4 Mituri despre educația viitorului

Ne bucurăm că vă plac articolele care ilustrează modul de gândire al unor profesori inovatori de pe alte meridiane. Așa că, pentru astăzi vă propunem tot un astfel de articol, scris tot de John Spencer ca introducere pentru noua lui carte – Vintage innovation, în care încearcă o privire de ansamblu asupra ideii de inovare în educație. Nouă ni s-a părut un articol interesant și relevant. Sperăm să vă placă și vouă 🙂

4-Mituri-educatia-viitorului-1

Acum zece ani, am văzut cum un district școlar (județ la noi, n.n.) a cumpărat sute de table interactive pentru școli. Au fost salutate ca fiind ultima soluție pentru creșterea achizițiilor de cunoștințe în școli, dar profesorii au urmat în continuare cursuri în care formarea s-a făcut tot pe flipchart. Școlile din district au cumpărat și pachete de materiale digitale pentru curriculum care promiteau rezultate extraordinare. Specialiștii au mers în clase ca să vadă dacă profesorii implementau cu fidelitate utilizarea tablelor interactive. În acest moment, multe din aceste table interactive sunt scoase din clase și sunt re-instalate table albe simple, deoarece e mai rapid, eficient și flexibil să scrii cu markere uscate, care se pot șterge.

Cu toate acestea, nu este un caz izolat. Am văzut guru ai acestor ed-tech salutând promisiunea netbook-urilor, a echipamentelor 1:1 și programele de învățare adaptabile. Se presupunea că acestea vor fi viitorul învățării. De atunci am trecut la inteligența artificială, care va furniza o învățare precisă, într-un mod personalizat, pe niveluri. Adăugați la asta realitatea virtuală și realitatea augmentată și veți avea imaginea claselor viitorului.

Cu toate acestea, AI (inteligența artificială) nu va transforma învățarea. Nu o vor face nici căștile pentru realitatea virtuală. Adevărul este că nici unul din aceste lucruri nu sunt viitorul învățării.

https://www.youtube.com/watch?v=aQ-tjdMnHlA&feature=emb_titleAcesta este viitorul învățării

Când ne gândim la inovație este pe de-a-ntregul vorba despre rolul profesorului ca designer al experiențelor de învățare. Așa a fost întotdeauna. Și așa va fi întotdeauna.

4-Mituri-educatia-viitorului-3

Patru mituri despre inovație în educație

Este ușor să devii cinic vorbind despre falsa promisiune a tablelor interactive. Dar adevărul este că e ușor să fii absorbit de mitologia futurismului. Am încercat odată să creez o ”oră fără hârtii”, doar pentru a descoperi că adevărata inovație este aproape întotdeauna un mixt. Adevărul este că mie îmi place tehnologia, tocmai am atins astăzi nivelul 40 în Pokemon Go*. Sunt uimit tot timpul de ce pot să fac cu al meu MacBook Pro. Dacă nu sunt atent, pot aluneca într-un loc în care să confund noutatea cu inovația. Cu acest lucru în minte, vreau să explorez unele din miturile despre inovația în educație.

https://www.gamespot.com/articles/pokemon-go-trade-evolution-guide-which-pokemon-evo/1100-6472713/

4-Mituri-educatia-viitorului-6

Mitul #1: Inovația înseamnă cu totul tehnologie

Școlile (din SUA) au cheltuit milioane de dolari pe aplicații de ultimă oră, noi inițiative și tehnologie ultimul răcnet. Futurologii tehnologiei au promis că ”cel mai bun lucru viitor” va revoluționa învățarea pentru totdeauna. În unele cazuri, am auzit că tehnologia va înlocui de fapt profesorii. Experții au spus asta despre casetele video și discurile laser acum zeci de ani. Mai târziu am auzit despre asta la apariția internetului, a platformelor de învățare adaptativă și acum o auzim despre AI – inteligența artificială. Dar concentrarea pe tehnologie eșuează în a se adresa naturii umane și sociale a învățării.

