Săptămâna trecută am văzut încă o inițiativă care ne bucură – aceea de a se crea o bază de date cu RED (resurse educaționale deschise), în cadrul unui proiect finanțat, la o școală din Brașov și la nivelul mai multor inspectorate școlare din țară. Pentru predarea în clase, astfel de resurse există pe ici-pe-colo de câțiva ani, dar ele ar trebui încă mai bine coordonate, pentru ca profesorii să le găsească cu ușurință. Ceea ce credem că ne-a lipsit foarte mult în această perioadă de criză au fost resursele și ideile pentru învățarea online. Și, așa cum spune și A.J.Juliani, singura soluție pentru a acoperi această lipsă este ca profesorii să-și împărtășească problemele, dar și ideile care au funcționat, sursele din care s-au inspirat pentru că ”nimeni nu este o insulă” și acest tip de colaborare îi ajută pe toți – profesori, părinți, copii, sistemul de educație în integralitatea lui. Unul din motive este și faptul că, așa cum s-a spus nu numai la noi, astfel de perioade se pot repeta sau învățarea online ar putea deveni o variantă paralelă a învățării în clase. Și vom avea cu toții nevoie de un acces facil la idei și resurse de predare, învățare. Iată ce spune Juliani despre acest sprijin între profesioniștii din educație și despre unele inițiative de la ei (SUA, Canada).
Ieri, discutam la sediul districtului (inspectoratului) cu una dintre profesoarele cu care lucrez și care a spus, ”Nu știu dacă să mai încerc din nou ideea asta cu elevii mei. Se pare că o mulțime de oameni au făcut-o deja și am citit câteva articole care o critică.”
Am întrebat-o, ”Ei bine, cum a funcționat prima dată pentru tine și elevii tăi?”
”A fost grozav,” a spus ea. “Copiilor le-a plăcut și eu vreau să o fac din nou. Dar o mulțime de oameni cred că este vorba doar de distracție și de jocuri și că nu există neapărat substanță în ea.”
Am întrebat-o din nou, ”Ei bine, tu ce crezi despre asta? A avut în clasa ta substanță și scop?”
“Da copiii au fost angajați și dornici să învețe. A fost amuzant, dar a avut de asemenea un scop.”
Am părăsit conversația bucuros că vorbisem despre asta, dar și supărat că alții, care nu fuseseră în clasa acelei profesoare încercaseră să o descurajeze să încerce cu elevii ei ceva nou (și valoros în mintea ei). De fapt, pentru mine a fost o mare supărare.
La început, am fost supărat pe oamenii care-i spun ei ce ar funcționa (sau ce nu). Apoi am fost supărat pe mine pentru că am distribuit același tip de judecăți atunci când am comparat experiențele de învățare la distanță ale copiilor mei. A fost atât de ușor să mă plâng și a fost mult mai greu să încerc să simpatizez cu situația.
Am văzut o mulțime de articole și filme video în care sunt oameni care decid ei ce funcționează pentru toată lumea care se află în situația noastră curentă. Și, deși respect opiniile tuturor celor care-și împărtășesc gândurile online, sunt puțin obosit de judecata la care sunt supuși profesorii și liderii de școli și oamenii care încearcă să facă să funcționeze această învățare la distanță de urgență*.
* http://ajjuliani.com/this-is-not-online-or-distance-learning/
”Fiecare situație acum este diferită. Este eficient să împărtășești ceea ce funcționează. Dar să spui oamenilor că există un singur mod de a preda/ învăța acum nu este eficient. Împărtășiți mai mult. Judecați-i pe alții mai puțin.
Pare să existe acum o concepție greșită, că dacă ceva ce a fost făcut înainte și nu a funcționat într-o anumită clasă, nu va funcționa nici în altele. Sau, dacă este ceva ce deja a fost făcut timp de cinci ani doar în predarea clasică (în persoană) și nu a fost încercat în predarea online, atunci nu este eficient.
Dacă ești profesor, sau lider de școală sau un părinte care încearcă ceva nou care să-i ajute pe copiii tăi să învețe mai bine, asta e minunat! Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că asta nu o să funcționeze și că nu ar trebui nici măcar să încerci și că a mai fost făcut și înainte.
