E vacanță…. Din păcate, nu ne putem bucura pe deplin de vremea frumoasă, de ieșirile în natură și de toate lucrurile frumoase pe care primăvara le aduce în viața noastră. Ba chiar, viața multor părinți ar putea deveni ceva mai dificlă acum sau.. poate mai simplă, depinde de profesorii pe care îi au copii lor și de ce au înțeles aceștia să facă cu elevii lor în săptămânile de pandemie care au trecut…
Vacanța de primăvară acordă acum profesorilor – forțați de pandemie să schimbe brusc predarea în noi formule – la distanță și online – un mic răgaz pentru a pute reflecta asupra a ceea ce au făcut în săptămânile trecute – ce a mers ce nu a mers, ce s-ar mai putea face… – să mai învețe de la alții și să planifice ceva mai pe îndelete modul în care vor acționa în următoarea perioadă. Pentru că, este evident că perioada de distanțare socială impusă se va prelungi destul de mult și în următoarea perioadă a anului școlar, poate chiar până la vacanța de vară.
Pentru instituțiile din sistemele care colaborează la susținerea educației – Ministerul Educației, inspectorate, liderii de școli dar și administrația publică este un examen obligatoriu de trecut!!
E timpul să facă, dacă nu au făcut-o deja – un recensământ al nevoilor de suport pentru cadrele didactice și elevi, pentru eliminarea barierelor și inechităților și să găsească soluții de urgență pentru a rezolva situația.
Directorii ar trebui să aibă o evidență clară a profesorilor care nu au la domiciliu echipamentele necesare (la nivelul cerut) pentru a fi prezenți și a preda online și să caute de urgență resursele pentru a acoperi lipsurile – în colaborare cu primăriile și/ sau Ministerul Educației. Soluțiile sunt multiple – de la alocarea unor echipamente deja existente în școli în laboratoarele de informatică# sau în bibliotecile localității (eventul reparate, upgradate cu programe), la parteneriate cu ONG-uri (ca TechSoup) și companii care pot aloca specialiști IT și/sau se pot dispensa de computere aflate pe lista de casare/ înlocuire și le pot dona chiar acum și, în final la alocarea de fonduri de urgență de la minister pentru cumpărarea de laptop-uri pentru toți profesorii care nu au echipamente la domiciliu – și pentru acest motiv nu au fost prezenți online pentru elevii lor.
# Sunt foarte multe companii, mai ales în vest, care și-au trimis oamenii să lucreze la domiciliu cu tot cu echipamentele și softurile (de multe ori speciale) companiei. Nu văd de ce o astfel de soluție nu ar putea fi aplicată și de școli, acolo unde există echipamente funcționale. E drept, un computer/ laptop la domiciliul fiecărui profesor din ziua de astăzi ar trebui considerată o investiție profesională strict necesară și obligatorie, dar aceasta este o discuție de viitor și situația prezentă nu dă loc la discuții pe această temă.
Profesorii ar trebui să trimită directorilor și aceștia primăriilor liste complete cu elevii care au nevoie de un suport similar pentru a putea participa la instruirea din acestă perioadă. Soluțiile de rezolvare sunt similare, cu adausul faptului că elevii pot primi în loc de competere/ laptop-uri și telefoane tip smartphone de la companiile care au în stoc astfel de telefoane greu vandabile/ returnate, iar primăriile ar putea încheia parteneriate cu distribuitorii de telefonie mobilă și/sau aloca fonduri pentru abonamente și accesul gratuit la internet pentru elevii proveniți din familii sărace.
Abia după ce situația dotării cu echipamente a fost rezolvată, se poate discuta la nivelul ministerului situația absenței de la activitățile de învățare online a unor profesori – situație semnalată de alți profesori și de părinți. Și lipsa de activitatea ulterioară a profesorilor, care refuză să participe la procesul educativ după vacanță (deși între timp li se asigură condițiile materiale necesare) ar trebui să cântărească la reconsiderarea poziției lor de profesor titular sau suplinitor.
De asemenea, se pot organiza în acestă perioadă cât mai multe seminarii și schimburi de experiență online, care să-i ajute pe profesori să stăpânească mai bine instrumentele și strategiile pentru învățarea la distanță, online.
Noi sperăm că instituțiile vor trece cu bine și acest examen, pentru că toți copiii au nevoie de suportul lor.
În ce privește ce se întâmplă acum în toată lumea cu școlile și dacă putem cu adevărat să numim ce fac profesorii învățare online, sau la distanță, iată ce spune prietenul nostru A.J. Juliani și echipa lui despre acest lucru.
