Științele cognitive și comportamentale au făcut mari progrese în ultimele decade și, ca în orice alt domeniu, această cunoaștere ar trebui aplicată în practica predării și învățării din școli și universități. Mai ales datorită faptului că economia este într-o continuă și rapidă schimbare și cerințele față de absolvenții școlilor s-au schimbat.

Acesta este unul din motivele pentru care vă propunem astăzi un articol scris de M-J Mercanti-Anthony, director al unei școli gimnaziale din South Bronx denumită Antonia Pantoja Preparatory Academy. El este totodată profesor-adjunct la Drexel University. Înainte de a deveni directorul acestei școli, Anthony a fost director al programului de îmbunătățire continuă a școlilor din South Bronx și profesor de istorie la liceu. Este absolvent al programelor de masterat în educație (Georgetown University) și de doctorat (University of Pennsylvania).

Știința învățării cuprinde rezultate ale cercetării din mai multe domenii, iar acești pași ajută la demistificarea acestei științe și încurajează adoptarea treptată a unei strategii de aplicare a ei în școli.

Un sondaj din 2019* a constatat că peste 75% dintre profesorii chestionați și-au exprimat credința în strategii a căror eficiență nu este dovedită și care contrazic direct ceea ce știm despre învățare; În timp ce un sondaj realizat mai recent de EdWeek a constatat că șase din 10 profesori de la clasele elementare încă folosesc strategii de alfabetizare ineficiente.

* https://www.the-learning-agency.com/insights/what-do-teachers-know-about-the-science-of-learning/ – Ce știu profesorii despre Știința învățării?

https://www.edweek.org/teaching-learning/states-are-pushing-changes-to-reading-instruction-but-old-practices-prove-hard-to-shake/2022/07 –Statele fac presiuni pentru a se modifica instruirea pentru citire. Dar practicile vechi se dovedesc greu de scuturat.

Pe măsură ce școlile se luptă să realizeze că ceea ce știm despre modul în care învață elevii s-a schimbat – și, astfel ca rezultat, modul în care predăm probabil că trebuie să evolueze – cum ar trebui să abordăm astăzi știința învățării***?

*** scienceoflearning.jhu.edu/science-to-practice/resources/what-is-the-science-of-learning#:~:text=The Science of Learning is,of optimizing learning for all . – Ce este Știința învățării?

În ultimii ani s-a înregistrat o adevărată explozie de interes pentru modul în care descoperirile din știință pot constitui o bază de informare pentru practica din clase (#1), cu aplicarea tot mai largă a unor strategii din ce în ce mai populare, cum ar fi cele de regăsire a informației din memorie și practica distanțată. Dar în cele din urmă, deși majoritatea acestor descoperiri științifice nu sunt nou-nouțe (#2) – mișcarea de adoptare pe scară largă a unor strategii de instruire mai bune este încă lentă, și multe dintre aceste idei ale Științei învățării abia încep să-și facă drum în programele de formare a profesorilor.

#1 https://www.edutopia.org/article/bringing-science-learning-classrooms – Să aduci știința în învățarea din clase

#2 https://www.edutopia.org/article/5-research-backed-studying-techniques – 5Tehnici de studiu susținute de știință. Profesorii îi pot îndruma pe elevi să evite obiceiurile ineficiente de studiu în favoarea celor care le vor crește rezultatele învățării.

Pur și simplu, majoritatea educatorilor nu au învățat lucrurile astea în școală. Nu este de mirare că unii profesori pot fi descurajați, în mod justificat, de complexitatea științei învățării, care a evoluat într-un termen scurt, cuprinzând constatările făcute în domeniile științelor cognitive, neurologiei, psihologiei și altor discipline conexe – sunt multe de acoperit. Când totul se reduce la o strategie-de-abordare pe săptămână, conceptele pot deveni înșelătoare – iar profesorii își vor spune, ”încă un moft de instruire, care în curând va trece”. Și introducerile forțate sau mandatele de sus în jos ale administratorilor, chiar bine intenționați, nu fac nimic pentru a atenua aceste atitudini de respingere.