Realitatea: Inovația este despre o învățare aprofundată

Mare parte din tehnologia pe care o ai acum în clasă (dacă o ai, n.n.) va deveni depășită (obsolete) în zece ani. Deși aceste unelte au un potențial grozav, ele nu înseamnă nimic dacă nu conduc la o învățare mai profundă. De exemplu am văzut hiper-documente care sunt în esență fișe digitale. Când am primit o tablă interactivă, mărturisesc cu sinceritate că am folosit-o ca pe un video-proiector. Când am avut netbooks, am avut însărcinări unde ele erau în esență niște caiete de notițe foarte scumpe. Între timp, am vizitat clase unde elevii au tipărit lucruri foarte grozave cu imprimantele 3D, dar mai târziu am aflat că doar modificaseră foarte puțin modelele pre-existente.

În 10 ani, majoritatea tehnologiei din clase va deveni depășită. Dar elevii tot vor găsi bucurie în utilizarea markerelor mirositoare. John Spencer

În multe cazuri, instrumentele mai vechi conduc de fapt către o inovarea mai profundă în învățare:

https://www.youtube.com/watch?v=8IZJGNnyImI&feature=emb_titleCopiii au nevoie de unelte clasice

4-Mituri-educatia-viitorului-7

Nu putem să prevedem viitorul. Nu știm în ce fel de lume vor trăi elevii noștri. Dar știm că învățarea mai profundă îi va ajuta să-și dezvolte acele abilități de bază (soft skills) care vor dura întreaga viață:

  • Într-o lume în schimbare constantă, elevii vor trebui să fie gânditori divergenți

    http://www.spencerauthor.com/divergent-thinking/ Gândirea divergentă

  • Într-o lume a inteligenței artificiale, elevii vor avea nevoie să fie filozofi. (#1). Singurul lucru care le lipsește computerelor este înțelepciunea. Prin natura lor, ele sunt programate, de aceea elevii noștri trebuie să gândească filozofic.

    #1 http://www.spencerauthor.com/cultivating-a-generation-of-truth-seekers/Într-o eră a inteligenței artificiale, filozofia este mai vitală ca oricând.

  • Într-o lume digitală, elevii vor avea nevoie de unelte analogice. Similar, într-o eră automatizată, elevii vor fi nevoiți să facă prototipuri fizice (#2)

    #2 http://www.spencerauthor.com/why-duct-tape-and-cardboard-might-be-a-better-option-than-a-3d-printer/De ce banda de lipit și cartonul sunt opțiuni mai bune decât imprimanta 3D.

  • Într-o lume conectată, elevii au încă nevoie să fie empatici (#3). Cel mai bun concept este deseori alimentat de elementul uman al empatiei. Atunci când elevii învață empatia, ei devin colaboratori și comunicatori mai buni. Dar ce este mai important, ei devin oameni mai buni.

    #3 http://www.spencerauthor.com/empathy/Șapte strategii pentru a construi empatia la elevi

  • Într-o lume a informației instant, elevii vor trebui să fie curatori (#4).

    #4 http://www.spencerauthor.com/content-curation/Să începi cu organizarea conținutului (Content Curation) în clasă

  • Într-o lume globalizată, elevii vor trebui să îmbrățișeze localul (factorii, valoarea locală)

  • Într-o lume a realității virtuale, elevii vor avea nevoie să studieze natura (#5).

    #5 – http://www.spencerauthor.com/biomimcry/Cum inspiră natura concepte mai bune (și ce înseamnă asta pentru elevi)

  • Într-o lume a distracției, elevii au nevoie totuși să se angajeze într-o muncă profundă.

  • Într-o lume a posibilităților infinite, elevii noștri vor avea nevoie să fie curioși (#6) .

    #6 – http://www.spencerauthor.com/wonder-week/Să utilizezi Săptămâna Curiozității pentru a le stârni elevilor nevoia de a cerceta

Ca profesor, tu ești miezul inovației. Tu ești arhitectul care concepe proiecte epice. Tu ești cel care experimentează lucruri noi. Nimeni nu scrie scrisori de mulțumire celui care le dă fișe dar vor veni de la mari distanțe să-l găsească pe acel profesor care le-a schimbat lumea pentru totdeauna!

Teacher helping schoolgirl with her homework in classroom

Mitul #2: Ar trebui ”să ne întoarcem la lucrurile de bază”

Deci, dacă tehnologia nu corectează nimic, asta înseamnă că vom arunca tehnologia pe fereastră? Că vom evita noile cercetări? O să aducem învățarea la ”vechile zile bune”? Acesta este mitul ”înapoi la lucrurile de bază” ca reacție la tehnologie. Adevărul este că ”vechile zile bune” nu funcționau pentru mulți dintre elevi – în special pentru cei cu provocări de învățare (copiii gifted, cei cu nevoi speciale, n.n.) sau pentru cei care abia învățau limba oficială (engleza la americani). Trebuie să schimbăm sistemele care erau și continuă să fie rasiste și injuste. Niciodată nu am vrut să alunec în capcana nostalgiei.

