Mulți dintre profesori au înțeles deja că motivarea și implicarea elevilor sunt importante pentru învățare și își pun la lucru creativitatea sau împrumută idei pentru a-și face lecțiile mai atractive. Dar atractivitatea lecției nu este o condiție suficientă pentru a te asigura că elevii realmente au asimilat cunoașterea și și-au dezvoltat abilitățile necesare, cerute de standardele corespunzătoare materiei și nivelului de clasă. Aceasta este și tema la care se referă articolul de mai jos, scris de Jennifer Gonzalez în Cult of Pedagogy.

Acum câțiva ani, lucram cu un grup de studenți care se pregăteau să devină profesori. Unul dintre ei – o să-i spunem Eric – preda studii sociale (ca practică, n.n.) la clasa a șaptea. Clasa lui trebuia să studieze Grecia antică. Standardul pentru clasa a șaptea cerea ca profesorul să adreseze concepte precum guvernarea, economia și cultura acelei epoci. Pentru capitolul lui de cinci zile, Eric urma să se concentreze pe partea de ”cultură”.

În prima zi dedicată acestei unități de studiu, pe care Eric o dezvoltase împreună cu profesoara titulară cu care coopera, elevii ar fi citit un capitol din manualul lor care parcurgea în cinci pagini trei secole importante din cultura Greciei antice. Apoi ei urmau să scrie răspunsurile la un set de întrebări de sfârșit de capitol. În zilele următoare, de la a 2-a la a 4-a, elevii ar fi creat propria lor urnă grecească, învelind baloane cu papier-mâché (pastă de hârtie). O dată ce urnele s-ar fi uscat, elevii le-ar fi pictat într-un stil similar cu cel al grecilor, încorporând ceva care avea o semnificație personală, ca principală caracteristică artistică. În ziua a cincea, elevilor li s-ar fi dat un chestionar care le cerea să potrivească termeni de vocabular specifici, cum ar fi comedie, tragedie, urnă și olimpiade cu definiția corespunzătoare.

Simțindu-mă ceva mai mult decât sceptică, i-am cerut lui Eric să-mi arate standardele la care se alinia capitolul lui. El a frunzărit prin câteva documente, apoi mi-a indicat aceste expresii din standardele de stat: Elevii vor demonstra înțelegerea complexității culturii, explorând elemente culturale (ex. credințe, obiceiuri/ tradiții, limbajul, abilitățile, literatura, artele) diferitelor grupuri și explicând cum a servit cultura la definirea grupurilor în civilizația lumii înainte de anul 1500 Î.Hr. și a avut ca rezultat o perspectivă unică.

I-am citit asta cu voce tare lui Eric și apoi i-am cerut să-mi arate exact cum va preda planul său și cum va măsura standardul.

Pentru un lung moment, el nu a spus nimic.

În fine, a dat din umeri și mi-a spus că acest capitol a fost de fapt conceput pe baza a ceea ce profesoara lui îndrumătoare ”a făcut întotdeauna pentru Grecia antică.” Ea îi spusese că proiectul urnei a fost într-adevăr amuzant și copiilor le-a plăcut. Singura problemă era că nu avea nimic de a face cu standardele. Să înfășori hârtie de ziar amestecată cu lipici în jurul unui balon nu avea nimic de a face cu adâncirea înțelegerii cuiva despre societăți și culturi.

Nu toate sarcinile practice (hands-on) sunt create egal

Mi-aș dori ca povestea lui Eric să fie doar un rar exemplu, dar în munca mea cu studenții-profesori practicanți, ca profesor de clasă, ca elev/ student și acum ca părinte am văzut mult prea multe ”Urne grecești”: proiecte care par creative, pe care profesorul le-ar putea descrie ca învățare hands-on, predare interdisciplinară, instruire bazată pe proiect sau integrare a artelor cu tehnologia, dar cu toate acestea lipsindu-le orice învățare substanțială pentru elevi. Ce e mai rău, deoarece aceste activități sunt deseori consumatoare de timp, ele răpesc din timpul pentru alte sarcini care ar da elevilor șansa să se lupte cu lucruri mai provocatoare.