Mai multe licee din Bronx și-au petrecut ultimii ani explorând un mod diferit de abordare: ajutând profesorii să-și îmbunătățească instruirea, concentrându-se pe mici modificări care ating aceste concepte susținute de cercetare. Școlile au format echipe de conducere de instruire (#3) sau ILT-uri (Instructional Learning Team): grupuri mici de profesori veterani, antrenori de instruire și administratori. În timpul întâlnirilor săptămânale, aceste echipe se angajează într-un proces în patru pași pentru a sprijini adoptarea lentă, dar constantă a științei învățării – pentru a putea ajunge cu toții la un moment dat la o strategie comună.

#3 https://www.edutopia.org/article/bringing-teachers-instructional-leadership-teams – Să aduci profesorii în echipe de conducere instrucționale. Este esențial ca directorii de școli să găsească modalități de a include și consolida vocea profesorilor în toate procesele decizionale care privesc instruirea.

Pasul 1. Studierea Științei învățării

Atunci când membrii echipei înțeleg de ce funcționează o strategie, este mult mai probabil să o includă în practica lor de instruire.

Ca un prim pas, membrii ILT au dedicat câteva luni studierii conceptelor din cadrul Științei învățării. În loc să se concentreze din scurt pe o strategie specifică de implementat, membrii echipei și-au făcut timp pentru a înțelege mai bine știința cognitivă din spatele a ceea ce face ca strategiile să fie eficiente.

În Bronx, mai multe straturi au stat la baza explorărilor diferitelor echipe, inclusiv un Raport al decanilor din 2015 (#4) privind știința învățării și articolul scris de Barak Rosenshine în 2012 (#5) despre principiile instruirii. Indiferent de ce resursă este utilizată, primul și cel mai lung pas este acela de a studia aspectele științei cognitive sau “de ce-urile”.

#4 https://deansforimpact.org/resources/the-science-of-learning/ – Știința învățării. Resurse

#5 https://www.aft.org/periodical/american-educator/spring-2012/principles-instruction – Strategii bazate pe cercetare pe care toți profesorii ar trebui să le cunoască

Ca parte a acestei investigații, profesorii au început să experimenteze noi tehnici în clasa lor, împărtășindu-și provocările și succesele în fiecare săptămână la întâlnirile cu colegii lor. Ei și-au înregistrat discuțiile pe “agende rulante”, utilizând Google Documents, unde își puteau înregistra conversațiile în fiecare săptămână, în timp real.

Pasul 2. Descompune o strategie în părțile componente

Atunci când echipa se simte pregătită, profesorii identifică o strategie pentru a exersa implementarea ei în toate clasele. În acest sens, ei lucrează pentru a descompune strategia în părțile sale componente și pentru a încerca să pună în aplicare fiecare parte cu fidelitate.

“Să te simți pregătit” este o măsură în mod intenționat neclară. Unele echipe pot fi inspirate de descoperirile lor și pot identifica rapid o strategie pe care doresc să o dezvolte la nivelul școlii. Alții – mai ales dacă aceste idei sunt nou-nouțe pentru ei – pot fi mai precauți. Ceea ce este esențial aici este ca membrii ILT să-și recunoască rolul atât ca lideri de instruire, cât și ca experimentatori deschiși care analizează modul în care aceste idei vor funcționa pentru comunitatea lor școlară.

De exemplu, la Liceul Bronx pentru vioară și dans, ILT-ul lor a identificat strategia mini-testului ca o practică comună pe care doreau să o susțină în întreaga școală. Mini-chestionarele sunt o formă de practică de regăsire a informației din memorie (#6), în care profesorii dedică primele 5 minute din timpul orei de curs pentru a pune elevilor o serie scurtă de întrebări. Strategiile de regăsire care par simple, cum ar fi acestea, s-a dovedit că îmbunătățesc semnificativ păstrarea în memorie a conținutului învățat.

