Continuăm seria de articole dedicate învățării online cu un articol scris de Mathew Johson, profesor de limba engleză din Ann Arbor, Michigan, autor al unor numeroase articole interesante publicate în Edutopia, revista ASCD și alte publicații și al unei cărți proaspăt apărute (Martie 2020) – Flash Feedback: Responding to Student Writers Better and Faster–Without Burning Out

Unele din cele mai stranii imagini ale modului în care criza iscată de Covid-19 a afectat lumea întreagă sunt primele fotografii ale echipelor de colegiu sau de profesioniști din domeniul sportului, jucând în fața unor tribune goale. Aceste imagini au fost pentru mine primul indiciu major că ceva diferit și înspăimântător ne așteaptă și ele au captat perfect sentimentul momentului în care trăim. Mergând prin cartierul meu astăzi, am simțit același sentiment groaznic al unui stadion golit, ca o cavernă.

Simt aceeași liniște stranie atunci când vine vorba de orele mele cu elevii. Nu este vorba că mi-am întrerup comunicarea cu elevii mei (iată la ce m-am concentrat în prima* și a doua** săptămână de învățare la distanță), e vorba doar că sunt obișnuit cu zgomotul coridoarelor, cu energia clasei în care sunt înghesuiți 35 de elevi și cu sutele de mici conversații pe care le-am avut zilnic în școală, cu doar câteva săptămâni în urmă.

* https://matthewmjohnson.com/2020/03/17/what-i-did-on-my-first-day-as-an-online-teacher/ – What I Did on My First Day as an Online Teacher

** https://matthewmjohnson.com/2020/03/25/taking-a-human-approach-to-online-teaching/ – What My Students Need Right Now

Fără aceste lucruri, în ultimele săptămâni am simțit ca și cum aș fi ținut o cuvântare în fața unei săli goale, deși am postat note pentru elevi, le-am furnizat oportunități de îmbogățire a cunoștințele și am răspuns scrisorilor și lucrărilor lor. Acest sentiment nici măcar nu a fost greșit. Abordarea mea de predare se bazează foarte mult pe acele mici momente de interacțiune om-la-om cu elevii. Îmi concentrez mult atenția pe saluturile de la ușă, pe verificările rapide de la începutul orei și asigurându-mă că-i întreb despre jocul sau meciul lor viitor – iar în varianta la distanță nu este pe deplin posibil să replici toate acestea.

Pentru a înlocui aceste momente lipsă, am început să mă concentrez, chiar mai mult decât o fac într-o săptămână normală, pe acea zonă consistentă de interacțiune cu elevii care mi-a mai rămas – feedback-ul pentru munca lor. În același mod în care micile zgomote din vecinătate, cum sunt ciripitul păsărilor și clichetul clopoțeilor de vând sunt amplificate în lipsa zgomotului orașului din fundal, feedback-ul nostru, fără toate celelalte interacțiuni ale unei zile de școală, va ajunge probabil să fie mai puternic și să aibă un impact mai mare asupra învățării copiilor și a motivării lor în timpul lunilor de învățare la distanță care ne așteaptă.

Această greutate suplimentară a feedback-ului va fi și mai delicată, deoarece mulți dintre noi vor avea de asemenea în această primăvară un internet mai leneș și mai puțin timp decât de obicei, pe măsură ce suntem ocupați să transformăm orele tip ”cărămizi și mortar” în ore digitale și, totodată să avem grijă de noi și de familiile noastre (de exemplu eu scriu frenetic acest articol în timp ce cei doi copii mici dorm). Ar trebui să remarc faptul că este deja dificil și consumă mult timp, chiar și în circumstanțe normale, să dai un feedback de calitate.

Știm că acum suntem bombardați cu informație din toate direcțiile, așa că mi-am propus să-mi păstrez articolele viitoare cât mai scurte posibil (pentru o cercetare în profunzime a tuturor acestor idei, vă invit să citiți cartea mea, recent apărută). Dar vreau să aloc săptămânile viitoare pentru un scurt rezumat al practicilor de feedback, care vor juca un rol cheie în a vă ajuta să dați un feedback cât mai eficient posibil în această formulă de învățare online.

Prima temă pe care o abordez astăzi ar putea fi și cea mai importantă. Este o întrebare pe care o voi păstra în fața ochilor ori de câte ori scriu un feedback, până ne vom putea întoarce fizic în clasele noastre:

Acționez oare ca o Autoritate detașată sau ca un Cititor interesat?

