12-13 clase. Ele servesc adesea ca un plan pentru proiectarea curriculum-ului, pentru evaluare, și instruire.

Cu alte cuvinte, aceste profiluri de absolvenți analizează abilitățile umane de care elevii vor avea nevoie într-o epocă a IA și a învățării automate.

Dar acest profil nu poate rămâne pur și simplu un document pe care școlile îl au pus pe un site web sau un afiș pe peretele unei săli de clasă.

Dacă vrem să dezvoltăm aceste abilități profund umane, va trebui să regândim tipul de învățare în care se implică elevii. Va trebui să nu ne mai centrăm pe (și poate chiar să eliminăm) ideea de teste standardizate și de măsurători pline de stres.

În cartea mea Vintage Innovation am explorat această idee în profunzime. Am început de la ideea pe care eu și AJ am împărtășit-o în Empower că scara de măsură este acum un labirint.

De ani de zile, am învățat formula că ar trebui să muncim din greu în școală, să absolvim o universitate și să urcăm pe o scară corporativă.

Aceasta nu a fost niciodată realitatea pentru toată lumea. Unii oameni au găsit succes în școlile tehnice sau comerciale. Alții ca antreprenori. Între timp, rasismul sistemic, prejudecățile de gen și nedreptatea au creat bariere pentru milioane de persoane marginalizate. Totuși, asta a fost formula care ne-a fost predată.

Dar odată cu schimbările din automatizare, machine learning, globalizare și IA, scara este acum un labirint.

Analiștii au spus: “Trebuie să pregătim elevii pentru locurile de muncă care nu există încă.” Dar am văzut deja cât de repede acest lucru cade în capcana futurismului.

Cu un deceniu în urmă, totul a fost despre a preda fiecărui elev cum să scrie coduri. Acum ChatGPT poate aparent produce un cod impecabil în câteva secunde.

Nu putem prezice cum va arăta labirintul. Deci, încotro mergem dacă nu putem prezice viitorul?

Răspunsul poate fi găsit în a adopta o abordare de tip vintage innovation (#6). Adăugând inovația la lucrurile deja dovedite ca fiind valoroase, evităm extremele unei abordări reacționare “doar blochează totul”, precum și naivitatea futurismului.

(#6) https://spencerauthor.com/vintage/ – The Power of Vintage Innovation

Aici, am combinat școala veche și noua tehnologie. Suprapunem peste cele mai bune practici și practici noi. Ne întrebăm: “de ce au nevoie elevii într-o lume a IA?

Ce înseamnă să faci muncă umană într-o lume centrată pe tehnologie?”

(#7) https://m.youtube.com/watch?v=P2DZ9-hKxtg&embeds_euri=https%3A%2F%2Fspencerauthor.com%2F&feature=emb_title – Ce este vintage innovation?

Vintage innovation este procesul de preluare a ideilor și conceptelor vechi, consacrate și de actualizare a acestora într-un mod nou și inovator. Acest lucru poate implica regândirea, reutilizarea sau adaptarea tehnologiilor sau proiectelor mai vechi pentru a crea ceva nou și îmbunătățit. Inovația vintage se bazează adesea pe trecut pentru inspirație și conține elemente de nostalgie, încorporând în același timp tehnologia modernă și principiile de design conceptual.

Un exemplu ar fi amestecarea împreună a ambarcațiunilor mai vechi din origami cu modelarea digitală și dezvoltările din cercetarea matematică.

Notă: ultimul paragraf a fost scris de ChatGPT ca răspuns la întrebarea” Ce este inovația vintage?”

Promit că, dacă voi folosi vreodată aplicația, vă voi anunța 🙂

Cum ar arăta Vintage Innovation cu inteligența artificială?

Ce s-ar întâmpla dacă am folosi ChatGPT ca instrument? Știu că sună ciudat, dar toate noile tehnologii sunt percepute la început ca fiind un fel de mod de a ”trișa”.

Îmi amintesc că profesorii mi-au spus să dezactivez verificarea ortografică pentru că aș trișa. Când eram copil, aveam profesori care spuneau că procesarea textului va face prea ușoară modificarea textului. Au preferat în schimb mașinile de scris. Încă mai întâlnesc profesori care spun că a începe cu Wikipedia este o idee proastă. Ei văd acest lucru ca pe o înșelăciune.

Într-adevăr, îmi pot imagina modul în care creatorii ar putea folosi ChatGPT, ca parte a procesului de scriere, într-un mod care nu este foarte diferit de a apela mai întâi la Wikipedia. Vor lua primele 300 de cuvinte și le vor reface, le vor adăuga, își vor găsi propriile idei și, în cele din urmă, le vor transforma în propriile idei.

