Adolescența este o perioadă dificilă pentru majoritatea copiilor, în parte datorită schimbărilor fizice și hormonale și emoțiilor mult mai puternice provocate de acestea. Așa cum am arătat și în alte articole dedicate acestei vârste*, adolescența este și o perioadă critică pentru dezvoltarea creierului și formarea de conexiuni mentale și competențe. În schimb, dezvoltarea părții din creier responsabilă de controlul emoțiilor este ultima care se dezvoltă, așa că părinții și profesorii au un rol deosebit de mare în a-i ajuta pe adolescenți să facă față furtunii emoționale cu care se confruntă fiecare dintre ei, chiar dacă, în unele cazuri nu o arată.
De aceea, astăzi vă propunem un articol scris de Dr. Lori Desautelsîn Edutopia, în care aceasta explică câteva din metodele pe care educatorii le pot folosi pentru a discuta cu adolescenții despre modul în care li se schimbă creierul și despre emoțiile puternice pe care nu le pot controla.
Dr. Lori Desaultels – absolvență a cursurilor universitare pentru educație specială, a unui masterat în consiliere educațională și a doctoratului în filozofie cu specializarea în formarea gândirii și adolescență – a lucrat ca profesor-asistent la Colegiul de Educație de la Butler University și la Marian University din Indianapolis. Aici ea a fost fondatoarea Simpozionului Neuro-știința Educației.
Ea a creat la Butler University și un curs de Neuro-științe educaționale aplicate, creierul și traumele și webinarii pentru educatori, clinicieni și directori de școli în care ilustrează modul în care educatorii și elevii trebuie să înțeleagă neuro-anatomia care reglementează emoțiile și calmează creierul.
De asemenea, Lori este co-autor al standardelor pentru competențele sociale și emoționale pentru statul Indiana și autoarea mai multor cărți: How May I Serve You?: Revelations in Education (2012). Unwritten: The Story of a Living System (co-autor Michael McKnight ) – utilizată ca bază pentru curriculum, o a treia carte – Eyes Are Never Quiet (2018) și cea mai nouă, Connections Over Compliance: Rewiring Our Perception of Discipline (2021).
Profesorii pot folosi clipuri video din filmul ”Turning Red” pentru a explora împreună cu elevii modurile în care adolescența schimbă creierul.
În filmul de animație produs de Disney Pixar, Turning Red, ni se prezintă o familie canadiană de origine chineză și dragostea și loialitatea lor profundă unul față de celălalt. Meilin, personajul principal, este o fată de 13 ani care încearcă, ca toți adolescenți să-și stabilească independența și autonomia, în timp ce mama ei este în permanență o femeie supra-protectoare și hiper-vigilentă, îngrijorată de totul – de locul în care se află, de interesele și de prietenii lui Meilin.
De asemenea, filmul îi prezintă pe cei mai buni prieteni ai lui Meilin, care sunt empatici și o încurajează pe măsură ce ea trăiește emoții uriașe pe tot parcursul filmului. În film, vedem cum Meilin și prietenii ei încep să treacă de la copilărie la adolescență, cu numeroasele complicații pe care mulți tineri le întâlnesc în primii ani ai adolescenței, dar este posibil ca unii dintre ei să nu recunoască, în timp ce alții își recunosc emoțiile care îi încearcă în această perioadă semnificativă de dezvoltare a creierului.
Creierul adolescenților
În calitate de educatori (părinți sau profesori) care lucrează cu adolescenții, observăm de aproape acești ani de gimnaziu, experimentând alături de copii sau elevi acest roller coaster emoțional, adesea haotic pentru adolescenți pe care îl aduce cel de al doilea cel mai mare moment de dezvoltare a creierului. Creierul crește enorm și taie unele din conexiunile dintre neuroni în timp ce se pregătește pentru eficiență și specializare pentru vârsta adultă tânără.
În timpul adolescenței, există, de asemenea, modificări semnificative în secreția și nivelurile de bază ale neuro-hormonilor. Creierul adolescentului conține niveluri mai scăzute de serotonină (hormonul fericirii), fapt care poate contribui la creșterea agresiunii, împreună cu niveluri mai ridicate de testosteron, ceea ce poate duce, de asemenea, la izbucniri furioase și comportament impulsiv. Nivelurile de bază pentru dopamină, neuro-transmițătorul responsabil cu starea noastră de bine și motivație sunt, de asemenea, mai mici, deci ar fi necesară mai mult dopamină pentru un rezultat satisfăcător în gestionarea emoțiilor.
În plus, știm că lobii frontali ai creierului adolescentului sunt încă în curs de dezvoltare, iar aici rezidă funcțiile noastre executive (rezolvarea problemelor, luarea deciziilor logice, reglarea emoțională și atenția susținută), astfel încât avem nevoie să aducem în clase oportunități și practici pline de repetiție pentru a dezvolta aceste abilități.
Dacă vrem să-i implicăm pe copiii din această grupă de vârstă în învățare, trebuie să îi întâlnim acolo unde se află, având în procedurile de lucru și în rutinele noastre practici și întrebări care stârnesc la discuție.
Specificul adolescenților este de a pune la îndoială autoritatea și de a căuta o identitate cu care să se poată conecta, un sentiment de apartenență și de acceptare în siguranță. Sistemele noastre nervoase au nevoie să resimtă sentimente de siguranță și conexiune. Pe măsură ce tinerii cresc în aceste noi roluri și responsabilități impuse de dezvoltarea creierului lor, trebuie să înțelegem cum să cultivăm aceste practici la începutul sau la sfârșitul unei zile sau al unei ore de clasă.