Ideea din spatele acestei întrebări este că elevii au stiluri, personalități, abilități și contexte diferite în care învață și scriu, în oricare zi. Cu toate acestea, ca profesori, venim deseori cu o filozofie rigidă din perspectiva căreia le vom răspunde la modul în care ei ne răspund. Spunând asta mă refer la abordarea Autorității detașate și, în ea, la ideea că treaba profesorului este să întărească regulile de corect și greșit în clasa lui/ei. Fiecare virgulă uitată, fiecare citat incorect formulat sau greșeală de ortografie este băgată în seamă, deseori în același mod, indiferent de elev sau de situație.

Problema cu această abordare este că, inevitabil va funcționa bine cu anumiți elevi și nu va funcționa tot așa de bine cu alții, deoarece situația fiecăruia este diferită. Experții în feedback și cercetătorii spun asta de decenii și, cu toate acestea, abordarea Autorității detașate domină majoritatea claselor pe care le-am văzut.

Contrariul Autorității detașate este ceea ce David Fuller (1987) numește Cititorul interesat, care este acela care…

• Citește cu grijă

• Menține un rol clar și specific

• Rămâne conștient de context

• Rămâne sensibil față de elev

Pe scurt, ideea este că Cititorul interesat se gândește la elev, la context și la rolul lui/ei ca profesor și abia apoi se concentrează pe răspunsul la nevoile concrete ale elevului. Diferența între acesta și Autoritatea detașată poate fi nuanțată. Amândoi indică ariile cu probleme, oferă sugestii și laudă munca bună, dar diferența este că unul se concentrează pe întărirea regulilor iar celălalt pe a-l face pe elev să avanseze. Iată aici un tabel din Flash Feedback care subliniază diferențele dintre cele două abordări:

Autoritatea detașată	Cititorul interesat
* Marchează toate momentele unde regulile prestabilite au fost încălcate	* Marchează doar problemele care sunt direct legate de lecția învățată în acea lucrare
* Înregistrează în pagină toate sau majoritatea lucrurilor pe care le gândește în timp ce citește	* Înregistrează doar gândurile legate de subiectul țintă
* În majoritate comunică în propoziții/ fragmente prescurtate	* Comunicările sunt propoziții complete care explică pe deplin punctele marcate
* Utilizează aceeași abordare și limbaj pentru toți elevii	* Adaptează abordarea și limbajul potrivit pentru elevul respectiv

Aș argumenta că, abordând poziția Cititorului interesat, în locul celei a Autorității detașate este cea mai bună practică în toate circumstanțele. Ne eliberează de grija de a marca absolut totul, ceea ce ne acordă în schimb timpul de a aborda în profunzime cele mai importante probleme. Îi face pe elevi să se simtă mai puțin suprasolicitați și îi ajută să se simtă mai conectați cu profesorul și clasa, deoarece este mai probabil că noi le vom răspunde în moduri mai personale.

Dar în învățarea la distanță din timpul acestei crize, unice într-o generație, aș argumenta că abordarea Cititorului interesat este încă și mai importantă, este esențială. Datorită stresului omniprezent și incertitudinii resimțite în toată lumea, mulți elevi sunt disperați să se conecteze cu adulți reali cu care nu locuiesc împreună, pentru a-i asculta, mult mai mulți au acces la un internet mai slab (sau deloc), în timp ce alții se confruntă cu situații de boală sau moarte. În plus, multe state au optat pentru învățarea fără note, ceea ce înseamnă că motivația internă a elevilor va juca un rol central în angajamentul lor față de învățare, din moment ce factorii externi de motivare normali – notele și scorul la teste – au dispărut.

Cu toate acestea în minte, aș putea chiar să merg un pas mai departe și să spun că, în loc să fim doar un Cititor interesat, am putea dori să lărgim mai mult abordarea, devenind Oameni interesați. Asta înseamnă că ne gândim la elev și la contextul lui și al nostru și ne gândim de asemenea la rolul nostru în contextul actual – unul care este probabil extraordinar de diferit față de ce a fost vreodată – și asta să ne ghideze în modul în care răspundem. Dacă asta va însemna că ne concentrăm pe un singur răspuns care ține de munca pe care o avem de făcut, deoarece elevul este prea distrat și nu se poate concentra asupra muncii, atunci asta va trebui să facem.

Aceste zile nu au precedent. Nu există experți sau studii despre schimbarea subită la învățarea în timpul epidemiei, așa că vă sugerez să ascultați ce spune Donald Graves,

“Trebuie să fim atenți, să ascultăm și să simțim bătăile de inimă ale elevilor noștri”.

Apoi trebuie să acționăm în consecință.

Al vostru coleg în predare, Matt

Sursa articolului: https://matthewmjohnson.com/2020/04/02/the-essential-role-of-feedback-in-distance-learning/