Ultimele două zile le-am petrecut alături de colegii cu care am învățat despre managementul sustenabilității și cu care am elaborat acum doi ani un proiect ERASMUS cu tema Educație pentru sustenabilitate – TeachSus (https://denkstatt.eu/teachsus-teaching-and-educating-for-sustainability/?) Alături de invitații lor, de la companii, instituții și universități, am discutat intens despre nevoile sistemului de educație, despre ce s-ar putea face cu ajutorul resurselor proiectului pentru a sprijini profesorii să fie pregătiți să vorbească cu elevii lor și despre temele dezvoltării durabile, sustenabile, despre ce abordări și metode ar fi cele mai potrivite pentru a introduce aceste teme în predarea materiilor din curriculum, contribuind totodată la dezvoltarea la elevi a acelor competențe atât de necesare în viitor. Am vorbit despre nevoile diferențiate ale școlilor din zone bogate și sărace, am analizat modele de bună practică, abordările bazate pe tehnologia educațională, abordările interdisciplinare, am analizat argumentele pro și contra și am comparat cu pasiune metode cum ar fi storytelling (povestirile), observarea pe teren, gamificarea, digitalizarea, învățarea bazată pe probleme, prin proiecte. Cu mintea plină de discuțiile animate din cele două zile m-am întors acasă și am găsit în căsuța mea de mail articolul de mai jos, pe care l-am găsit foarte interesant pentru că am regăsit câteva din temele larg dezbătute în cele două zile, așa că vi-l propun și vouă.

Este scris de Prof. Kate Baker, care este o profesoară de limba engleză cu peste 17 ani de experiență la un liceu din New Jersey, Master în Educație, adepta integrării tehnologiei în educație și a strategiilor interdisciplinare, învățării răsturnate (flipped learning) și PBL, a primit premiul Jacobs Educator la Universitatea din Indiana și alte recunoașteri (PBS LearningMedia Local Digital Innovator, American Graduate Champion, DocentEDU Ambassador, Edmodo Certified Trainer and Support Ambassador).

Când am fost profesor-stagiar, acum 20 de ani, îmi amintesc că eram frustrată de concentrarea pe filozofie și psihologia educației, fără să înțeleg aplicațiile practice. Îmi amintesc că mă gândeam: ”E grozav ce spune Skinner și Maslow, dar CUM implementez asta în clasă? CUM predau o nuvelă? CUM predau gramatica? CUM PREDAU?”

Acum, cu 20 de ani mai târziu, am înțeles că fundamentele psihologiei servesc practicile de instruire.

Când un elev se manifestă în clasă, mă reîntorc la ierarhia nevoilor lui Maslow și întreb: ce îi lipsește acestui elev? Ce are nevoie acest elev care se manifestă așa? Educatorii nu se pot aștepta ca elevii să pună deoparte nevoile lor de bază de dragul fișei de lucru de astăzi sau al testului. Elevii cu performanțe slabe nu au capacitatea să dea deoparte nevoile lor de bază pentru a se putea concentra pe sarcinile superioare de gândire. Și acelorași elevi s-ar putea să le lipsească capacitatea de a pleda pentru ei înșiși și de a declara ce au nevoie. Deși profesorul din mine ar putea inițial să dorească să reprime manifestarea elevului și escaladarea inutilă a situației, mama din mine recunoaște oportunitatea de a o risipi cu o întrebare adresată elevului: “Ești nervos pentru că ți-e foame?” Există batoane de cereale în sertarul biroului meu tocmai pentru acest motiv.

