Despre documentarea învățării sau a gândirii elevilor am vorbit și în alte articole, dar fără să insistăm asupra acestui concept. Iată ce spune Suzanne Axelsson – o profesoară suedeză cu peste 20 de ani de experiență în predarea la nivel de grădiniță și clasele primare despre documentarea pedagogică, în Ghidulîncepătorilor către documentarea pedagogică* –într-un grup de patru articole postate pe propriul ei blog – Interaction Imagination, recunoscând că a fost inspirată de metodele pedagogice aplicate în Regio Emilia din Italia, unde este promovată învățarea bazată pe interacțiunea cu toate persoanele din jur, pe experiență directă, învățarea în natură.

* https://www.interactionimagination.com/post/2019/03/10/a-beginners-guide-to-pedagogical-documentation – A Beginner’s Guide to Pedagogical Documentation

”Documentarea pedagogică diferă de documentarea obișnuită, în sensul că este o unealtă prin care profesorul află mai multe despre copil, ca individ, despre grup/ clasă, despre cum funcționează interacțiunea copiilor cu încăperea (”al treilea profesor”), despre cum învață copilul, despre interesele lui etc. Și din această cunoaștere, profesorul face planuri pentru a susține învățarea continuă, pentru a face vizibilă această învățare pentru elevi și părinți.. și alte părți interesate. Este și o unealtă care permite participarea copiilor în propria lor învățare. Este de asemenea legată de Abordarea Regio Emilia**, unde documentația este strânsă, analizată, discutată, este subiect de reflecție, este utilizată pentru planificare, eventual profesorul se întoarce la ea, adună mai multe date dacă este necesar etc., astfel încât educatorul învață de la copil pentru a deveni mai bun în facilitarea învățării copiilor…”

** https://www.reggiochildren.it/en/reggio-emilia-approach/

Despre utilizarea documentării pedagogice vorbește și Cecilia Cabrera Martirena, o profesoară de limba engleză (predată ca limbă străină) cu o experiență de 30 de ani de predare, atât pentru copii cât și adulți și care este în prezent consultant în educație pentru două Institute de educație din Montevideo, Uruguay. În această calitate a lucrat peste 15 ani, coordonând programe de dezvoltare profesională în mai multe țări – Anglia (UK), Brazilia, Argentina, Columbia și Uruguay.

Puteți afla mai multe despre ea pe blogul ei: https://teachingdeeply.wordpress.com

Elevii generează o multitudine de documente, care le arată felul și nivelul de gândire și învățare, iar profesorii pot utiliza aceste dovezi ale învățării pentru a-și îmbunătăți lecțiile viitoare.

Pandemia generată de Covid-19 și școala la distanță au creat provocări pentru profesorii de toate nivelurile, obligându-i să fie cât de creativi și inovativi posibil, inclusiv în felul în care au gestionat documentarea pedagogică. În școala la distanță, deseori profesorii au dat elevilor sarcini de lucru asincrone, care pot genera un mare număr de documente. Multe dintre aceste documente, atunci când sunt gestionate corect, pot fi o extraordinară sursă de analiză și reflecție pentru a îmbunătăți planificarea materiei din curriculum.

Fie că predai la distanță, fie în clasă, alegerea a ce vei documenta și cum poate părea un lucru copleșitor. De asemenea poate fi descurajant să determini ce documente să iei în considerare pentru nevoile de învățare viitoare. Dacă știi cum să alegi ce lecții să documentezi, acest lucru îți poate reduce cantitatea de muncă și totodată poate face ca timpul tău să fie folosit mai eficient.

Iată câteva idei de gestionare a documentării pedagogice, idei care s-au dovedit a fi de mare ajutor, pentru ca profesorii și elevii de toate vârstele (de la grădiniță la clasele a XII-a) să lucreze împreună pentru a alege ce este cel mai probabil să le fie de folos în planificarea materiei pentru anii următori.

Cum alegi ce să documentezi

Selectează o sesiune de învățare care va avea beneficii dincolo de documentarea muncii pentru acel semestru și va avea o valoare durabilă pentru planificarea viitoare a materiei din curriculum. Apoi alege momentele din procesul de învățare pe care tu și elevii tăi le găsiți ca fiind cele mai relevante. Documentele trebuie să arate activitățile care este cel mai probabil că vor genera analize, reflecții, dezvoltarea abilităților de gândire creativă și a celor meta-cognitive. Acestea vor avea cel mai mult de oferit ca informație pentru planificarea viitoare a materiei din curriculum.

Observația și documentarea

Următorul pas este cum să faci înregistrarea observațiilor. Alege o tehnică care va arăta cel mai bine procesul de gândire și progresul învățării elevilor – luarea de notițe, fotografia, înregistrări audio sau video sau o combinația a două sau mai multe metode.