Pare că noi uităm că există un uriaș continuum în care suntem implicați cu toții. Unii dintre noi sar în anumite puncte, unii dintre noi experimentează lucruri diferite în timp ce unii dintre noi nu știu tot ce s-a făcut înainte în alte școli.
Există și un alt uriaș continuum în care sunt acum școlile, familiile și elevii atunci când vine vorba de această pandemie. Unii dintre părinți ar vrea să-i vadă pe copiii lor stând tot timpul online cu profesorii lor, fără să realizeze că asta cauzează uriașe inechități pentru familiile care nu pot face să se întâmple asta sau pentru profesorii ale căror vieți sunt date peste cap acum.
Trebuie să luăm legătura și să punem întrebări. Trebuie să fim empatici și să începem să ne concentrăm pe a asculta.
În mod similar, există părinți care spun că nu vor să-i lase pe copiii lor să facă acum școală online, neînțelegând că unii copii au nevoie de această structură și de conexiunea cu colegii lor de clasă și cu profesorii.
Trebuie să înțelegem că asta are impact în moduri foarte diferite asupra fiecăruia dintre noi și că nu există un singur mod/ o singură strategie/ structură care va funcționa în fiecare situație.
(Notă: Niciodată nu a existat o singură modalitate care să funcționeze în orice situație.)
Nu există nici un board guvernamental care să ajungă să decidă ce funcționează și ce nu. Nu există nici un singur expert care să ajungă să spună ”ei bine, asta nu va funcționa în clasa ta”, deoarece ei nu îți cunosc clasa. Ei nu îți cunosc copiii. Ei nu cunosc circumstanțele.
Mi-aș dori să fi petrecut mai puțin timp dezbătând care este cel mai bun mod de a face lucrurile și mai mult timp împărtășind și celebrând ceea ce se întâmplă acum în școlile noastre, în fiecare moment.
Deorece se întâmplă atât de multe lucruri bune, în mijlocul acestei situații disperate!
Nu-i lăsa pe alții să te abată de la a încerca ceva nou în clasa sau în școala ta. Nu lăsa ca părerile unor oameni care știu mai bine să te oprească de la a face lucruri care ar putea să funcționeze.
Dacă este o idee nouă pentru tine și elevii tăi și funcționează, atunci merită să încerci.
Singurii oameni care ajung să decidă ce funcționează sunt oamenii care de fapt fac acea muncă. Cei care predau, conduc, creează, împărtășesc și învață.
Mulțumesc celor care au împărtășit
În ultima perioadă, sute de profesori, lideri de școli și părinți au completat o simplă Google Form, împărtășind ceea ce a funcționat în situația lor curentă de învățare la distanță. Am colectat** (crowdsourcing) toată această informație și am publicat online toate structurile, strategiile și uneltele pe care mulți dintre voi le-ați împărtășit pentru că au funcționat.
** http://ajjuliani.com/virtual/
Apoi le-am împărtășit într-o serie de seminarii online (link-urile la aceste seminarii le regăsiți mai jos)
Nu este o listă perfectă. Și în mod singur nu sunt singurele structuri/ strategii sau unelte care funcționează acum. Dar este un început. Haideți să continuăm să ni le împărtășim unii altora!
Clasele grădiniță – a doua (K-2): Pedagogie de pandemie – Ce funcționează acum în învățarea la distanță de urgență (lucruri împărtășite de profesori, directori și părinții din toată lumea)
Clasele 3-5: Pedagogie de pandemie – Ce funcționează acum în învățarea la distanță de urgență (lucruri împărtășite de profesori, directori și părinții din toată lumea)
Clasele 6-8: Pedagogie de pandemie – Ce funcționează acum în învățarea la distanță de urgență (lucruri împărtășite de profesori, directori și părinții din toată lumea)
Clasele 9-12: Pedagogie de pandemie – Ce funcționează acum în învățarea la distanță de urgență (lucruri împărtășite de profesori, directori și părinții din toată lumea)
Sursa articolului: http://ajjuliani.com/who-gets-to-decide-what-works-during-emergency-remote-learning/
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 