Orice profesor știe că în clasa lui are elevi care învață altfel, într-o măsură mai mică sau mai mare. Ei au alte calități și talente care așteaptă să fie descoperite și fructificate. Printre ei sunt și copii cu diferite condiții neurologice mai severe, care-i împiedică să ”țină pasul” cu restul clasei. Nu de puține ori cred că v-ați întrebat ce puteți face pentru ca acești copii să se concentreze mai bine în ore și să fie pregătiți să învețe.

Nicholas Provenzano vă oferă câteva sfaturi.

Dar, mai întâi să aflăm mai multe despre copii cu diverse condiții neurologice. Oamenii care studiază neuro-științele îi numesc pe acești copii neuro-diverși.

Ce este Neuro-diversitatea?*

Neuro-diversitatea este un concept care arată că toți oamenii variază în ceea ce privește capacitatea neuro-cognitivă. Fiecare are puncte slabe și puncte tari, are talente și are lucruri cu care se luptă. Cu toate acestea, pentru unii oameni variația dintre aceste puncte forte și puncte slabe este mai pronunțată, ceea ce poate aduce talent și poate fi, de asemenea, un factor care produce dezangajarea.

Cei care sunt neuro-divergenți au tendința de a găsi unele lucruri foarte ușor și alte lucruri incredibil de greu. Acest lucru duce, de obicei, la o performanță inconsecventă la școală sau la locul de muncă.

Neuro-divergența poate fi și un avantaj competitiv atunci când indivizii sunt în mediul potrivit, făcând uz de punctele lor forte, în loc să încerce în mod constant să depășească provocările.

Neuro-diversitatea cuprinde condiții care includ, dar nu se limitează la:

• ADHD

• autism

• dislexie

• dispraxie

• discalculie

• tulburare de procesare senzorială

• Sindromul Tourette

• leziuni cerebrale traumatice

Orice profil neuro-cognitiv care nu este “neuro-tipic” ar putea fi inclus. Persoanele cu diferențe neurologice au provocări unice, în plus față de toate luptele normale ale oricărui elev, ceea ce poate duce la o prevalență crescută a anxietății, depresiei și a altor condiții de sănătate mintală.

În plus, oameni care se identifică ca fiind neuro-divergenți au constelații diferite de abilități, nevoi și niveluri de confort cu diferite abordări pentru abordarea stresului și a problemelor de sănătate mintală.

* https://counseling.vcu.edu/students/identity-based-resources/neurodiverse/

Și acum câteva cuvinte despre Nicholas Provenzano – un profesor neuro-divergent, cum se auto-caracterizează:

”Sunt un profesor de limba engleză de liceu și edublogger. Scriu pentru Edutopia și site-ul meu TheNerdyTeacher.com. Sunt pasionat de trecerea la un mediu de învățare fără hârtie și de integrarea tehnologiei în clasă. Îmi place să lucrez cu rețeaua mea de profesori-colegi (PLN) și să vin cu proiecte noi și interesante”.

Neuro-diversitatea poate fi văzută în fiecare clasă, dar nu toți profesorii încorporează nevoile neuro-diverse ale elevilor în pedagogia lor. Elevii noștri neuro-diverși sunt adesea foarte buni în a ascunde cât de copleșiți se simt în clasă. Adesea, elevii își vor exprima anxietatea prin foială, vorbind cu ei înșiși sau implicându-se într-un comportament în afara sarcinii, care îi calmează sau într-o varietate de alte moduri care le sunt specifice.

Ca un profesor neuro-divergent ,care a lucrat cu elevii neuro-divergenți timp de mai mulți ani, am constatat că următoarele strategii ajută. Asigurați-vă că acești elevi se simt mai puțin anxioși și ajutați-i să rămână angajați în clasă. Toate aceste strategii pot fi utilizate și modificate pentru orice elev de clasele K-12.

6 Strategii pentru a-i ajuta pe elevii neuro-divergenți să se angajeze pe deplin în clasă

1. Primele cinci minute: Am folosit această strategie timp de mai mulți ani, și este întotdeauna o modalitate foarte bună de a te conecta cu elevii și să înveți câte ceva despre ei ca oameni. Primele 5 minute le petrec plimbându-mă în jurul clasei, vorbind cu elevii și întrebându-i despre orice nu are legătură cu școala: despre ziua lor, evenimente locale, jocuri pe care le joacă etc. Pierderea primelor 5 minute ar putea părea dificilă la începutul anului, dar elevii neuro-divergenți trebuie să se simtă în largul lor în clasă, iar a fi “văzuți” este cel mai bun mod de a începe să-i faci să se simtă confortabil. .

2. Relaxarea: O altă modalitate foarte bună de a-i ajuta elevii noștri neuro-divergenți este aceea de a începe orele cu câteva minute de meditație, calmante. Eu alternez între exercițiile de relaxare și abordarea cu primele 5 minute pe tot parcursul săptămânii. Acordându-le timp pentru a-și calma mintea îi poate ajuta cu adevărat elevii noștri cei mai anxioși. Agitația trecerii de la o oră la alta și posibilele drame școlare care pot apărea în sălile de clasă odată cu trecerea timpului, pot face ca oricărui elev, dar mai ales celor neuro-divergenți, să le fie greu să intre în cadrul potrivit pentru învățarea din clasă. Există o mulțime de aplicații excelente și videoclipuri YouTube care pot conduce clasa printr-un exercițiu de respirație de 5 minute. Petrecerea primelor 5 minute axate doar pe relaxare este minunată și funcționează deosebit de bine mai ales după prânz sau ora de educație fizică.

