Cuvântul “inovație” este utilizat foarte mult atunci când se vorbește despre educație, dar ce înseamnă cu adevărat inovația și de ce este importantă în școlile noastre de astăzi?
Și pe mine/ pe noi ne-a interesat timp de ani de zile acest subiect și am participat la multe dezbateri pe această temă și am pilotat câteva proiecte inovative. În plus am citit o sumă de studii, articole și cărți, inclusiv pe cele două scrise de George Couros – “Innovate Inside the Box” (Inovează în interiorul cutiei) și “The Innovator’s Mindset” (Mentalitatea de inovator). Ultima o citesc chiar acum și a fost cea care a izbutit să lămurească lucrurile cel mai bine pentru mine.
Deoarece și pe George Couros îl pasionează și a explorat legăturile dintre inovația în predare și învățare, m-am gândit să vă pun la dispoziție unul din articolele lui recente și să vă îndrum spre site-ul lui, unde puteți găsi și citi cea de a doua carte:
* https://georgecouros.ca/blog/the-innovators-mindset-book/introduction-resources
Recent, am asistat la o conversație despre ideea de ”Inovație” și, în acea discuție ideea era deseori sinonimă cu ”utilizarea tehnologiei”.
În cartea “The Innovator’s Mindset,” eu definesc inovația în modul următor:
“Definesc inovația ca pe un mod de gândire care creează ceva nou și mai bun. Inovația poate veni fie din “invenție” (ceva cu totul nou), fie din “iterație” (o schimbare a ceva care există deja), dar dacă nu îndeplinește ideea de “nou și mai bun”, nu este inovatoare. Asta înseamnă că schimbarea de dragul schimbării nu este niciodată suficient de bună.”
Inovația și tehnologia pot fi conectate?
Desigur. De exemplu, dacă un elev cu dificultăți de vedere se luptă cu citirea textului și puteți utiliza un iPad pentru a mări textul, acest lucru va sprijini elevul în acest proces – aceasta este o modalitate excelentă de a utiliza tehnologia pentru a crea o oportunitate de învățare “nouă și mai bună”.
Ar putea părea ceva simplu, dar eu aș considera-o o abordare inovatoare, deoarece scopul este de a ajuta copilul să-și îmbunătățească învățarea.
Să luăm un exemplu diferit care utilizează tehnologia.
Oare utilizarea unui ”scantron”** este o practică inovatoare?
** https://edtechmagazine.com/higher/article/2016/12/scantron-technology-creates-more-efficient-testing
Depinde care este scopul, cred.
Iată un exemplu simplu al modului în care această utilizare a tehnologiei mi-a înrăutățit practica.
La începutul carierei mele, când predam la nivel de liceu, am primit un scantron la școală. Cât mai curând posibil, am făcut din fiecare evaluare din acel an din clasa mea un test cu mai multe opțiuni, pentru a face ca notarea să fie mai ușoară pentru mine.
Dacă obiectivul acestui ”mai nou și mai bun” a fost să-mi salveze mie timpul, cred că a funcționat.
Dar a îmbunătățit învățarea elevilor? Răspunsul este nu.
Puteți utiliza un scantron în moduri care i-ar putea ajuta pe elevi să învețe? Poate.
Știu doar că eu nu am făcut-o în exemplul pe care tocmai l-am împărtășit.
Deci, întrebarea esențială pentru ideea de inovare este: care e problema pe care încercați să o rezolvați ?
Să luăm, de exemplu, o practică de leadership în ceea ce privește utilizarea timpului. Eram foarte conștient de timpul petrecut de personal în zilele de învățare profesională. Ca profesor, o practică pe care am văzut-o utilizată de foștii mei directori a fost trimiterea unui e-mail cu întrebarea adresată personalului școlii, “Ce teme ați dori să fie adăugate pe “ordinea de zi?”
Această întrebare ar putea duce la o discuție nesfârșită despre teme care nu ar interesa majoritatea personalului din sală și ar duce adesea la frustrare, pentru mine și alții, deoarece am simți că am putea folosi într-un mod mai bun acea cantitate prețioasă de timp pierdută cu acele discuții.
Înțelegând acest lucru și gândindu-mă la o abordare mai practică din punctul de vedere al personalului școlii mele, am schimbat întrebarea astfel; “Există lucruri pe care doriți să le adăugați la ordinea de zi despre care sunteți dispus să vorbiți?”
Uneori, acest lucru ar duce pentru mine la schimbarea spațiului în care au loc conversațiile, pe baza ideii că unele dintre acestea nu erau adecvate pentru întregul personal (de exemplu, Am putea vorbi despre timpul de planificare pentru clasele a doua? – a fost urmată de planificarea unei întâlniri separate numai cu aceia care erau direct interesați de această problemă)
A fost o simplă modificare a unei întrebări care poate economisi personalului școlii o ton[ din timp în întâlnirilor noastre, oferindu-le celorlalți oportunitatea de a utiliza acest timp în moduri în care ei au simțit că sunt mai benefice.
Pentru a fi inovatori, trebuie să începem prin a ne întreba nu numai ce problemă încercăm să rezolvăm, ci și pe cine va ajuta acest lucru?
Dacă practica nu duce la ceva “nou și mai bun” pentru cei pe care îi servim în educație, nu ar trebui să fie considerată inovatoare.
”Ori de câte ori profesorii gândesc altfel despre pe cine învață și cum predau, ei pot crea oportunități de învățare mai bune.
Întrebându-ne ce facem și de ce o facem este esențial pentru inovație”
The Innovator’s Mindset.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 