Dar mai mult decât atât, există noi unelte, idei și abordări grozave pe care nu ar trebui să le evităm doar pentru că sunt noi. Ar trebui cu tot dinadinsul să pritocim aceste unelte și să beneficiem de capacitatea creativă și de conectare pe care le oferă.

Realitatea: Avem nevoie de noi idei, abordări și unelte

Ca educatori, trebuie să ne deschidem față de nou. Trebuie să băgăm în seamă cele mai noi cercetări. Trebuie să experimentăm și să încercăm strategii noi în clasele noastre. În termeni de tehnologie, trebuie să recunoaștem că tehnologia poate oferi posibilități uimitoare. Putem cerceta, putem să intrăm în conexiune cu experți, putem crea conținut digital uimitor și îl putem împărtăși cu o audiență (Ce ne-am mai dori și noi ca voi să faceți asta și să folosiți acest CREER ca platformă de promovare pentru ideile și creațiile voastre!!) Nu ar trebui niciodată să evitați abordările inovative doar pentru că sunt noi. Nu ar trebui să ne retragem într-un tradiționalism bazat pe frică. În schimb, ar trebui să îmbrățișăm atât vechiul cât și noul. Ar trebui să explorăm ce înseamnă să le combini pe cele două (și ideea de care voi vorbi mai departe în articol – inovația clasică).

4-Mituri-educatia-viitorului-8

Mitul 3: Ar trebui să ne concentrăm pe viitor

Trăim într-o epocă de schimbări rapide. Informația este acum disponibilă la o rată fără precedent în comparație cu câteva decade în urmă. Media socială îți permite să te conectezi mult mai ușor decât ai făcut-o vreodată. Abia începem să experimentăm realitatea augmentată și realitatea virtuală și nu avem nici o idee ce va aduce în viitor machine learning (capacitatea roboților, a IA de a învăța singură pe baza experiențelor) și inteligența artificială. Datorită acestor realități, multe școli și districte se concentrează pe viitor. Mai multe ore în care să înveți codarea. Mai multe ore STEM sau STEAM sau MEATS (dacă re-aranjezi cuvintele). Dar există un pericol în futurism. Deoarece este atât de nesigur, impredictibil, putem aluneca cu ușurință într-o poziție unde ne concentrăm pe abilitățile și strategiile greșite doar pentru a descoperi că acestea au devenit demodate (obsolete) în zece /douăzeci de ani.

Realitatea: Trebuie să ne concentrăm pe abilitățile atemporale

În loc să ne concentrăm pe viitor, ar trebui să ne concentrăm pe abilitățile atemporale, acelea care sunt utile și durează întreaga viață. Este interesant că abilitățile de top pe care Google le caută la angajați (pe baza raportului lor pentru Project Oxygen) nu au fost acelea de scriere de coduri sau chiar cele legate de inginerie. Au fost abilitățile atemporale, acele soft skills să fii capabil să rezolvi probleme, să fii educabil, să comunici eficient, să ai empatie și să fii capabil să faci conexiuni între idei aparent fără legătură. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne pregătim elevii pentru acele tipuri de abilități pe care computerele nu vor fi niciodată capabile să le aibă – acele abilități umane profunde.

4-Mituri-educatia-viitorului-10

Mitul #4: Profesorii veterani sunt mai puțin inovativi

Există un mit comun în toate culturile că profesorii veterani sunt mai puțin inovativi decât noii profesori. Văd această mentalitate ori de câte ori aud oamenii spunând, ”avem un personal foarte îmbătrânit, așa că sunt împotmoliți în modul lor de lucru”. O altă versiune a acestei mentalități este, ”Avem nevoie de ceva sânge proaspăt aici, ca să adauge niște idei proaspete.” Nu numai că asta este o discriminare de vârstă (ageism), pur și simplu nu e adevărat.