Familiile pot furniza de asemenea o documentație folositoare. De exemplu, o familie a unei eleve de grădiniță a înregistrat entuziasmul ei în timp ce măsura acasă diferite obiecte, ceea ce a condus în continuare la o sesiune de matematică. Profesorul de matematică a folosi pasiunea elevei de a măsura, ca bază pentru o oră despre motivele pentru care oamenii măsoară lucrurile și cum măsoară ei, folosind o varietate de unelte cum ar fi blocurile, creioanele sau mâinile. Documentarea unei familii despre dragostea de a învăța a unei eleve a inspirat o nouă lecție de matematică.

Rolul dialogului

În momentul în care ai eșantionul dorit de documentație, atât tu cât și elevii tăi veți găsi că este util să pregătiți o expoziție cu tema procesului de învățare, alegând cu grijă documentele care arată cel mai bine progresul muncii elevilor.

Asta poate conduce la o conversație nestructurată în care tu îi întrebi pe elevi despre relevanța documentelor expuse și modul în care acea prezentare poate arăta comunității școlii cât de departe au ajuns elevii. Acest dialog încurajează dezvoltarea gândirii critice și furnizează o oportunitate de a ilustra procesul de învățare, pentru elevi și pentru întreaga comunitate a școlii.

Scopul reflecției

Pentru profesori și elevi, acest rol al documentării pedagogice este diferit.

Profesorii reflectează pentru a-și revizui abordarea și metodele de predare. Din datele pe care le colectează, ei pot extrage concluzii și pot lua decizii în ce privește lecțiile viitoare și evoluția educativă a fiecărui elev.

Elevii au nevoie de ajutorul profesorilor pentru a găsi momentul potrivit pentru o reflecție orală, ca și pentru a-i invita să o facă în scris sau să ilustreze prin desen gândurile lor despre procesul lor de învățare. Profesorii le pot pune elevilor întrebări despre ce anume arată documentația, sau pot utiliza un criteriu de marcare, astfel încât elevii să poată vedea dacă și-au atins obiectivele de învățare. Dacă elevii nu și-au atins obiectivele, ei vor putea să vadă de ce și, de asemenea ce mai trebuie să facă pentru a le atinge.

Includeți comunitatea școlii

Profesorii ar trebui să caute un feedback și de la ceilalți membri ai comunității de învățare din școală. Atunci când inviți comunitate școlii să participe la procesul de învățare, vor intra în joc vederi, perspective și experiențe diferite, care pot susține mai departe planificarea ulterioară a materiei din curriculum.

Este de asemenea important să oferi această oportunitate și resursele necesare pentru un feedback din partea familiilor. De exemplu, cu ajutorul exemplului despre fetița de la grădiniță căreia îi plăcea să măsoare totul, profesorul poate oferi părinților și comunității școlii informații despre procesul de învățare pe care îl folosesc elevii mai mici și le poate oferi resurse (post-It și creioane, sau un spațiu pe platforma școlii de ex.) pentru ca ei să lase un scurt feedback cu impresiile lor legate de procesul de învățare. Apoi profesorii și elevii pot citi aceste impresii și pot crea noi reflecții. Acestea sunt toate momente de creștere și de învățare aprofundată.

În ce privește utilizarea documentației pedagogice la clasele superioare, problema este în ce măsură ea poate modela conceptul învățării viitoare. De exemplu, dacă un grup de elevi mai mari fac o cercetare în domeniul științei și mediului încercând să afle de ce unele comunități nu au o apă curgătoare, ar putea fi relevant să documentați experiența și datele culese atunci când elevii au fost să viziteze o instalație de purificare a apei, apoi să verificați ce date mai au nevoie să afle pentru planifica următoarea excursie pe teren. Aceste documente vor avea un obiectiv prospectiv.

Exemplul de mai sus oferă de asemenea profesorilor și o oportunitate de a include mai multe materii într-un proiect interdisciplinar – matematică, fizică, chimie, geografie, studii sociale, biologie, arte plastice și chiar arte interpretative (teatru, muzică). Profesorii îi pot invita pe elevi să explice procesul de purificare prin intermediul teatrului și al muzicii și pot aloca elevilor, în cadrul proiectului însărcinări la acele materii la care au nevoie să-și consolideze cunoștințele. Rezultatele finale ale proiectului – expoziție, spectacol, pot fi prezentate întregii comunități a școlii.

Atâta timp cât profesorii au timpul necesar pentru a lucra temeinic cu documentele pe care le colectează, în așa fel încât să poate reflecta în mod adecvat și să conceapă noi căi de învățare – și nu văd documentele doar ca pe niște dovezi ale muncii din ora/ semestrul prezent, documentarea pedagogică îi poate ajuta pe profesori să facă schimbări semnificative și durabile în procesul de predare și de învățare.

Sursa articolului: https://www.edutopia.org/article/how-teachers-can-use-pedagogical-documentation-reflection-and-planning?