Pierderile sociale pe care le-am văzut la elevii noștri în ultimii doi ani din cauza imprevizibilității și izolării create de pandemie afectează în mod direct pierderile cognitive cu care ne confruntăm în școlile noastre. Trebuie să abordăm sentimentele și senzațiile pe care elevii noștri le poartă cu ei în sălile de clasă și în școlile noastre, deoarece acestea au un impact asupra bunăstării lor academice și cognitive.
Realizarea reglementării emoționale
Așa cum noi am învățat să ne recunoaștem propriile senzații și sentimente, putem începe să recunoaștem situațiile în care copiii se simt copleșiți. Reglarea emoțională nu se întâmplă de la sine. Ea nu se dezvoltă fără a cunoaște experiențele altuia, o persoană care poate sta lângă noi și își poate împărtăși calmul. Co-reglementarea este una din prioritățile noastre biologice, deoarece creierul este un organ social și noi nu putem supraviețui unul fără celălalt.
Atunci când un flux continuu de emoții negative deturnează atenția sau suprascrie lobii frontali, arhitectura creierului nostru se schimbă, lăsându-ne într-o stare sporită de răspuns la stres, în care frica, furia, anxietatea, frustrarea și tristețea ne preiau gândirea, blocând creierul logic.
Mai jos găsiți practici și întrebări care oferă ocazia unor discuții bogate și le oferă copiilor/ elevilor noștri șansa de a împărtăși modul în care ei se confruntă cu o situație.
Pentru a calma un copil este nevoie de un adult calm și este extrem de important ca educatorii să fie în contact cu emoțiile uriașe cu care se confruntă adolescenții.
La nivel de clasă sau de școală, aceste întrebări oferă o înțelegere aprofundată a modului în care putem contribui în mod neintenționat la escaladarea comportamentelor elevilor noștri prin manifestarea emoțiile noastre.
Întrebări pentru educatori/ profesori
1. Ce tipuri de emoții puternice întâlnim/ aducem în școlile noastre în fiecare zi?
2. Avem practici care simțim că ne reglează sistemul nervos propriu, astfel încât reacțiile noastre negative să nu fie activate sau declanșate de dereglarea văzută în comportamentele elevilor care ne ”apasă” butoanele automatismelor negative?
3. Ce tipuri de emoții puternice experimentăm în relația cu elevii noștri din sălile de clasă?
4. Cum putem crea conștientizarea și verificarea acelor emoții care ne servesc bine și pe cea a acelor emoții puternice care pot ne pot perturba activitatea?
5. Îi învățăm pe elevii noștri despre neuro-anatomia lor, astfel încât să înțeleagă de ce se simt așa cum se simt?
Exerciții și întrebări pentru elevi
Cine sunt eu?
Cu ajutorul unor materiale de artă (hârtii, markere, fire, resturi de material, curățători de țevi etc.), începem ziua sau ora de curs creând reprezentări ale emoțiile puternice pe care le purtăm, ca parte a identității noastre. Care sunt acele emoții puternice? Ele pot fi emoții negative dar pot fi, de asemenea, emoții liniștite sau de singurătate. Nu toți copiii trebuie să explodeze de furie, dar ar putea resimți tristețe, anxietate, depresie sau singurătate.
Ce este ursul tău Panda?
După cum puteți vedea în acest montaj de scene** din filmul Turning Red, emoțiile uriașe, de nestăpânit ale tinerei Meilin sunt simbolizate de un mare Panda roșu, iar atunci când ea lucrează pentru a-și calma aceste emoții, se simte mai relaxată. Ce animal sau simbol reprezintă ”panda” ta? Poți să scrii ca să-l descrii sau poți să-ți desenezi propriul ”panda” folosind culori, linii sau simboluri care descriu cel mai bine animalul sau obiectul tău?
** https://m.youtube.com/watch?v=2pZoqMi-I-4&feature=youtu.be – Turning Red – Mei fiind furios timp de 6 minute și 14 secunde
Așează-i în cerc sau în perechi.
Putem alege o întrebare pe zi sau una pentru o săptămână și să începem punându-i să împărtășească în grupuri mici sau cu un partener ce anume le provoacă emoții puternice sau chiar uriașe, cum putem începe să le calmăm și cum răspunde creierul nostru atunci când avem acele emoții puternice. La discuții poate participa și educatorul/ profesorul.
1. Ce anume a provocat o emoție puternică la cineva pe care îl cunoașteți?
2. În clipul video de mai sus, există toate tipurile de emoții puternice. Ce ai observat în timp ce îl priveai?
3. Ce parte sau părți ale creierului au dificultăți atunci când avem emoții puternice sau uriașe? Vă puteți gândi la momente în care v-ați simțit atât de stresați încât nu ați putut gândi clar?
4. Creierul și sistemele noastre nervoase pot simți mai mult de o emoție în același timp? Puteți oferi exemple de situații când ați simțit multe emoții simultan?
5. Ne pot ajuta emoțiile puternice? Cum?
6. Ce se întâmplă cu gândirea noastră atunci când emoțiile puternice preiau controlul? Puteți da un exemplu?
Sursa: https://www.edutopia.org/article/huge-emotions-and-adolescent-brain?
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 