Recent, am urmărit pe Netflix un film despre o poveste adevărată, care descrie puterea pe care o poate avea literatura, pasiunea și determinarea unui profesor (de fapt a unei tinere profesoare), care nu se sfiește să iasă din tipare pentru a reuși și care a izbutit să schimbe viața și destinele unor adolescenți din mediile cele mai dezavantajate. Cred că acest film – Freedom Writers* – merită văzut de toți profesorii. Poate vă faceți timp în această vacanță de iarnă 🙂

* https://en.wikipedia.org/wiki/Freedom_Writers

* https://www.imdb.com/video/vi3634888985?playlistId=tt0463998&ref_=tt_ov_vi

Până atunci, gândindu-ne la uneltele pe care le puteți utiliza pentru a stimula dragostea de lectură și gândirea analitică a elevilor voștri, vă propunem un nou articol al Elenei Aguilar despre Cercurile literare.

Elena Aguilareste antrenor (coach) pentru profesori și echipe de business și autoare a unor cărți de succes – The Art of Coaching, The Art of Coaching Teams, și Onward: Cultivating Resilience in Educators (2018). Este fondatoare a companiei Bright Morning Consulting din Oakland, CA.(https://brightmorningteam.com/)

Băiatul meu de șase ani a început până la urmă să citească. Este emoționant să-l privești cum apucă cărțile de pe rafturile burdușite ale bibliotecii lui, una după alta, și citește poveștile pe care le auzise de ani de zile. Acum vrea să ia cărțile la școală pentru ca, în timpul pauzelor să-și poată ademeni prietenii să stea împreună și să citească. El spune că asta se va numi ”Clubul ce lectură”.

“Am fost și eu cândva într-un club de lectură,” am spus, explicându-i cum prietenii mei din grup citeau același roman și apoi discutau despre el la cină. Fiului meu i-a plăcut ideea și imediat a început să se gândească pe cine să invite, când să se întâlnească, ce să citească și ce să mănânce.

Dar groapa de nostalgie în care am căzut a fost provocată de experiența mea de profesor care facilitează cercurile literare. Devin cumva euforică și visătoare când îmi amintesc cum mă simțeam când treceam printre elevii de clasa a șaptea care se întâlneau în cercuri de literatură, când îmi amintesc argumentele lor despre acțiunile personajelor sau post-it-urile acoperite de notițe lipite de pagini sau rugămințile lor să le mai dau câteva minute atunci când le spuneam că s-a terminat timpul. În timpul întâlnirilor cu cercurile literare, clasa mea vibra de învățare, pasiune și bucurie.

De ce cercuri literare?

Promit să vă dau resurse practice despre când, unde și ce pentru aceste cercuri literare, dar lăsați-mă întâi să argumentez de ce fiecare clasă, de la grădiniță la ultima clasă de liceu ar trebui să aibă o versiune a cercurilor literare.

Motivul #1: Cercurile literare pot fi un loc propice pentru învățarea colaborativă. Elevii se pot ajuta unii pe alții să înțeleagă un text și să-i înțeleagă sensul. Cercurile literare îi învață pe copii cum să se folosească unii de alții ca resurse și cum să devină învățăcei independenți. Desigur, pentru ca ei să devină o structură eficientă pentru învățarea colaborativă, profesorul trebuie să-i dezvolte ca atare, în mod intenționat. Fără îndrumare, exemplificare și suport, ele nu devin în mod automat locuri de colaborare.

Motivul #2: Cercurile literare permit elevilor să facă alegeri în ce privește propria învățare. În mod obișnuit, elevilor li se dă oportunitatea de a alege una din mai multe cărți, pe care ar vrea să o citească. Ei pot avea de asemenea un cuvânt de spus despre colegii cu care ar vrea să fie în grupul de lectură al cărții. Toți copiii au o nevoie disperată de a avea mai multe oportunități de a face propriile alegeri în școli. Alegerea conduce la un angajament mai profund, crește motivație intrinsecă și este o oportunitate pentru a lua decizii orientate.