Unii din cei mai inovativi profesori pe care îi cunosc au făcut asta de ani de zile. Între timp, ca profesor, văd deseori aversiunea față de risc la unii din noii profesori cu care lucrez ca profesor/ consilier. Este mai probabil ca ei să cadă în capcana de a preda conform modului în care au fost învățați. Deseori, în calea inovației se află o latură de perfecționism. În final, adevărul este că inovația nu are un platou de viață sau o dată de expirare sau o limită de vârstă.

Realitatea: Experiența este vitală pentru inovație

Cunosc o profesoară care se numește Phyllis. Ea și-a petrecut 30 de ani ca profesor de arte. Nu cred că s-ar fi intitulat pe sine inovator. De fapt, singura dată când i-am spus așa, ea a râs și mi-a spus că nu a fost prea tehnică (“very techie.)” Dar ea a fost incredibil de inovativă. În fiecare an, ea lua cele mai bune proiecte ale ei pentru a construi mai departe pe ele, reluându-le și îmbunătățindu-le. Ea avea mentalitatea ”rulotei cu mâncare”:

https://www.youtube.com/watch?v=YknXlbUBZt0&feature=emb_title The Food Truck Mindset

În alte momente, ea experimente și încerca lucruri noi. Strângea idei din fiecare materie și le amesteca într-un mod creativ – cum a fost epicul ei proiect de mașinărie gândac. Până la urmă, Phyllis s-a pensionat . . . pentru o vară. Apoi ea a schimbat de la arte la STEM și a continuat să inoveze. Pentru Phyllis, inovația a fost suprapunerea dintre cele mai bune practici și următoarele:

Experiența nu a făcut-o să fie reticentă în fața inovației. În primul rând, i-a dat încrederea de a-și asuma riscuri creative. După ce și-a finisat măiestria timp de ani de zile, ea nu a mai fost nici un pic nesigură în ce privește predarea. În plus, experiența ei i-a dat o cunoaștere contextuală mai profundă a nivelului de gimnaziu. Asta a ajutat-o să continue să clădească empatia cu elevii și prin urmare să construiască proiecte mai noi și mai bune. În final, ea a știut să distingă între inovație și noutate. Ea a știut că relevanța nu vine de la noi gadget-uri extravagante sau de la idei noi la modă.

4-Mituri-educatia-viitorului-5

Să redefinim relevanța

Dacă vrem ca și elevii să devină inovatori, trebuie să alegem ”mai bine și diferit” în loc de ”sclipitor și nou”. Relevanța nu se bazează pe utilizarea celei mai noi tehnologii disponibile. Este despre rezolvarea celor mai noi probleme utilizând tehnologia care se potrivește cel mai bine.

Inovația autentică, durabilă nu poate fi găsită într-o nouă aplicație sau într-un set de gadget-uri șmechere sau într-un nou sistem. Toate aceste lucruri vor fi necesare, dar până la urmă vor deveni demodate. Uneltele și sistemele vor rămâne întotdeauna secundare în fața celui mai mare factor care influențează inovația: profesorul.

Aceasta este ideea de bază a inovației clasice:

https://www.youtube.com/watch?v=P2DZ9-hKxtg&feature=emb_titleCe este inovația clasică? (What is vintage innovation?)

Atunci când profesorii îmbrățișează inovația clasică, ei concep experiențe de învățare care rămân pentru totdeauna (în mintea elevilor). Ei se uită înainte privind înapoi. Ei amestecă uneltele analogice ale școlii vechi cu noi unelte și strategii. Iată ce vreau să spun:

Clasic

Modern

Amestecat

Schițe

Video

Schițe video

Jurnale

Bloguri

Blogging vizual

Seminar Socratic

Interviu audio

Dezbateri înregistrate

Prototipuri din carton

Obiecte imprimate în 3D

Provocări integrate de gândire divergentă

Invitați vorbitori

Înregistrări video

Proiecte video de istorie

Materiale ieftine

Creare de circuite

Proiecte de meșterit

Împuternicindu-i pe elevi în prezent, îi pregătim pentru viitor.

Aplicațiile se schimbă. Tehnologia devine demodată.

Dar profesorii vor continua să-și asume riscuri creative și să experimenteze idei noi. Ei vor continua să construiască relații și să inspire noi posibilități în elevii lor.

Când uneltele noastre vor deveni demodate, profesorii vor continua să schimbe lumea.

John Spencer

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.