Un nou material de la A.J.Juliani care sperăm va naște câteva discuții între profesorii din școala voastră – cât de eficientă este instruirea directă, prin comparație cu alte strategii de predare-învățare? Și când și cum este mai util să folosiți instruirea directă și cu ce scop?
În ultimul meu articol*, am împărtășit cu voi concluziile unui studiu de la Harvard care i-a condus pe cercetători la două descoperiri importante: 1. Elevii / studenții cred adesea că învață mai mult din prelegeri și instruirea tradițională în comparație cu experiențele de învățare activă.2. Cu toate acestea, această percepție nu este realitatea. Elevii care au experimentat învățarea activă și-au depășit colegii care învățaseră în mod tradițional (chiar dacă au simțit contrariul).*
Vedem că strategiile de învățare activă depășesc ca rezultat instruirea directă, totuși, știm că încă mai este nevoie de această instruire directă
Fie că predați ceva pentru prima dată, fie că revizuiți sau lucrați printr-o mini-lecție -instruirea directă poate fi valoroasă atunci când este utilizată corect.
Cu toate acestea, atunci când este utilizată ca simplă modalitate de a transmite pur și simplu informații, acesta poate fi plictisitoare, seacă și pur și simplu ineficientă ca strategie de instruire.
Deci, care este atunci scopul și obiectivul real al instruirii directe?
În cartea noastră, Empower**, John Spencer și cu mine am stabili cazurile în care utilizarea instruirii directe (ca formă de consum de informație) nu este o strategie total rea.
** https://www.ajjuliani.com/books – Învățarea care angajează, împuternicește învățăcelul și funcționează în orice mediu.
De fapt, poate fi un instrument foarte bun pentru a inspira și, în cele din urmă, pentru a duce la creativitate. Iată ce spune John*** despre acest ciclu:
*** https://medium.com/creativity-illustrated/the-surprising-truth-behind-creating-and-consuming-4cb4a1e89de6 – Adevărul surprinzător din spatele creației și consumului
Creativitatea nu se petrece într-un vid. Când te uiți la creatori, aceștia sunt adesea consumatori critici ai aceluiași tip de lucruri ca și cele pe care le creează.
Bucătarii iubesc mesele minunate. Muzicienii ascultă muzică. Arhitecții vizitează adesea orașe noi și fac turul clădirilor pentru a găsi inspirație. Cineaștii vizionează filme și videoclipuri. Inginerii studiază adesea obiectele din lumea lor. Informaticienii văd liniile de cod scrise de alți oameni. Scriitorii au citit tone de cărți. Artiștii vizitează muzeele de artă. Designerii de modă se uită în mod constant la ținutele create de alte persoane.
Cu alte cuvinte, persoanele creative consumă ceea ce le place.
Poți observa adesea acest ciclu în curs de desfășurare, care începe cu consumul critic. Acest consum este intenționat și atent. În calitate de creator,aici este momentul când puneți întrebări și căutați idei noi. Sunteți un curator de informații și vă jucați cu creația voastră. Acest lucru duce la inspirație. S-ar putea să combinați mai multe idei sau să abordați lucrurile dintr-un unghi diferit sau să găsiți o nouă perspectivă la o problemă. De multe ori, urmează etapa de planificare și proiectare. Dar uneori doar te joci și experimentezi. Acest lucru, la rândul său, duce la munca creativă. Această muncă ar putea implica rezolvarea unei probleme, creațiade artă, construirea unui sistem sau planificarea unui eveniment.
Problema cu majoritatea instruirii directe
Problema pe care am văzut-o și în clasa mea a fost că o mare parte din instruirea directă a fost menite să explice și nu a adus suficient de multe povestiri. Acest fapt a fost un rezultat al nevoii mele de a “acoperi conținutul” și mai puțin despre a inspira curiozitatea elevilor mei. A fost o modalitate ușoară de a trece prin materia din curriculum, darde cele mai multe ori nu a fost eficientă pentru angajarea elevilor mei. Când eu am făcut trecerea la învățarea bazată pe proiecte, învățarea bazată pe cercetare și pe gândirea conceptuală, am folosit în continuare instruirea directă, dar în moduri diferite.
Îmi place această idee pe care Ross Cooper and Erin Murphy, autorii cărții Real PBL, o promovează, că instruirea directă este utilă în trei moduri diferite:
Când este proactivă – anticipând o nevoie
Când este reactivă – după ce elevii demonstrează că au o nevoie
- Când este un ocol în învățare – atunci când elevii își orientează munca și interesul în direcții neașteptate.
1. Tara Link – Nevoia de instruire directă este clară. Provocarea pare să fie modul în care furnizezi această instruire. Eu lucrez cu mulți profesori începători. Ajutându-i să se concentreze pe nevoile de învățare ale elevilor și pe cum să știe ”în orice moment” ce înțeleg și ce au reținut elevii, aici este locul în care ei par să se chinuie.
A.J.Juliani – Sunt de acord – cum, când și cu ce scop – acestea sunt marile întrebări pentru instruirea directă.
2. Heather Burdette Quinn – Cred că este foarte important să vorbim despre rolul instruirii directe în învățarea prin proiecte (PBL), în special cu profesorii care sunt noi, deoarece mulți dintre profesorii care învață prima dată despre PBL simt că nu ar putea preda cu acest model. Știm că elevii au nevoie de instruire directă, din diferite motive, dar lectura tradițională a materialului și modelele ”drill & kill” (aprofundare și disecare) nu sunt la fel de eficiente ca lecțiile tip atelier de lucru sau lecțiile în grupuri mici.
Sursa: https://www.ajjuliani.com/blog/the-real-goal-of-direct-instruction
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 