#6 https://www.retrievalpractice.org/strategies/2019/10/28/database-of-retrieval-practice-research

ILT a început prin analizarea și descompunerea caracteristicilor de bază ale mini-chestionarelor:

• Având în vedere că scopul a fost de a susține memorarea, mai degrabă decât să controleze elevii, chestionarele nu ar fi notate, ceea ce a redus miza.

• Cel puțin o întrebare ar trebui să fie despre ceva învățat în acea săptămână, o alta despre ceva învățat în ultima oră și alta din materia de la începutul anului.

• Nu ar trebui să existe mai mult de cinci întrebări, iar testul nu ar trebui să dureze mai mult de 5 minute.

Pasul 3. Testarea pilot a strategiei

Cu strategia identificată și defalcată în părțile și caracteristicile sale componente, membrii echipei au încercat în continuare să o pună în aplicare cu fidelitate în propriile lor săli de clasă.

Membrii echipei au considerat adesea că acesta este un pas important, deoarece o nouă strategie nu merge niciodată așa cum s-a intenționat inițial. În cazul pilotării mini-testelor, cinci întrebări în 5 minute s-au dovedit a fi prea multe, astfel încât membrii echipei au scurtat lungimea la un maxim de trei și patru întrebări. De asemenea, au limitat chestionarele la nu mai mult de două ori pe săptămână.

În timpul acestui pas, membrii echipei s-au observat reciproc pentru a vedea strategia în acțiune. Vizitarea sălilor de clasă ale colegilor a ajutat la stabilirea unui sentiment de deschidere și a unui scop comun în cadrul echipei (#7). Deși ascultarea unui feedback de la un coleg despre modul în care credea că merge pilotul ar putea fi de ajutor, văzându-l singur în acțiune s-a dovedit a fi mult mai benefic și o modalitate de susținere a testării pilot și a planului întregii echipe.

#7 https://www.edutopia.org/article/opening-door-professional-learning – Să deschizi ușile pentru învățarea profesională

Pasul 4. Scalarea practicii

Odată ce membrii unei echipe s-au simțit confortabil cu înțelegerea componentelor strategiei și cum să o pună în aplicare în propriile lor săli de clasă, echipa a adus-o la o aplicare mai largă în școală. Echipele de succes nu au grăbit acest pas, în schimb au aplicat strategia într-o versiune de pași de unu la trei cu alte clase din școală. Membrii echipei și- au dedicat mai întâi timpul întâlnirii cu ceilalți colegi din școală pentru a-și împărtăși propriile descoperiri despre știința învățării și apoi au introdus strategia aleasă și părțile sale componente în sesiunile ulterioare. În următoarele câteva săptămâni, membrii ILT au facilitat conversațiile de analiză și vizitele inter-clase pentru a-și sprijini colegii și a le împărtăși cum merg lucrurile.

Pentru multe echipe, aceasta a fost o schimbare reală a modului în care erau obișnuiți să-și susțină colegii. Amintiți-vă, scopul aici este de a-ți sprijini colegii în învățarea și punerea în aplicare a unei strategii despre care știința a dovedit deja că funcționează. Aceasta este mai puțin o cercetare despre ceea ce ar putea funcționa pentru elevi și mai mult despre modul de a pune în aplicare o strategie care știm că funcționează.

Aceasta este o schimbare subtilă, dar importantă. Această abordare eliberează școlile de la activitatea de creare de ipoteze și colectarea de date pentru a dovedi o teorie și, în schimb, le permite să se concentreze pe o tehnică pedagogică dovedită. Am constatat că nimic nu ucide entuziasmul pentru o idee nouă de instruire mai repede decât să oferi profesorilor o foaie de calcul pentru a le cere să urmărească progresul. În schimb, impactul asupra elevilor este măsurat anecdotic, așa cum este înregistrat la întâlnirile profesorilor.

Deoarece multe dintre aceste concepte sunt noi pentru atât de mulți dintre noi, adaptarea predării noastre necesită timp. Cei patru pași folosiți de echipele din Bronx nu oferă o soluție rapidă, dar reprezintă un mijloc autentic de a sprijini întregul personal al unei școli să-și sporească cunoașterea despre Știința învățării.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/4-steps-build-schoolwide-capacity-science-learning