În cartea lor revoluționară, Understanding by Design*, Jay McTighe și Grant Wiggins au descris această problemă ca Păcatul conceptului orientat spre activitate. În loc să se orienteze către rezultatele dorite ale învățării, această abordare doar caută sarcini care ar putea fi amuzante sau cel puțin să-i țină pe copii ocupați: “Activitățile, deși sunt amuzante și angajante, nu duc nicăieri din punct de vedere intelectual. Le lipsește o concentrare explicită pe idei importante și dovezi corespunzătoare ale învățării.”

* https://www.cultofpedagogy.com/ubd-chapters-1-4/

Pentru a ilustra asta, Wiggins și McTighe descriu lecția pentru clasa a 3-a despre mere. În acest capitol de două săptămâni, elevii citesc despre Johnny Appleseed (Ion Sâmbure-de-măr), pictează imagini ale merelor, fac probleme de matematică care implică mere, scriu povestiri pe teme despre măr, fac sos de mere și întreprind o călătorie într-o livadă locală de mere. Probabil că elevilor le plac toate aceste activități și este probabil că atât profesorul cât și elevii au fost încântați de cât de isteț a fost tema întrețesută în așa multe și diferite arii ale materiei. De-a lungul capitolului, elevii probabil au părut angajați, clasa a fost plină de culoare și productivitate și poate chiar colaborare, dar ce învățare valoroasă a avut loc de fapt?

Haideți să ne mutăm lupa noastră spre clase mai mari. Aici, Urna Grecească ar putea să nu implice nici o meștereală, dar încă va forța elevii să alerge de-a lungul unor tangente curriculare care, în loc să aprindă o pasiune pentru învățare, se sfârșesc în fundături.

Ia ca exemplu cursul de studii sociale și matematică pe care profesorii au decis să le predea împreună pentru două săptămâni despre matematicieni faimoși. Matematică și istorie, nu-i așa? Elevii petrec cea mai mare parte a timpului în prima săptămână la computere, cercetând despre locul de naștere al matematicienilor, familii, cum au murit, care au fost contribuțiile lor în domeniul matematicii (pe care majoritatea elevilor doar le copiază, deoarece conceptele matematice despre care e vorba le depășesc înțelegerea… cât de mulți elevi de clasa a opta cunoașteți să poată explica secvența lui Fibonacci?**) Ei petrec alte trei ore creând fișiere PowerPoints sau Prezis pline de fapte despre acești obscuri pionieri ai matematicii, completate cu animații drăguțe sau cu tranziții care-ți întorc stomacul pe dos și alte trei zile prezentând aceste creații clasei..

** http://famous-mathematicians.org/leonardo-pisano-bigollo/

Pentru ce?

Nici unul din acești copii nu devine mai bun la matematică și nici setea lor de istorie nu crește. Dar pentru cineva care pășește în clasă, poate chiar pentru un inspector care vine într-o observare formală, această unitate de predare ar arăta chiar uimitoare. Elevii fac cercetare online! Învățare colaborativă! Tehnologie! Studiu interdisciplinar!

Nu!

Acești profesori au înțeles și au aplicat greșit conceptul studiului interdisciplinar, învățării aplicative (hands-on), și integrării tehnologiei, iar două săptămâni din timpul prețios de instruire au fost risipite din această cauză.

Cum să detectezi o ”Urnă grecească”

Se poate argumenta că toate lecțiile au ceva valoare educativă, că orice lectură și scriere, manipulare de materiale și cuvinte, interacțiuni cu colegii și în general expunerea la lumea reală oferă oportunități de învățare. Cu asta în minte, gândiți-vă la ”Urna grecească” ca la un termen relativ, mai curând ca la unul absolut: Puține lecții vor fi o Urnă grecească pură; aproape orice lecție va avea probabil o discutabilă valoare educativă. Mult mai multe lecții pur și simplu vor conține elemente în stilul unei Urne grecești; iar noi putem face aceste lecții mai bune dacă încercăm să minimizăm aceste elemente.