Motivul #3: Cercurile literare sunt distractive, în parte deoarece ele sunt experiențe sociale. Este de așteptat ca elevii să vorbească mult (în contrast cu restul timpului din școală), să dezbată și să-și argumenteze ideile. Elevii sunt invitați să-și aducă experiențele și sentimentele în clasă și să le împărtășească. Cititul ar trebui să fie amuzant, o parte din timp; Dacă noi nu facem ca această experiență să fie plăcută, elevii noștri probabil că nu vor continua să citească, odată cei sunt eliberați din chingi.

Totodată, atunci când noi experimentăm bucuria sau plăcerea, ne simți mai bine conectați cu un loc și cu oamenii din acel loc. A fost imperios necesar ca elevii mei de gimnaziu să se simtă conectați cu școala și să aibă interacțiuni de învățare pozitive cu colegii lor. Ca și în alte districte școlare urbane, rata abandonului școlar din Oakland, California este teribil de ridicată; cercetările dezvăluie că motivul primar de abandon este faptul că ei nu se simt conectați cu un loc sau cu oamenii de acolo.

De aceea, voi argumenta că o structură ca cercurile literare, atunci când funcționează ca un loc de conectare și amuzament, poate servi ca o ancoră pentru copiii din școlile noastre. Copiii noștri nu vor stăpâni materia, standardele și nu vor avea performanțe bune în examene dacă noi nu-i putem păstra în clase; iar cercurile literare ne pot ajuta să facem asta.

Motivul #4: În fine, deoarece sunt amuzante, deoarece elevii pot face alegeri și deoarece sunt structuri de învățare colaborativă, cercurile literare sunt experiențe puternice pentru învățăceii reticenți sau cei care se chinuie să învețe (dintr-un motiv oarecare). Cercurile literare trebuie să fie diferențiate; prin natura lor, fiecare grup va citi cărți de diferite niveluri, pe teme diferite. Elevii cu dificultăți pot alege un text la nivelul lor; profesorul trebuie să acorde un suport direct acelui grup sau poate include în grup cititori mai avansați.

O notă importantă (și acum trecem la detalii): elevilor trebuie să li se ofere multe genuri de texte – ”cercurile literare” nu implică doar texte de ficțiune. Elevii mei cu probleme (deseori băieți) voiau de cele mai multe ori texte de non-ficțiune. (O carte fascinantă despre această temă este ”Cititul nu repară nici un Chevy”/ Chevrolet – Reading Don’t Fix No Chevys: Literacy in the Lives of Young Men**)

** https://www.heinemann.com/products/0509.aspx

Resurse pentru “Cine, Ce, Când și Unde”

Desigur, pentru ca cercurile literare să fie locuri amuzante, în care elevii învață colaborativ, profesorul are multe de făcut. Din fericire, există multe resurse pentru crearea unor cercuri literare care funcționează foarte bine. Pentru a începe încearcă să te uiți pe aceste resurse:

• Acum câțiva ani am creat un site despre cercurile literare***. Nu este un ghid complet, dar furnizează multe idei despre modul în care să începi. .
• O altă resursă este cartea mea favorită, clasica Literature Circles, de Harvey Daniels.

*** http://gallery.carnegiefoundation.org/collections/quest/collections/sites/aguilar_elena/literature_circles.htm

Iar o alta sunt chiar cititorii acestui articol: Dragi cititori, mi-ar face plăcere să aud câte ceva despre experiențele voastre cu cercurile literare. Cum și de ce le-ați inițiat în clasele voastre?Ț Ce s-a întâmplat? Care au fost provocările voastre?

Sunt atât de multe de spus pe această temă (poate în articolele viitoare)

Între timp, eu mă duc să gătesc niște supă verde pentru prima întâlnire a clubului de lectură al fiului meu. Ei vor începe cu o carte clasică: Green Eggs and Ham (https://en.wikipedia.org/wiki/Green_Eggs_and_Ham). Fiul meu plănuiește să dezbată etica consumului de carne de animale. Abia aștept să mă ascund pe hol și să-i ascult!

– https://www.imdb.com/video/vi4157718297?playlistId=tt4651448&ref_=vp_rv_ap_0

Sursa: https://www.edutopia.org/blog/literature-circles-how-to-and-reasons-why-elena-aguilar