Asta nu este învățare online sau la distanță!
Am încurcat lucrurile.
În primele săptămâni ale acestei situații prezente, m-am referit la ceea ce fac profesorii, școlile și la situația prin care trec familiile și copiii ca fiind ”învățare online” sau ”învățare la distanță” sau ”învățare virtuală” – notă: poți vedea acest verbiaj în resursele pe acre le-am colectat – http://ajjuliani.com/virtual/
Deși cu toții facem parțial chiar acum învățare online/ la distanță/ virtuală, nu așa ar trebui să o numim.
Ceea ce facem este învățare la distanță de urgență.
Nu am planificat-o.
Curriculum-ul majorității școlilor nu a fost creat pentru experiențe de învățare online sau la distanță. Majoritatea profesorilor și personalului din școli nu a fost format/ pregătit să predea online sau prin intermediul uneltelor digitale.
Majoritatea copiilor și familiilor nu au avut oportunitatea de a fi pregătiți pentru această schimbare în învățare.
ȘI, cu toate acestea iată-ne aici, toată lumea făcând tot ce poate ca asta să funcționeze.
Dar, atunci când o denumim învățare online, la distanță sau virtuală tindem să facem comparații cu acele experiențe care au fost în mod expres planificate să fie astfel.
Mi-am completat Masterul în Global and International Education, la Drexel University, în cadrul unei promoții de studenți care au învățat online/ la distanță.
Întregul program fusese planificat astfel, fusese conceput astfel, iar eu (ca student) știam la ce m-am înscris.
A fost dificil să fac asta, chiar și ca adult care a avut acces la toate resursele și tehnologia corespunzătoare.
Predau cursuri online pentru Școala de Științele Educației – Penn Literacy Network de la University of Pennsylvania. Și ceea ce facem încă nu este perfect, încă avem probleme cu fiecare promoție, deși am predat acest curs încă din 2016. Încă fac greșeli ca instructor care a planificat să facă asta, a optimizat, reiterat și îmbunătățit constant un curs online de-a lungul mai multor ani!
Așa că nu, asta nu este ușor, chiar și atunci când totul este planificat și pregătit dinainte.
”Imaginează-ți că descrierea muncii tale se schimbă în fiecare zi. Câteodată drastic. Asta înseamnă să fii profesor în acest moment” – Reading&Writing Kedhead
Mergând înainte la situația de acum
În doar câteva zile, profesorii și liderii de școli au trebuit să ia curriculum-ul, resursele, evaluările și lecțiile care erau concepute ca experiențe de predare directă, în persoană (sau cel puțin combinată) și, fără nici o formare profesională susținută în acest sens, să le transforme în experiențe de învățare la distanță.
Este o muncă foarte grea, dar a fost singura opțiune. Pe deasupra acestui proces, educatorii se confruntă cu problemele propriilor familii, ale prietenilor și celor dragi. Aceia care ar putea fi în carantină, aceia care ar putea fi îngrijorați de durata acestei pandemii..
În timpul acestei pandemii și familiile elevilor cu care lucrăm se confruntă de asemenea cu nesiguranța, anxietatea și preocupări privind sănătatea, probleme medicale curente.
De aceea, ceea ce facem acum nu este doar învățare ”la distanță”, ci este ”Învățarea la distanță de urgență”.
Mi s-a reamintit asta (și de eșecul meu de a recunoaște diferența) seara trecută, în timp ce pregăteam webinarul nostru, pe care l-am organizat împreună cu George Couros and Katie Novak pentru liderii de școli – aici aveți un link unde puteți vedea seminarul*
* https://event.webinarjam.com/login/57356syhzhwhvsn
George explică, în cel mai recent articol al lui – ”Către un normal nou și mai bun” (Towards A New and Better Normal) – https://georgecouros.ca/blog/archives/11563::
Știu că multe familii cer în acest moment mai multă rutină și structură și apreciez că sunt atât de mulți educatori care lucrează cu familiile ca să-i ajute în orice mod posibil. Dar mi s-a reamintit de asemenea că asta nu este nici măcar mutarea școlii în ”online”. Titlul unui articol m-a izbit, atunci când l-am citit, ”Diferența între învățarea de urgență la distanță și învățarea online;”
Am citit imediat acel articol cu ochi proaspeți față de experiența prin care trecem. Următorul paragraf a pus totul în perspectivă, pentru mine ca educator și ca tată pentru patru copii:
Să muți instruirea online poate facilita flexibilitatea de a preda și învăța oriunde, oricând, dar viteza cu care această mutare a instruirii online este acum așteptată să se întâmple este fără precedent și amețitoare. Deși suportul mentorilor din școli, campusuri universitare este de obicei valabil pentru a ajuta membrii personalului și echipele de profesori să învețe despre învățarea online, echipele de mentori de obicei susțin un mic număr de profesori interesați de predarea online. În situația prezentă, acești oameni și echipe nu vor putea să ofere același nivel de suport pentru toții profesorii școlii/ facultății într-un interval de timp atât de scurt. Facultatea s-ar putea resimți ca în instrucțiunile lui MacGyvers, trebuind să improvizeze soluții rapide, în circumstanțe mai puțin ideale. Nu importă cât de ingenioasă ar putea fi soluția – și apar unele soluții foarte ingenioase – mulți profesori vor considera pe drept cuvânt acest proces foarte stresant.