Cea mai bună cale de a identifica o Urnă grecească este să ne uităm la o sarcină și să punem această întrebare: Consumă ea mult mai mult din timpul elevilor decât este rezonabil în relație cu impactul ei academic? Dacă elevii petrec mai mult timp asupra unei munci care nu-i face să avanseze în abilitățile pe care tu crezi că le predai, atunci ar putea fi o Urnă grecească. Și ar putea fi nevoie să renunți la ea.

Iată mai jos moduri mai specifice de a identifica o Urnă grecească în predarea ta și ce ai putea face ca să le înlocuiești:

1. Colorare sau meșterire excesive

Dacă lecția ta cere mai mult timp pentru colorare, tăiere sau lipire decât munca semnificativă cu conținutul pe care încerci să îl predai, ar putea fi o Urnă grecească. Dacă ești profesor la clasele elementare iar elevii tăi au nevoie să-și dezvolte abilitățile motorii fine, sau dacă ești de fapt, un profesor de arte, atunci aceste activități au un loc clar în clasa ta. Oricine altcineva ar trebui să utilizeze aceste însărcinări cu mai multă moderație.

Asta nu înseamnă că tu nu ar trebui niciodată să ceri elevilor să coloreze, taie, lipească sau deseneze dar, de fiecare dată când o faci, întreabă-te dacă asta contribuie la învățare. Dacă nu, poate că există o cale să reduci timpul pe care îl iau aceste activități. Să presupunem că tu vrei ca elevii să deseneze ilustrații pentru cuvintele din vocabular. Adăugarea de elemente vizuale merge de minune la dezvoltarea memoriei, deci asta este o decizie de instruire solidă. Dar este necesar ca aceste ilustrații să fie colorate? Pe un poster? Sau să stea atârnate de tavan? Oare un desen cu linii simple pe lângă fiecare cuvânt, pe o bucată de hârtie obișnuită nu ar servi aceluiași scop?

Acum, dacă scopul tău este adevărata integrare a artei în curriculum-ul tău, am două articole pe care ți le recomand. Amândouă explorează cu adevărat în felul în care arată lucrurile atunci când profesorii utilizează arta pentru a îmbunătăți cu adevărat învățarea elevilor: citește acest articol din MindShift (#1) și pe următorul din Edutopia (#2) pentru a afla mai multe despre cum arată asta.

#1 https://www.kqed.org/mindshift/38576/how-integrating-arts-into-other-subjects-makes-learning-come-alive – Cum integrarea artei în alte subiecte face ca învățarea să devină vie

#2 https://www.edutopia.org/topic/arts-integration – Integrarea artelor

2. Înfrumusețare cu ajutorul tehnologiei excesivă (“Neat-O” Tech)

Acesta este echivalentul tehnologic al punctului #1: dacă elevii petrec o mulțime de timp căutând imagini, făcând desen digital, adăugând animații sau efecte la slide-uri, adăugând efecte sonore sau titluri speciale la înregistrări audio sau video, probabil că te îndrepți spre teritoriul Urnei grecești.

Expresia cheie aici este o mulțime de timp. Cu siguranță elevii noștri vor beneficia din a învăța cum să combine textul cu imaginile, să manipuleze prezentări pentru a le face mai interesante și să utilizeze toate uneltele digitale pe care le au la dispoziție. Dar când elevii ”ard” două ore pentru a asculta sunete pentru a face ca fotografia lui Langston Hughes să intre în slide-ul lor PowerPoint pentru sunetul de scârțâit de pneuri, ei bine, probabil că acel elev nu se gândește prea mult la Renașterea cartierului Harlem.

Așa că, dacă tu le repartizezi o muncă care cere utilizarea creativă a tehnologiei, fii conștient/ă de cât mult timp pun elevii tăi în clopote și fluierașe. Pentru început, uită-te la rubrica ta și asigură-te că nu ai cerut prea multe din aceste clopote și fluierașe. Și, dacă este posibil, vezi dacă nu poți să faci ca aceste clopote și fluierașe să fie relevante. Dacă elevii tăi vor sunet pentru prezentarea slide-show despre Renașterea Harlemunlui, pune-i să adauge un cântec cu Duke Ellington, o muzică care este din acea epocă, mai curând decât un efect de sunet haios.