3. Ține-i în mișcare: Oferiți elevilor posibilitatea de a se mișca fizic în clasă ori de câte ori este posibil. Dacă predați un program-bloc, în care elevii sunt în clasa dumneavoastră mai mult de o oră, toți elevii, și în special cei neuro-divergenți, vor trebui să se miște. S-ar putea să vedeți elevi care se ridică și rătăcesc prin cameră sau își ajustează în mod constant scaunul sau caută mereu ceva în geantă. Atingerea pe birou sau balansarea scaunului sau pozițiile cu sprijinirea înapoi în scaun sunt de asemenea câte un simptom comun al nevoii lor de mișcare.

La începutul anului, eu am o conversație cu toți elevii mei neuro-divergenți, asigurându-mă că știu că au voie să se ridice și să se miște atunci când simt că este necesar. Dacă au “mișcărici”, cum îmi place să-i spun, ei trebuie doar să facă contact vizual cu mine și să se uite spre ușă. Voi da din cap și ei vor face o un drum până la țâșnitoarea cu apă și se vor întoarce. Dacă un elev nu-și poate calma corpul, nu se va putea concentra în clasă. Există și alte metode de a le menține corpul ocupat. Scaunele rotative sau mingile mari de exerciții folosite pe post de taburet pot fi de mare ajutor pentru elevi. Jucăriile tip Fidget pot ajuta, de asemenea.

4. Recunoașteți cutiile DOOM: Cutiile DOOM este un nou termen care a început să circule pe internet. Este un nume pentru ceva ce oamenii fac de zeci de ani. DOOM înseamnă Didn’t Organize, Only Moved (nu este organizat, doar mutat). Persoanele neuro-diverse, în special cele cu ADHD, se luptă cu funcția executivă, iar acest lucru face ca organizarea să fie foarte dificilă pentru ei. Cel mai bun exemplu ar fi un elev care își face ordine pe pupitru punând totul în ghiozdan sau își face ordine în ghiozdan umplând pupitrul/ biroul cu toate lucrurile.

Aceste locuri dezordonate nu spun despre elevi că sunt murdari, ci mai degrabă spun ceva despre incapacitatea lor de a procesa funcția de organizare. Faceți din timpul de organizare a clasei ceva pentru toată lumea. Curățați birourile, dulapurile și pungile împreună, astfel încât elevii să vadă exemple și să nu se simtă izolați sau copleșiți de sarcina dată. Elevii neuro-diverși ar vrea să fie organizați – ei pur și simplu nu știu cum.

5. Cuvintele contează: Așa cum am încercat să-i sprijin pe elevii neuro-diverși, mi-am îndreptat atenția și spre limbajul pe care îl folosesc în fiecare zi în clasă. O frază obișnuită, “Această sarcină ar trebui să dureze doar ___ minute pentru a fi finalizată”, poate provoca o anxietate serioasă pentru un elev, dacă îi ia mai mult decât timpul stabilit. În loc să oferiți un interval de timp, lăsați elevii să lucreze și mergeți să-i verificați pe acei elevi care ar putea avea dificultăți cu rezolvarea. Descrierea sarcinilor ca fiind ușoare este un alt lucru de evitat. În cazul în care un elev are dificultăți, el va începe să gândească rău despre sine, deoarece sarcina trebuia să fie rezolvată ușor.

Este un lucru obișnuit ca profesorii să dorească să-i scape de stres pe elevii lor spunându-le că o sarcină este ușoară sau că nu va dura prea mult timp pentru a fi finalizată, astfel încât să nu se simtă copleșiți. În timp ce acest lucru ar putea funcționa pentru unii elevi, pe alții îi copleșește. În loc de “ușor”, încercați să spuneți, “Acesta este ceva ce am văzut/ făcut înainte.” Pe parcursul anului școlar, profesorii vor identifica acei elevi care au nevoie de un sprijin suplimentar și este important să comunicați cu ei cu privire la procedurile pe care le veți folosi pentru ei. Schimbarea limbajului folosit necesită ceva timp, dar poate constitui o diferență uriașă pentru elevi.

6. Regula de trei: Tot ceea ce vreau să facă elevii în clasă urmează “regula de trei.” Am grijă să le spun elevilor ce vreau să se întâmple, scriu pe tablă ce vreau să se întâmple și apoi mă asigur că merg la elevii mei și vorbesc cu ei unu-la-unu despre ce trebuie să se întâmple. În acest fel, au existat trei puncte de contact cu privire la activitatea clasei. Punctul de contact unu-la-unu este întotdeauna cel mai eficient pentru studenții mei neuro-divergenți, dar primele două sunt excelente pentru elevii care nu au nevoie să aibă o discuție unu-la-unu. De-a lungul timpului, toți elevii învață rutina în care pot fi găsite informațiile pentru a-și face munca în clasă.

Acestea sunt doar câteva dintre modurile în care eu am descoperit că-i pot ajuta pe elevii neuro-diverși din clasa mea. Caut mereu noi modalități de a mă asigura că acești elevi nu se pierd în zăpăceala de la începutului noului an. Stabilirea timpurie a acestor modele îi poate ajuta cu adevărat să aibă succes în clasă. Ca profesor neuro-divergent, aceste abordări mă ajută și pe mine să mă concentrez.

Mi-ar plăcea să aud orice alte abordări pe care le utilizați în sala de clasă pentru a-i sprijini pe elevii dumneavoastră.

Nu ezitați să-mi trimiteți un tweet @TheNerdyTeacher.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/6-strategies-help-neurodiverse-students-fully-engage-class?