În acest sens, scrisul va fi mai mult decât arta colajului – care, în multe privințe, este deja o artă. Vocea ta unică, solitară, este a ta distinctă, dar face parte și dintr-un cor modelat de ceea ce citești și asculți și cu cine vorbești și de tot felul de elemente ale culturii tale. Când scrii, nu scrii niciodată singur.

Ieri, am luat una dintre cele mai populare solicitări ale mele pentru scriere:

– Creați lista cu lucruri de făcut pentru un personaj negativ (supervillain) – și am introdus-o în ChatGPT.

Răspunsul pe care l-am primit a fost plictisitor. A fost solid, dar plictisitor.

Așa că am schimbat-o și am cerut-o să fie mai amuzantă. Rezultatul a fost… meeh.

Dar ce s-a întâmplat dacă am folosit acest lucru doar ca un loc de plecare? Aș putea adăuga propria mea gândire pentru a-l face mai creativ și, poate, chiar ușor mai amuzant. Modificările făcute de mine sunt cele cu bold.

1. Cucerește lumea. Dar poate vei începe cu ceva mai mic. Poate o exo-planetă? Sau cucerește întâi Fresno (San Francisco) Da, începe în mic cu Fresno și apoi treci la mai mare.
2. Fură luna. Adică nu mă refeream la Luna noastră, bineînțeles, pentru că am nevoie de Lună când mă duc la surfing. Mă gândeam poate la Titan sau la Io? Poate Callisto? Nimeni nu bagă de seamă ce se întâmplă cu Callisto. .
3. Creează o rază de micșorare, dar care să micșoreze doar hainele în așa fel încât toată lumea din Fresno să creadă că s-a îngrășat cu 10 kilograme peste noapte.
4. Construiește o navă-robot uriașă. Toți răufăcătorii își fac o armată. Noi vom porni cu o navă-robot uriașă.
5. Antrenează o armată de hamsteri de mărime moderată, creați prin inginerie genetică.
6. Jefuiește sania lui Moș Crăciun și înlocuiește toate cadourile cu CD-urile AOL nefolosite.
7. Creează un cuib subteran cu un șanț plin cu acea salată ciudată pe care bunica ta obișnuia să o facă cu nucă de cocos și alune. Și dacă suntem la asta, înlocuiește covorul cu podele din lemn de esență tare. Poate și Property Brothers au niște idei?
8. Vino cu un nume de ticălos ridicol și extra-folosit cum e Kyle.
9. Spală-i pe creier pe toți cățelușii din lume (ei devin niște acoliți grozavi) în așa fel încât să se poarte ca pisicile, iar proprietarii lor să poate experimenta sentimentul de respingere oferit de tovarășii lor feline.
10. Construiește o mașină a timpului, du-te înapoi în timp și crește-l pe copilul Batman să fie un adult sănătos, bine-crescut, fără nici un cip pe umăr. Apoi atacă Gotham City. Vor fi lipsiți de apărare fără cavalerul cu capă.

Așa că mă uit la această nouă listă și ea este încă puternic modelată de AI. Dar asta a dus de fapt la o constrângere creativă care m-a obligat să gândesc divergent. Cu alte cuvinte, a trebuit să mă gândesc în afara cutiei, gândind în interiorul cutiei:

– https://m.youtube.com/watch?v=lGyjGwSQXpg&embeds_euri=https%3A%2F%2Fspencerauthor.com%2F&feature=emb_title – Gândind în interiorul cutiei: Puterea constrângerii creative

Deși timp ce am început cu lista creată de IA, am trecut rapid la elementul uman și m-am concentrat pe lucrurile pe care le pot face: să-mi adaug propria voce, să am o notă de umor mai ciudată și să fac o referire personală la locul în care am crescut (Fresno). Acesta este un mic exemplu de alegere a unei abordări de tip vintage innovation.

Dar dincolo de asta, cred că cea mai mare schimbare trebuie să fie spre experiențele de învățare care îi ajută pe elevi să-și dezvolte acele abilități profund umane.

Împuternicirea elevilor pentru viitor

Vorbim adesea despre ce înseamnă să treci de la conformitate la angajament. Este ideea de a crea un mediu în care elevii să dorească să învețe, mai degrabă decât să trebuiască să învețe.

Acesta este acel nivel superior de implicare, în care elevii sunt foarte dedicați și foarte concentrați. Dar mă întreb cât de des ne oprim aici, cu elevi dedicați și concentrați, care nu au șansa de a-și însuși învățarea?

Dacă dorim ca elevii să fie niște cursanți creativi, auto-direcționați, trebuie să mergem dincolo de implicarea studenților și de responsabilizarea acestora. Ei trebuie să dețină învățarea. Elevii trebuie să treacă de la simpla conformare sau implicare și la responsabilizare.

Cu alte cuvinte, cel mai bun mod de a-i pregăti pe cursanții pentru viitor este să-i împuternicim în prezent. Când se întâmplă acest lucru, elevii dezvoltă acele abilități umane critice de care vor avea nevoie pe măsură ce navighează într-un viitor incert. De aceea îmi place învățarea bazată pe proiecte (PBL). Învățarea bazată pe proiecte este o metodă de predare care se concentrează pe învățarea activă, experiențială, prin finalizarea proiectelor ancorate în lumea reală. Elevilor li se oferă o problemă sau o provocare de rezolvat și lucrează în colaborare pentru a proiecta, a crea și a-și prezenta soluția. Atunci când sunt cuplate cu gândirea conceptuală, aceste proiecte dezvoltă și o empatie mai profundă.

Verificați filmul video de mai jos pentru mai multe informații:

– https://m.youtube.com/watch?time_continue=2&v=mmYKE0-FINY&embeds_euri=https%3A%2F%2Fspencerauthor.com%2F&feature=emb_title – PBL by Design

Scopul învățării bazate pe proiecte este de a-i implica pe elevi în experiențe de învățare semnificative și autentice, care sunt relevante pentru viața și interesele lor. Acest sentiment de relevanță îi ajută să se îndepărteze de tentația de a trișa cu un chatbot.

Dar conceptul este, de asemenea, centrat pe abilități umane pe care IA nu le poate face. PBL îi ajută, de asemenea, pe elevi să-și dezvolte abilități critice de învățare socio-emoțională (ELA). Este o idee pe care Mike Kaechele și Matinga Ragatz au explorat-o în profunzime în cartea Pulsul PBL:

– Pulse of PBL: Cultivating Equity Through Social Emotional Learning

Învățarea bazată pe proiecte (PBL) este diferită de metodele tradiționale de predare, care se bazează exclusiv pe prelegeri, manuale și teste. În schimb, PBL se concentrează asupra faptului că elevii își asumă un rol activ în propria învățare, profesorul servind ca facilitator și mentor. Această abordare poate fi aplicată la o gamă largă de subiecte și niveluri de vârstă și poate fi personalizată pentru a satisface nevoile și obiectivele individuale ale cursanților.

– https://spencerauthor.com/start-pbl/ – Introducere în învățarea bazată pe proiecte

Dacă dorim ca elevii să fie curioși, ne putem angaja în învățarea bazată pe cercetare. Ar putea fi ceva la fel de simplu ca un proiect Wonder Day sau Wonder Week.

–https://m.youtube.com/watch?time_continue=2&v=QlwkerwaV2E&embeds_euri=https%3A%2F%2Fspencerauthor.com%2F&feature=emb_title – Ce este învățarea bazată pe cercetare?

Putem întreba: “Ce anume pot învăța elevii, acele lucruri care nu pot fi înlocuite cu inteligența artificială?”

Iar rezultatul ar putea fi și legătura profund umană creată în cadrul unui Seminar Socratic, unde învață cum să comunice, să asculte și să se angajeze într-o conversație nuanțată.

– https://spencerauthor.com/socratic-seminars/ – Cum să concepi Seminare Socratice pentru a te asigura că toți elevii pot participa

– https://m.youtube.com/watch?time_continue=11&v=VeoGKQKXdps&embeds_euri=https%3A%2F%2Fspencerauthor.com%2F&feature=emb_title – Getting Started with Socratic Seminars

Revoluția inteligenței artificiale abia începe să se întâmple. Va trebui să ne re-imaginăm cum arată educația în viitor. Speranța mea este ca liderii educaționali să invite și bibliotecari în aceste discuții. De ani de zile, bibliotecarii s-au gândit din greu la probleme precum alfabetizarea mediatică, arhitectura informației, accesibilitatea, drepturile de autor, creativitatea, supravegherea și ceea ce ne face umani.

Vorbește cu ei.

– https://m.youtube.com/watch?time_continue=35&v=NUCiFfcAXUk&embeds_euri=https%3A%2F%2Fspencerauthor.com%2F&feature=emb_title – Avem nevoie mai mult ca oricând de bibliotecari

În următorii ani, va trebui să ne gândim la modul în care îi putem ajuta pe elevi să-și dezvolte aceste abilități umane critice. Ar putea fi învățarea bazată pe cercetare sau învățarea bazată pe proiecte. Dar ar putea fi, de asemenea, învățarea bazată pe joc. Ar putea fi un învățarea într-un atelier de lucru. Ar putea fi un laborator epic, față în față. sau un videoclip din note schițate sau un interviu cu membrii comunității. Observați că niciuna dintre aceste idei nu este nouă. Acestea sunt lucrurile pe care profesorii le fac deja atunci când își împuternicesc elevii să aibă o voce și alegere. Deci, sunt nervos când mă gândesc la IA? Absolut. Dar oare sunt și plin de speranță? Desigur. Pentru că știu că profesorii vor fi mereu în centrul inovației.

Sursa: https://spencerauthor.com/human-skills/