3. Gândire de nivel inferior

Într-o sarcină/ activitate tip Urnă grecească, majoritatea gândirii este pe nivelurile de jos ale Taxonomiei lui Bloom. Cu alte cuvinte, sarcina pare creativă, dar munca academică primară este re-aranjarea și regurgitarea faptelor și definițiilor de bază.

Haideți să ne uităm la două posibile însărcinări pentru ca elevii să demonstreze înțelegerea lor față de Piramida alimentelor. Într-una din clase, profesorul le care elevilor să re-creeze piramida ca pe un steag atârnat. Ei scriu toate părțile piramidei pe bucăți colorate de hârtie și atârnă aceste bucăți pe un băț sau altceva. Ei ar putea fi rugați de asemenea să deseneze ceva sau să taie din reviste fotografii drăguțe care reprezintă alimentele din fiecare parte a piramidei. Toată această muncă este la nivelul Amintește-ți și Înțelege al lui Bloom. Elevii definesc mai mult sau mai puțin lucrurile și, totuși însărcinarea le ia groaznic de mult timp pentru a fi completată. Urnă grecească.

Dar care este scopul predării Piramidei alimentare? Nu vrem ca elevii să învețe să facă alegeri alimentare sănătoase? Iată aici o însărcinare diferită. Pune-i pe elevi să scrie un plan de nutriție pe trei zile în care sunt aplicate principiile Piramidei. Desigur, ei pot desena un cadru frumos în jurul lui, dacă le place. Asta le va lua 5 minute. Ei pot alege un font de literă interesant pentru titluri – asta înseamnă 10 minute. Dar nu ar trebui ca munca ce consumă cu adevărat timp să fie investită în confruntarea cu conținutul în sine?

4. Multe puncte pentru “Creativitate”

O însărcinare ar putea fi o Urnă grecească dacă o parte semnificativă a notei este bazată pe ”creativitate” și ”atractivitate”. Și, printre altele, eu sunt un mare snob al design-ului. Cred că prezentarea este importantă. Dar, dacă mai mult de 10 procente din notă sunt bazate pe aceste lucruri – și chiar mă gândesc că să spui 10 procente înseamnă să exagerezi – noi nu măsură, învățarea care se presupune că are loc.

Corectarea acestui lucru nu se poate să nu fie ușoară. Taie din punctele pe care le acorzi pentru creativitate sau atractivitate. Și, dacă descoperi că proiectele pe care le primești nu te încântă pentru că nu sunt colorate sau drăguțe, este timpul să începi să planifici proiecte care te vor încânta prin conținut.

5. Căutarea de cuvinte

Dacă sarcina este să caute cuvinte, este o șansă mare să fie doar o Urnă grecească. Unii ar putea probabil argumenta despre cum căutarea de cuvinte întărește recunoașterea literelor în primele clase. Desigur. Dar dacă o oarecare formă a recunoașterii literelor, abilității de descifrare sau dezvoltarea limbajului nu este cuprinsă în intenția căutării de cuvinte a curriculum-ului, atunci probabil că această căutare de cuvinte este o Urnă grecească. Dacă ești un profesor care nu are timp să facă lucruri cum sunt învățarea bazată pe proiecte sau Ora de geniu, atunci ai timp să faci căutări de cuvinte și îi pui pe elevi să consume timp făcând asta? Renunță la căutarea de cuvinte și tocmai ai câștigat pentru tine și elevii tăi cel puțin 30 de minute în plus pe săptămână.

Atunci ce?

Deci tu ai identificat câteva Urne grecești în lecțiile tale. Ce vei face în legătură cu ele?

Una dintre opțiuni este să renunți la ele. Pur și simplu scoate acest tip de lecție din cartea ta de planuri și înlocuiește-le cu activități din care să rezulte de fapt învățarea. Uită-te din nou la obiectivele tale: Ce vrei să știe și să poată să facă elevii tăi atunci când termină? Să care sunt sarcinile care îi vor ajuta să ajungă acolo?