În aceste circumstanțe, tentația de a compara învățarea față-în-față cu învățarea online va fi foarte mare…
Învățarea online poartă stigmatul de a avea o calitate mai scăzută decât învățarea față-în-față, în ciuda cercetărilor care arată că nu este așa. Aceste mutări de urgență online făcute de atât de multe instituții dintr-o dată pot pecetlui percepția că învățarea online este o alegere mai proastă, când adevărul este că nimeni din cei care fac tranziția la învățarea online în aceste circumstanțe nu va concepe cu adevărat ceea ce face pentru a beneficia pe deplin de facilitățile și posibilitățile formatului online.
Cercetătorii din domeniul tehnologiei educației, în special cei din subdomeniul învățării online și la distanță, au definit de-a lungul anilor termenii cu grijă, pentru a face distincție între variantele soluțiilor, concepute la cel mai înalt nivel, care au fost dezvoltate și implementate: învățarea la distanță, învățarea distributivă, învățarea integrată (blended), învățarea online, învățarea mobilă și altele. Cu toate acestea, o înțelegere a importantelor diferențe aproape că nu a fost difuzată între lumea insulară a cercetătorilor din domeniul tehnologiei și instruirii și profesioniștii din teren. Aici, noi vrem să oferim una din discuțiile importante în jurul terminologiei și să propunem în mod formal un termen specific pentru tipul de instruire care este furnizat în aceste noi circumstanțe: emergency remote teaching.
Cât despre mine, sunt fericit că văd distincția și utilizez aceste termen de “emergency remote teaching”.
Da, ceea ce facem chiar acum are componente ale învățării online.
În mod sigur este la distanță.
Se bazează pe utilizarea uneltelor și resurselor învățării virtuale.
Dar nu este aceeași cu învățarea online despre care știm noi.
Putem să ne bazăm pe oamenii care au predat online și la distanță, dar chiar și experiențele lor nu ne pot da o hartă cu indicații de direcție pentru învățarea la distanță de urgență.
În cartea noastră, Empower, eu și John Spencer am făcut caz pentru că nu există un manual de instruire pentru asta (și asta e în regulă):
ATENȚIE! Noi nu avem toate răspunsurile.
Încă ne punem întrebări.
Nu-ți putem da o formulă magică. Încă experimentăm cu toții.
Nu putem să-ți oferim un sistem sau un program, deoarece adevărata schimbare se petrece din interior.
Vestea proastă este că nu există nici un Manual cu instrucțiuni.
Cu cât vom realiza mai devreme că nu există nici un manual de instrucțiuni pentru această situație, cu atât mai curând ne vom acorda unul altuia permisiunea de a experimenta, de a modifica la cel mai bun nivel al abilităților noastre, în cele mai proaste circumstanțe.
Vestea ce bună este că nu există manual de instrucțiuni.
Îl scriem cu toții pe parcurs!
Vă mulțumesc tuturor, educatorilor de pretutindeni care faceți această muncă grea de a preda de la distanță în situație de urgență (emergency remote teaching), pentru cele mai corecte motive, în cele mai nesigure vremuri.
Ca părinte, vă apreciez, ca și coleg, sunt inspirat de voi.
Sursa: http://ajjuliani.com/this-is-not-online-or-distance-learning/
Juliani și echipa lui vă invită la 2 workshop-uri gratuite:
1. For teachers, parents, educators
Online Workshop: How To Do Genius Hour (and PBL) Virtually With Your Students
https://event.webinarjam.com/login/pr5x0cxtwtvtqs6
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 
Pingback: Împărtășește mai mult (și judecă-i mai puțin pe ceilalți) în timpul învățării la distanță de urgență | Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate