Dacă vă întrebați de ce avem nevoie de inovatori (și noi sperăm că nu veți pune o astfel de întrebare), răspunsul este simplu: Pentru că inovatorii au schimbat deja lumea în care trăim și ne-au adus toate facilitățile tehnice și oportunitățile de care ne bucurăm astăzi, pe când ceilalți au continuat să ducă un mod de viață ”moștenit” (și iresponsabil) care ne aduce astăzi în pragul dezastrului climatic și al crizelor economice și sociale cu care ne confruntăm, și nu de azi – de ieri. Da, avem nevoie de minți inovatoare care să găsească soluții pentru a rezolva problemele și avem nevoie de mult mai multe minți de acest fel pentru a nu perpetua un model ca cel în care (prea) mulți se complac. Iar astfel de minți se formează nu doar la universitate ci încă de pe băncile școlilor.

Așa cum spuneam în articolul trecut, tehnologia nu ne da toate răspunsurile și nici nu ne scutește de gândirea despre rolul și modelul educației de astăzi – și nu una superficială, ci una profundă, așa cum o dovedește A.J.Juliani în articolul de mai jos.

Notă: Acesta este articolul final al unei serii de patru articole care răspund la întrebarea: Are cu adevărat educația nevoie de o schimbare?* Puteți citi celelalte trei articole urmând link-urile de mai jos: Y

* http://ajjuliani.com/education-change/ – Does educațion really need to change?

http://ajjuliani.com/the-unlearning-cycle-why-we-learn-and-how-its-changing/ – The Unlearning Cycle (why we learn and how it’s changing) / Ciclul dezvățării (cum învățăm și cum se schimbă asta)

http://ajjuliani.com/the-science-of-learning-and-technologys-impact-on-how-we-learn/ – The Science of Learning (and technology’s impact on how we learn) / Știința Învățării (și impactul tehnologiei asupra modului în care învățăm)

Pare că, după toată această cercetare pe care am făcut-o privind starea actuală a educației și toate materialele pe care le-am citit despre viitorul învățării, această bucată de informație se întoarce mereu la mine, din nou și din nou. De fapt țipă la mine atunci când privesc la inovațiile și reformele trecute și la schimbările curente din educație.

Opinia mea despre viitorul educației (și al învățării) nu contează.

Vi se pare că asta e prea dur? Dați-mi un minut să explic.

Mi-aș fi dorit ca opinia mea să fi contat, cu adevărat. Sunt sigur că și tu vrei ca opinia ta să fi contat, de asemenea. Ne-ar fi ajutat pe toți să ne simțim împuterniciți de a merge acolo și a schimba educația. Dar din păcate, multe din cele despre care discutăm online, opiniile pe care le împărtășim la conferințe și articolele pe care le scriem pe bloguri nu contează de fapt (și prin a conta mă refer la impact sau influență asupra orice).

Acum câțiva ani, profesorii au fost supărați de utilizarea telefoanelor mobile în școli. Au vrut să fie total interzise (unii vor în continuare asta). Alți profesori au replicat spunând că elevilor ar trebui să li se permită să aducă telefoanele mobile la școală și să le utilizeze pentru învățare. În amândouă cazurile, opiniile lor nu au contat.

Elevii au adus telefoanele la școală indiferent de opinia adulților. Școlile au elaborat politici pentru ambele tabere ale disputei, iar elevii au continuat să-și aducă telefoanele. Telefoanele erau parte a vieții lor, erau parte a ceea ce făceau, a ceea ce erau și a modului în care ei comunicau și se conectau cu lumea. Politicile pe care noi le-am făcut nu contau. Lumea se schimbase deja, iar noi nu puteam să o oprim chiar dacă am fi vrut să o oprim.

Asta nu este prima oară când opiniile noastre nu au contat.

Mulți profesori au vrut să interzică computerele (unii încă mai vor) dar tehnologia a devenit atât de omniprezentă (ca și telefoanele mobile) încât acest punct de vedere a devenit irelevant, calculatoarele au fost permise iar acum au fost chiar cumpărate de majoritatea districtelor** (județelor) pentru uzul elevilor.

** https://digitalcommons.cedarville.edu/cgi/viewcontent.cgi? – O analiză istorică a atitudinilor față de utilizarea calculatoarelor în școlile gimnaziale și licee în SUA, începând cu anul 1975. (A Historical Analysis of Attitudes Toward the Useof Calculators in Junior High and High SchoolMath Classrooms in the United States Since 1975)

Profesorii, liderii de școli și părinții au fost împotriva testelor standardizate timp de ani și ani de zile. Opiniile lor au fost împărtășite în ziare, la știri, în media sociala și în cărți. Cu tot acest scandal, încă trăim într-un sistem bazat pe teste standardizate.***

http://neatoday.org/2015/08/23/poll-americans-want-less-standardized-testing-and-more-school-funding/ – Americanii vor o testare mai puțin standardizată și o finanțare mai mare pentru școală.

Iar lista ar putea continua la nesfârșit.

Opiniile tind să fie reactive. Iar educația reacționară nu este eficientă.

Dar, dacă noi am învățat ceva din aceste trei articole din serie, este aceea că lumea se schimbă exponențial, motivele noastre de a învăța au suferit un impact, iar modurile în care învățăm au fost transformate.

Așa că, dacă opiniile noastre nu contează și noi încă vrem să vedem o educație mai bună pentru copiii și elevii noștri, ce putem să facem pentru asta?

Putem să ne concentrăm atenția asupra a două arii care contează: Atitudinile și acțiunile noastre.

Așa cum a scris Will Richardson în cartea lui, ”De ce școala”:

“Lumii nu îi pasă ce știi tu. Ce îi pasă lumii este ce poți face cu ceea ce știi.”

Lumii de asemenea nu îi pasă de opiniile tale. Lumii îi pasă de ceea ce vei face relativ la asta și care este atitudinea ta atunci când trecem la acțiune.

Acținea: Școlile asemănătoare cu Blockbuster sau Netflix?

Atunci când vorbesc cu profesorii din școli, de multe ori transmit acest mesaj: Trebuie să gândim și să acționăm ca Netflix, nu ca Blockbuster.

Blockbuster făcea lucrurile corect. Ei au avut o afacere fantastică. Ea înflorea și creștea în fiecare an. Ei ar fi schimbat ici și colo câte ceva. Îmbunătățirea serviciilor clienților. Trecerea la DVD-uri sau la Blu-ray. Dar modelul a rămas același. Deoarece, cu toată onestitatea: Modelul funcționa.

Blockbuster și-au concentrat atenția în furnizarea de conținut distractiv, la un preț mic, în cel mai rapid mod posibil.

Netflix a apărut și a provocat Blockbuster spunând consumatorilor că nu mai trebuie să meargă la magazin. Netflix ar fi trimis DVD-urile direct acasă.. pentru un abonament lunar. Multor oameni le-a plăcut asta. Ei intrau online, își alegeau filmele și spectacolele de televiziune și le adăugau pe listă, având un flux continuu de DVD-uri pe care le primeau acasă în timpul lunii.

Blockbuster a spus, “putem să facem și noi asta” – dar știți cu toții că ăsta nu a fost sfârșitul poveștii.

Partea interesantă este că Blockbuster s-a concentrat asupra unui singur punct. Oamenii vor dori întotdeauna distracție ieftină, ușor de obținut, convenabilă.

Dar ideea de ieftin a evoluat de la costul de 3$ închirierea unui DVD la 8$ abonamentul pe lună. Ideea de ușor a evoluat de la conducerea mașinii până la cel mai apropiat magazin, la apăsarea unui buton de acasă și primirea DVD-ului în cutia poștală. Ideea de convenabil s-a schimbat de la introducerea unui DVD în televizor în vizionarea unui film pe orice tip de echipament.

Netflix și-a schimbat întregul model de afacere pentru a îndeplini nevoile în creștere ale oamenilor care doreau să proiecteze filme și spectacole de televiziune pe echipamentele lor. În timp ce Blockbuster a rămas întrebându-se de ce modelul lor nu a a mai funcționat.

Diferența e simplă: Netflix a văzut cum se schimbă lumea în jurul lor și și-au ajustat modelul în consecință. Ei nu au făcut ceva ”mai bine”, în schimb au făcut ceva ”diferit”, deoarece se potrivea cu ceea ce se întâmpla de fapt în lume.

Noi putem face lucrurile mai bine, dar ce ar trebui să facem diferit?

Pentru mine, asta e marea întrebare. Nu spun că școlile sunt ca afacerile (pentru că nu sunt). De asemenea, cu siguranță nu spun că elevii sunt ca și consumatorii (pentru că nu sunt).

În schimb, hai să luăm această lecție și să o aplicăm în școlile noastre cu o concentrare pe schimbare. Știm că lumea din jurul nostru se schimbă în mod constant și că multe din aceste schimbări afectează viețile zilnice ale elevilor și ale profesorilor:

• Munca s-a schimbat și se schimbă și se va schimba (Citiți această Whitepaper by BrightBytes în care veți găsi informații grozave) – http://pages.brightbytes.net/rs/brightbytes/images/WP_21stCenturyWorkplace_FINAL.pdf – Pregătirea elevilor pentru o nouă lume și muncă în Secolul 21 (PreParing StudentS for a new world of work in the 21St Century)

• Educația post-liceală (și oportunitățile) s-a schimbat, se schimbă și se va schimba.

  – https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2014/09/the-future-of-college/375071/ – Viitorul colegiului

  –https://www.huffpost.com/entry/a-looming-challenge-higher-education_b_4855108? – Se prefigurează o provocare în educația universitară: Studentul nostru în schimbare (A Looming Challenge in Higher Education: Our Changing Student)

• Învățăceii noștri sunt diferiți și ei învață în mod diferit (Creierele lor lucrează altfel – un articol minunat din Wired)

  – https://www.wired.com/2014/08/end-of-absence-how-technology-changes-our-brains-society-children/ – Cum a devenit Web-ul creierul nostru exterior și ce înseamnă asta pentru copiii noștri (How the Became Our ‘External Brain,’ and What It Means for Our Kids)

• Video-ul a omorât steaua instruirii directe…. (dacă există cursuri universitare complete ale colegilor care predau chimia, ce pot face profesorii noștri pe care ei să nu-l poată face?)

• Dacă Google poate răspunde oricărei întrebări (Google Can Answer Every Question), ce este o evaluare validă (indiciu: nu poate răspunde oricărei întrebări)?

  – https://edu.blogs.com/edublogs/2010/06/finding-questions-that-google-cant-answer.html – Găsirea întrebărilor la care Google nu poate răspunde (Finding questions that Google can’t answer)

• Pereții claselor au fost dărâmați, fie că ne place sau nu (tind să-mi placă asta!)

  – https://www.theguardian.com/teacher-network/teacher-blog/2013/jun/19/technology-future-education-cloud-social-learning – Care este viitorul tehnologiei în educație? (What is the future of technology in education?)

• Lumea este plată, ceea ce înseamnă că mai mulți oameni au oportunități care înainte nu au existat.

  – http://www.aasa.org/SchoolAdministratorArticle.aspx?id=5996 – Tom Friedman despre Educația într-o ”Lume plată”

Așa că, dacă toate aceste schimbări se întâmplă, iar noi știm că schimbarea va deveni o constantă în viețile noastre… hai să venim împreună pentru a vedea ce este nevoie să fie făcut diferit. Iată aici câteva întrebări pe care le pun chiar acum în școala mea și ele sunt întrebări care trebuie puse continuu de-a lungul timpului:  

• Cum putem modela activitățile noastre de învățare și evaluările pentru a se potrivi cu modul în care arată de fapt lumea chiar acum?

• Cum putem crea un ciclu de curriculum care este destul de flexibil și adaptat pentru a ne permite să facem lucrurile diferit, în fiecare an dacă este nevoie?

• Cum putem să ne concentrăm pe oportunitățile de învățare centrate pe elev tot timpul, în loc să facem asta doar din când în când?

Netflix nu este un model perfect la care să ne uităm, dar putem extrage câteva lucruri din povestea lor: Ei s-au schimbat de-a lungul timpului odată cu lumea, în loc să se lupte cu ea. Ei și-au modelat afacerea proactiv după realitate în loc de practica trecută.

Noi de asemenea avem nevoie de o abordare proactivă pentru schimbarea din școli. Acțiunile noastre contează. Iar cei ce vor eșua în a acționa vor rămâne în urmă, exact cum s-a întâmplat cu Blockbuster.

Atitudinea: Ce putem învăța de la Thomas Edison

Într-o seară înghețată din Decembrie 1914, o explozie uriașă și focul au înghițit zece clădiri ale fabricii inventatorului Thomas Edison, localizate în West Orange, New Jersey. Departamentele de pompieri din zonele învecinate au alergat la fața locului pentru a se lupta cu focul produs de chimicale, dar ei au ajuns prea târziu și, până la urmă, întregul grup de clădiri a ars până în temelii. Un articol recent a împărtășit interesanta ATITUDINE a lui Edison față de ceea ce părea acest tragic eveniment: [o notă de subsol] din cartea lui Ryan Holiday, ”Obstacolul din cale: Arta nemuritoare a transformării încercărilor în triumf” (The Obstacle Is the Way: The Timeless Art of Turning Trials into Triumph) are un capitol fantastic devotat povestirii și extinderii acestei povești.

Întreaga carte merită citită.

Conform articolului din 1996 din Reader’s Digest scris de fiul lui Edison, Charlie, Edison a mers calm spre el în timp ce acesta privea cum focul distrugea munca tatălui său. Cu o voce ce părea de copil, Edison i-a spus fiului său de 24 de ani, “Du-te și adu-o pe mama ta și pe toate prietenele ei. Ele nu vor mai vedea niciodată un foc ca acesta.” Când Charles a obiectat, Edison a spus, “Totul e în regulă. Tocmai am scăpat de o mulțime de prostii”

Mai târziu, la scena dezastrului, Edison a fost citat de The New York Times că ar fi spus, “Deși am peste 67 de ani, o să reîncep totul din nou, de mâine.” El a spus reporterului că a fost extenuat de rămânerea la fața locului până ce haosul a fost sub control, dar rămâne la vorba lui și în dimineața următoare va începe imediat reconstrucția, fără să concedieze nici un angajat.

Ar fi existat un alt răspuns viabil? În noua sa carte, “The Obstacle Is the Way: The Timeless Art of Turning Trials into Triumph,” autorul Ryan Holiday spune că nu a existat. Desigur, Edison ar fi putut plânge, striga plin de mânie s-au s-ar fi putut închide într-o stare de depresie. Dar în loc de asta el a zâmbit și i-a spus fiului său să se bucure de spectacol.

Edison și-a dat seama că pierduse aproape 24 de milioane de dolari în valoarea de acum. Mai rău încă, multe rapoarte de laborator, înregistrări și prototipuri fuseseră pierdute în flăcări.

Dar după doar trei săptămâni, cu un împrumut considerabil de la prietenul lui, Henry Ford, Edison avea o parte din fabrică ridicată și funcționând. Angajații lui lucraseră în schimburi duble și reușiseră să producă mai mult decât oricând. Edison și echipa lui au reușit să obțină un venit de aproape 10 milioane de dolari în anul următor.

Wow!. Auzind această poveste m-a dat pe spate. Thomas Edison lucrase ani de zile pentru a-și construi fabrica, dezvoltând produse și patente și documentând atâta cercetare și progres. Și apoi, într-o clipire de ochi, totul fusese distrus.

Mă gândesc la noi, ca profesori și lideri în educație. Am petrecut atât de mult timp predând, învățând și ca să ajungem la elevi. Am petrecut ani reformând școlile, implementând inițiativă după inițiativă și dezvoltând cele mai bune practici.

Dar totul se schimbă. Lumea se schimbă. Și, ca și Netflix și Blockbuster, avem de făcut o alegere. Putem să acționăm sau putem să facem lucrurile în același fel.

Mai jos aveți un citat grozav care vorbește despre problema disonanței cognitive. A trebuit să fac un test de curaj când mi s-a prezentat o informație care contrazicea ceea ce credeam. A trebuit să mă întreb singur dacă sunt deschis la idei noi sau doar mă lupt pentru ca lumea să rămână în felul în care îmi place.

”Câteodată oamenii păstrează o credință fundamentală care este foarte puternică. Când li se prezintă o dovadă care este contrară acelei credințe, noua dovadă nu poate fi acceptată. Ar crea un sentiment care este extrem de inconfortabil, numit disonanță cognitivă. Și, deoarece este atât de important să protejeze credința lor fundamentală, ei vor raționaliza, ignora sau chiar nega orice nu se potrivește cu acea credință fundamentală.”– Franz Fanon

Se vor întâmpla lucruri neașteptate de noi. Lumea se va schimba în moduri în care nu le-am planificat și, nu numai că va trebui să le acceptăm, dar va trebui să fim și modele pentru copiii și elevii noștri în CUM le vom face față și CE vom face când asta se va întâmpla.

Construind împreună un nou model

Haideți să ne oprim din lupta cu schimbarea. În schimb, haideți să construim pe cele mai bune modele/ practici pe care le-am dezvoltat de-a lungul secolelor ca oameni care învață și să îmbrățișăm următoarele practici, care reflectă lumea noastră.

– Haideți să ne oprim din lupta cu testele. În schimb, haideți să construim noi măsuri care arată achizițiile elevilor la un nivel mult mai înalt decât poate demonstra orice test.

– Haideți să ne oprim din lupta unul cu altul despre ce platformă sau companie e cea mai bună. În schimb, haideți să construim resurse și unelte care pot lucra pe orice platformă și de-a lungul tuturor, pentru a le da tuturor profesorilor o șansă de a lucra cu un educator care îi inspiră.

– Haideți să ne oprim din a vorbi despre ce putem face pentru a modela viitorul educației.

În schimb, haideți să construim și să inspirăm o generație de inovatori.

Cum pot profesorii să inspire o generație de inovatori

#1. Fiți învățăcei experți

Pun asta prima pe listă pentru că trebuie să fim maeștri ai învățării. Trebuie să înțelegem știința din spatele învățării și cele patru stagii ale învățării oricărui lucru: atenția, codificarea (informației), stocarea și regăsirea. Acest prim principiu, blocul de construcție al învățării ne permite să-i ajutăm pe elevi să fie pregătiți pentru orice. În cartea premiată a lui Liz Wiseman, Inteligența începătorului: De ce învățarea bate cunoștințele în noul joc al muncii (Rookie Smarts: Why Learning Beats Knowing in the New Game of Work), ea scrie:

Într-o lume în rapidă schimbare, experiența poate fi un blestem. Carierele stagnează, inovația se oprește iar strategiile devin stagnante. Să fii nou, naiv și chiar să nu ai habar poate fi o valoare. Pentru cei care muncesc astăzi cu cunoașterea, învățarea constantă este mai valoroasă decât măiestria.

Noi trebuie să fim învățăcei experți, pentru ca și elevii noștri să poată fi învățăcei experți. Dacă eșuăm în a prelua schimbul, atunci ne bazăm pe experți în conținut atunci când conținutul se schimbă constant.

#2. Rămâi informat sau vei fi lăsat în urmă

Cu ce îți hrănești creierul? Ce citești? Ce filme video privești? La ce canale de YouTube ai cont? Ce înregistrări audio (podcasts) asculți?

Cum rămâi informat ca om care învață și ca lider? Cum rămâi la zi ca părinte și educator?

Dacă nu ești informat, atunci tu poți lua decizii și poți planifica pentru elevii tăi doar pe baza unor informații depășite. Iată aici câteva lucruri rapide pe care le poți face ca să rămâi informat:

• Intră pe Twitter (fă-ți cont): Urmează-i pe acești educatori (#1). Caută hashtag-uri și alege trei care sunt relevante pentru ceea ce faci (sau vrei să faci), urmărește aceste cuvinte/ expresii cheie (hashtags) și alătură-te conversației atunci când poți #1 – https://twitter.com/ajjuliani/lists/must-follow-for-upsd

• Citește lucrările lui Peter Diamandis și subscrie la newsletter-ul lui. Vei fi informat despre cum se schimbă lucrurile în lume. – https://www.diamandis.com/

• Descarcă aplicația Flipboard App. Alege tot ceea ce te interesează să urmărești ca subiect / temă. Verifică în fiecare zi sau în fiecare săptămână ca să afli despre aceste teme și să citești articolele selectate de aplicație (curated).

• Când găsești un articol din Twitter sau Flipboard care cu adevărat te interesează, semnează pentru a-l urmări pe acela care l-a scris. Există șansa ca ei să aibă mai multe lucruri grozave în viitor care îți vor plăcea.

#3. Mergi dincolo de conectare, către colaborare

Hai să facem lucruri la conferințe. Hai să construim produse la Edcamps. Haideți să inovăm atunci când ne conectăm în loc să vorbim despre ce am putea face.

Conversațiile se mișcă dinspre Twitter și Facebook către Voxer și Google Hangouts. Profesorii și liderii din jurul lumii creează acum proiecte împreună, încep împreună mișcări, cercetează împreună și construiesc produse împreună.

Să te conectezi e grozav (nu mă înțelegeți greșit), dar pentru a inspira o generație de inovatori, elevii și studenții noștri trebuie să ne vadă pe noi, de asemenea, ca și creatori și colaboratori.

Găsește o problemă (noi toți avem multe!). Găsește alții care împărtășesc interesul pentru aceeași problemă conectându-se. Vorbiți. Planificați. Apoi construiți împreună o soluție!

#4. Uitați despre etichetarea învățării

Diferențiată. Integrată. Personalizată. Individualizată. Răsturnată. Bazată pe pasiuni. Bazată pe cercetare. Bazată pe probleme. Bazată pe proiecte.

Și asta se continuă la nesfârșit. Când în realitate (așa cum spune Bo Adams) toate vorbesc despre învățare. Putem eticheta învățarea, dar pare să fie un exercițiu inutil care îi stârnește doar pe aceia care vor să pretindă că ar face un lucru nou.

Sunt elevii atenți? Codifică ei informații în moduri variate? O stochează în memoria pe termen scurt, în memoria de lucru sau în memoria pe termen lung? Li s-au dat oportunități să recheme acea informație și să o aplice?

Asta e învățarea.

Un articol recent scoate în evidență că, conceptul stilurilor de învățare diferite este unul din cele mai mari mituri ale neuro-științei (https://qz.com/585143/the-concept-of-different-learning-styles-is-one-of-the-greatest-neuroscience-myths/):

“Poate că cel mai popular și influent mit este acela că elevii învață cel mai eficient atunci când li se predă în stilul de învățare preferat,” scrie Howard-Jones.

“Stilurile de învățare nu funcționează, cu toate acestea literatura de cercetare curentă este plină de articole care pledau pentru utilizarea lor. Asta subminează educația ca domeniu de cercetare și pare să aibă un impact negativ asupra elevilor,” scrie el în lucrarea publicată de Frontiers in Psychology.

Dovada menționată anterior împotriva stilurilor de învățare este convingătoare. În 2004, Frank Coffield, profesor de educație la University of London, a condus o cercetare (#1) privind cele mai populare 13 modele de stiluri de învățare și a găsit că nu au existat suficiente dovezi pentru a satisface tehnicile de predare pentru variate stiluri de învățare. Și, un studiu din 2008 al lui Harold Pashler, profesor de psihologie la UC San Diego, a fost nimicitor. În ciuda preponderenței conceptului de stiluri de învățare variate “de la grădiniță la universitate,” și a unei “înfloritoare industrii” devotată producerii unor astfel de ghiduri pentru profesori, Pashler a găsit că nu există dovezi riguroase pentru acest concept.

(hmm…aici am intrat în disonanță cognitivă, n.n.)

#1 https://www.psychologicalscience.org/journals/pspi/PSPI_9_3.pdf – Learning Styles: Concepts and Evidence

Haideți să ne concentrăm atenția asupra învățării actuale și să nu etichetăm ce tip de învățare fac elevii noștri.

#5. Concentrați-vă pe crearea de relații grozave

În articolele anterioare am discutat despre cum învățăm și de ce învățăm. Și, dincolo de toate schimbările pe care le-am văzut, există încă ceva foarte uman pe care îl putem spune despre învățare. Este socială și relațiile contează. Cred că George Couros a făcut un rezumat perfect:

“Nu mai putem să luăm cea mai umană profesie din lume și să o reducem la litere și cifre.”

Nu funcționează. Am încercat asta. Elevii trebuie să fie inspirați de profesorii lor, provocați de profesorii lor și să dezvolte relații cu profesorii lor. Sir Ken Robinson spune asta astfel:

Puterea predării:

Am spus că educația este un proces viu care poate fi cel mai bine comparat cu agricultura. Grădinarii știu că nu ei sunt cei care fac plantele să crească. Ei nu atașează rădăcini, nu lipesc frunze și nu pictează petale. Plantele cresc singure. Treaba grădinarului este să creeze cele mai bune condiții pentru ca asta să se întâmple. Bunii grădinari creează aceste condiții, grădinarii proști nu o fac. Profesorii buni creează condiții pentru învățare, cei slabi nu o fac. Profesorii buni știu de asemenea că ei nu controlează întotdeauna aceste condiții.

#6. Nu adopta tehnologia doar, îmbrățișează-o

Dacă tu crezi că tehnologia a atins punctul culminant al modului în care are impact asupra învățării, greșești. Este doar începutul. Cu ritmul de schimbare în creștere (în special în domeniile legate de tehnologie), este important să avem o mentalitate care merge dincolo de adoptare. Să îmbrățișezi tenologia înseamnă întâi să fii un învățăcel, apoi să-ți dai seama cum să o folosești pentru un scop.

Atunci când elevii văd profesorii utilizând tehnologia cu un scop, vor și ei să o utilizeze pentru un scop. Văd munca elevilor în clasa de inovare a lui Don Wettrick și totul este despre pasiune și scop. Elevii dezvoltă patente, creează produse vandabile și lansează mișcări – toate cu ajutorul tehnologiei. Fii acea inspirație de care au nevoie elevii tăi, fiind la început un învățăcel și apoi îmbrățișând schimbările în tehnologie.

#7. Luptă cu datele insuficiente cu măsurători mai bune

Știm cu toții că testele standardizate nu sunt cel mai bun mod pentru a măsura succesul elevului. Dar ghici ce? Ele sunt cea mai ușoară cale (și mai ieftină pentru sistem, n.n.). De asemenea știm cu toții că ceea ce măsurăm contează. Iar ”măsurarea achizițiilor” nu va dispărea curând.

Haideți să găsim măsurători mai bune. Dacă notele de la testele standardizate sunt mici, dar fiecare elev absolvă, merge la un colegiu, la o școală de meserii sau primește un job imediat ce părăsește școala – ce spune asta despre școala ta? Dacă elevii primesc recenzii foarte bune de la programele de ucenicie (internships), ajută comunitatea cu programe și au impact asupra comunității globale cu proiecte – ce spune asta despre școala ta? Dacă elevii aplică pentru patente noi, inventează proceduri inovative și conduc mișcări online – ce spune asta despre școala ta?

Copiii noștri nu pot fi reduși la numere într-un tabel, sau vom fi cu toții înlocuiți de aceia care pot ”săpa date” (“data dig”) mai bine decât noi (indiciu: computerele). Dar, ce e mai rău, atunci când utilizăm date insuficiente pentru a ne susține și demonstra despre ce este vorba în școlile noastre, pierdem complet din vedere cea mai importantă partea a învățării. Joe Bower spune asta cel mai bine:

http://joe-bower.blogspot.com/2015/12/assessment-and-measurement-are-not-same.html?m=1 – Evaluarea și măsurarea nu sunt același lucru (Assessment and measurement are not the same thing )

Unele lucruri din viață, cu toate acestea, nu sunt făcute să fie măsurate. În timp ce înălțimea mea poate fi descrisă cu exactitate ca fiind de 6’1” (picioare) fără discuție, personalitatea, caracterul, inteligența mea, capacitățile atletice și învățarea nu pot fi semnificativ reduse la un simbol. Când reducem ceva atât de măreț ca învățarea la un număr, întotdeauna ascundem mult mai mult decât dezvăluim.

Cele mai importante lucruri pe care copiii le învață la școală nu sunt ușor de măsurat. Cele mai semnificative lucruri din viață pot fi, de fapt, de nemăsurat. Vestea bună, totuși, este că cele mai importante și semnificative lucruri pe care vrem să le învețe copiii și să le facă în școală pot fi întotdeauna observate și descrise. Exact din acest motiv este atât de important să ne amintim că rădăcina cuvântului assessment (evaluare) este assidere, care înseamnă literal să stai alături. Evaluarea nu este un tabel – este o conversație.

http://joe-bower.blogspot.com/2012/04/one-average-to-rule-them-all.html – One average to rule them all (O medie care să-i conducă pe toți)

http://joe-bower.blogspot.com/2010/08/to-sit-beside.html – To sit beside (Să stai alături)

#8. Împuternicește-ți colegii cu soluții

Era să intitulez această secțiune: Înlocuiește plângerile (și blamarea) cu soluții. Dar este mai mult vorba să ne împuternicim unii pe alții pentru a găsi soluții, mai mult decât despre a stopa plângerile și blamarea. Uită cum stă treaba: Cu toții suntem oameni. Ne vom plânge. Este foarte natural pentru noi să-i blamăm pe ceilalți atunci când lucrurile nu merg în felul în care vrem noi să meargă. Cu toate acestea, nici una din aceste plângeri sau blamări nu contează. Nu ajută. Rănesc, dor. (și creează în școli o atmosferă toxică în care relațiile se deteriorează, dispare orice chef și orice șansă de inovare, n.n.)

Îmi place faptul că, anul acesta, directorii de școli generale de la noi și-au propus să se concentreze pe ”găsirea de soluții”. Asta este. Asta este misiunea. Dacă există o problemă sau o situație, haideți să fim destul de deștepți ca să găsim o soluție.