Pe măsură ce integrez tehnologia în clasa mea, mă reîntorc din nou la Maslow. Asemenea unei liste de verificare, adaptarea făcută de mine pentru ierarhia lui Maslow înseamnă să o privesc prin lentilele digitale. Fără să îndeplinească nevoile fizice pentru hardware, Wifi și baterie (acces la curent, n.n.), educatorii nu pot integra tehnologia. Fără să se adreseze nevoilor de securitate ale cetățeniei digitale – filtre și firewalls, educatorii și elevii nu pot interacționa în siguranță cu domeniul digital. Dar ”locul” în care educatorii trebuie să se concentreze în primul rând pentru a integra eficient tehnologia în clase este să utilizeze acea tehnologie pentru a împlini nevoia elevilor de a aparține și de stimă de sine. Elevii au nevoie să simtă că ei aparțin unui lucru mai mare decât ei înșiși și au nevoie să se simtă bine în legătură cu învățarea care se întâmplă în acel spațiu. Educatorii pot profita de puterea de învățare a sistemelor de management cum sunt Edmondo și Google Classroom pentru a crea comunități de învățare online și pot utiliza ecusoane, comentarii și premii pentru a întări pozitiv, a la Skinner*, interacțiunile care apar în comunitățile de învățare (voi scrie în curând un articol despre utilizarea ecusoanelor). Toate acestea au rolul de a-i face pe elevi să devină învățăcei care se auto-actualizează, sunt intrinsec motivați, care realizează care sunt punctele lor forte și aptitudinile talentelor lor.

* B.F. Skinner, profesor de psihologie și psiholog specializat în comportament (behaviorist) cunoscut pentru teoria lui despre învățarea bazată pe condițiile de operare. Condițiile de operare pot fi definite ca o formă de învățare în care comportamentele sunt dependente sau controlate de răsplată și consecințe.

Asta va suna ca o repetiție (ceea ce și este), dar Ierarhia lui Maslow este de asemenea fundamentală pentru colaborare. De ce au nevoie oamenii pentru a fi colaboratori competenți și eficienți? Uită-te tot la Maslow pentru a obține răspunsul:

Asta e la mintea cocoșului. Pentru ca să apară o colaborare eficientă, trebuie îndeplinite în primul rând nevoile fizice ale oamenilor, de echipament și resurse. Apoi antrenamentul, certificarea și normele grupului vor ajuta la crearea unui spațiu sigur și pregătit pentru colaborare. Pentru ca indivizii să simtă că aparțin la ceva mai măreț decât ei înșiși, liderii trebuie să permită activități de construire de echipe (team building) și mentorat. Și, prin acest proces de cum, prin feedback, afirmare și distincțiile vor construi stima de sine a grupului. Studiul realizat de Google asupra eficienței echipelor** a dezvăluit că singurul și cel mai important factor în determinarea succesului echipei a fost încrederea.  Pentru ca membri echipei să aibă încredere unul în celălalt, nevoile lor, identificate mai sus, trebuie să fie împlinite.

** https://www.nytimes.com/2016/02/28/magazine/what-google-learned-from-its-quest-to-build-the-perfect-team.html – Ce a învățat Google din misiunea sa de a crea echipa perfectă
Eu propun să îl luăm pe Maslow ca exemplu pentru o altă spirală (probabil că acum se învârtește în mormânt) și să examinăm modul în care împlinirea nevoilor poate extinde, de asemenea, sfera noastră de influență, împerechind Ierarhia Nevoilor/ Colaborării cu ierarhia alegerii și a luării de decizii.

Pe măsură ce nevoile persoanei sunt îndeplinite și ei avansează în ierarhie pentru a-și lărgi concentrarea, de la sine către grup, persoana își sporește de asemenea sfera de influență. În timp ce nevoile de bază, fizice au fost inițial decise și îndeplinite de alții, pe măsură ce oamenii și echipele se mută mai sus în ierarhie, ei încep să se schimbe, de la poziția de consumator pasiv la cea de luare activă de decizii, nu doar pentru ei ci și pentru grupuri mai mari.

Dacă vei dori să înveți mai multe și să faci un inventar al nevoilor organizației tale pentru colaborare, fă o plimbare prin slide-urile de mai jos.

Sursa – https://flippedlearning.org/syndicated/collaborating-with-maslow/