Dacă vom inspira o generație de inovatori, trebuie să fim noi înșine oameni care rezolvă probleme. Va trebui să ne împuternicim colegii să treacă la acțiune și să aibă o atitudine potrivită/ corectă. Nu o să se întâmple prin magie. Cel mai măreț dar pe care l-am primit vreodată a fost atunci când m-am plâns de atitudinea elevilor mei față de oră. Am avut o atitudine de ”cine sunt eu” și nu-mi venea să cred că ei nu erau angajați. Atunci când colegul (și amicul meu) m-a provocat, a trebuit să mă gândesc la o soluție. Acel mesaj simplu m-a condus la Proiectul 20% timp din clasa mea. Asta nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă nu aș fi avut colegi care să mă împuternicească.

#9. Ia-ți clasa dintr-un spațiu și fă-o un loc, o casă

Nu o să uit niciodată conversația pe care am auzit–o ca nou profesor. Era la o ședință de la facultate cu unul din profesorii noștri de Artă, care s-a ridicat și a vorbit despre cultura din clădirea noastră. Existau o mulțime de plângeri despre comportamentul studenților și un număr de noi reguli impuse pentru coridoare și sălile de clasă. Cu toate acestea, vorbele lui au stârnit mulțimea și ne-au făcut pe toți să vorbim. El a spus, ”Dacă vrem ca studenții să ne respecte și să respecte școala, trebuie să o schimbăm dintr-un spațiu într-un loc, o casă pentru studenți.”

Dacă școala ta și clasele se simt mai mult ca spații sau locuri pentru elevi, atunci care este scopul / motivul ca ei să învețe în clasă, în loc de într-un pătrățel din fața unui computer? Când clasele noastre arată ca niște cimitire, elevii noștri tind să urmeze exemplul. Rânduri cu pupitre aliniate. Profesori stând în față. Elevii plictisiți în mintea lor.

Și cea mai bună parte este că profesorii spun că știu care este impactul mediilor de învățare asupra comportamentului și achizițiilor elevilor, cu toate acestea simt că nu controlează felul în care arată și se simte asta. Haideți să schimbăm asta anul acesta și să facem ca locurile să arate mai mult cu o casă.

#10. Permite ca, Susține, Fă-ți timp pentru și Încurajează Munca creativă

Ceea ce vom permite să se întâmple în școlile și clasele noastre va deschide până la urmă căile pentru dezvoltarea de noi idei. Dacă nu permitem cercetarea, alegerea, colaborarea, uneltele digitale, eșecul… atunci de obicei numai oamenii însărcinați au voie să aibă idei.

Similar, o plângere pe care o aud constant din partea profesorilor și a elevilor este că nu au destul timp. Asta ridică nivelurile de stres și pun stop muncii inovative atunci când noi creăm curriculum și orarul care sunt pline ochi cu conținut și lecții pre-determinate. Când facem timp pentru reflecție / auto-evaluare (uită-te la munca lui Hattie), împărtășire și aplicare/ meșterire pentru elevii (și profesorii) noștri, de fapt ieșim din ”rutină” și încercăm lucruri noi.

Următorul este suportul. Ia de exemplu o școală care este concentrată numai pe evaluările standardizate. Profesorii nu sunt susținuți de administrație să vină cu idei noi sau curiozitate în profesia lor. Apoi este din ce în ce mai greu pentru profesori să-și susțină elevii atunci când vor să creeze sau să facă ceva. De cele mai multe ori ei nu vor avea niciodată oportunitatea. Cu toate acestea, în școli cum este Wissahickon (unde predau eu) am fost susținut atunci când am vrut să încerc ceva nou în clasă. Oportunități online sau globale, cum sunt Flat Classroom Project nu au fost privite chiorâș. Și, atunci când elevii mei au vrut să încerce ceva ”în afara cutiei” sau să deruleze o idee de proiect, am sărit și le-am susținut munca inovativă, cum a fost de exemplu proiectul Global Inform. Suportul este un ingredient cheie pentru a ajuta acele idei noi să funcționeze.

Atunci când schimbăm ceea ce prețuim și căutăm într-o clasă, elevii încep să se ajusteze la ceea ce contează. Atunci când prețuim eșecul, căutăm reziliența și evaluăm procesul (în loc de doar produsul final) atunci elevii sunt împuterniciți să-și împărtășească munca și cresc ca învățăcei într-o varietate de moduri.

Bonus: Caută intenționat inovația

Trei cuvinte (la noi patru..): Fă-o să se întâmple.

Inovația începe cu acțiunea. Începe cu a privi cu intenție la modul în care conducem, cum învățăm și cum predăm.

Sursa: http://ajjuliani.com/innovators/