O altă opțiune este să le revizuiești. Hai să ne întoarcem la Eric și la urna lui. Poate că, în loc să folosească trei zile întregi cu toată acea activitate de învelit baloane cu ziare, el ar putea să-i pună pe elevi să-și deseneze urnele pe hârtie. El ar putea să construiască relevanța istorică a urnelor arătându-le imagini cu urne tipice, să-i pună să aleagă una. Să o deseneze pe a lor personală cu imagini care sunt paralele cu cele originale, dar cu o notă modernă. Așa că, dacă urna lor va înfățișa o bătălie, ei ar putea-o desena pe a lor cu imagini reprezentând un război semnificativ sau alt tip de ”bătălie” care a apărut în ultimul secol. Elevii ar putea adăuga imagini la desenul lor, indicând detaliile și gândirea pe care s-au bazat.

Dacă își place cu adevărat activitatea ta tip Urnă grecească, nu trebuie să renunți de tot la ea. Dar dacă poți să o modifici ca să consume mai puțin timp și să construiești în ea o relevanță curriculară mai mare, ai făcut din ea mai puțin o urnă și, în schimb, i-ai acordat un loc mai corect în clasa ta.

Breșele amuzante sau de bun-simț

Spunând toate acestea, cred că este important să notăm că nu toate activitățile clasei trebuie să aibă un scop academic clar definit, riguros. Vor exista momente când o sarcină ce ar putea fi numită într-un anumit context Urnă grecească să servească unui scop complet diferit în alt context.

Breșele de amuzament

Construirea relațiilor cu elevii, crearea unei atmosfere ca în familie, și să faci din clasă un loc unde elevilor le place să vină, toate au o valoare incredibilă. Dacă nu aș fi crezut asta, nu aș fi scris ceva ca When a Principal Whips and Nae-Naes – #3. Unele lucruri trebuie făcute doar pentru amuzament. Dacă elevilor le place în mod absolut să se joace cu aplicația lor de desen pe iPod-urile lor, dă-le această opțiune să o facă în timpul liber. Dacă elevii vor să creeze un colaj pentru un cadou de despărțire pentru un coleg care pleacă, lasă-i să o facă.

#3 https://www.cultofpedagogy.com/whip-nae-nae/ – Când un director face așa… – (https://www.youtube.com/watch?v=vjW8wmF5VWc)

Breșele de bun-simț / sănătate

Altă dată, ai pur și simplu nevoie ca elevii tăi să stea cuminți, în liniște. Poate ai venit la școală cu o problemă la stomac sau tocmai ai primit vești proaste la telefon. Poate o ședință a școlii ți-a lăsat doar șase minute din timpul de clasă și știi că nu vei termina nimic din ce ți-ai propus să faci în acea oră. Poate că elevii te-au adus într-o stare de absolută disperare și ești pe cale să începi să arunci cu lucrurile în jur. Cei mai buni profesori din lume au zile în care pur și simplu nu mai pot funcționa. În acele momente, vechile activități care îi țin ocupați sunt ca o mană cerească. Atunci tu îi pui să coloreze. Atunci îi pui să caute cuvinte.

Atunci când sunt utilizate pentru a crea conexiuni sau din motive de bun-simț / sănătate, aceste însărcinări nu mai sunt o Urnă grecească.

Lucrul cel mai important este să știm diferența.

Asta am încercat să-l învăț pe Eric atunci când am revizuit împreună capitolul lui.

L-am pus să utilizeze niște organizatoare grafice, unde elevii au făcut față-în-față comparații dintre elementele culturale din Grecia antică și cele din zilele de astăzi. Elevii au completat apoi un chestionar mai lung, unde fiecare elev a ales identitatea unei persoane din Grecia antică. Fiecare elev a ales un rang social, un gen și au scris despre cum era viața lor. Unele întrebări îi rugau să descrie sentimentele lor despre alți oameni din comunitatea lor și despre problemele sociale. Ei a trebuit să deseneze câteva schițe ale unor artefacte (obiecte) din viața lor zilnică și să descrie de ce aceste artefacte erau importante pentru ei. Atunci când toți elevii au completat aceste chestionare, ei au lucrat împreună pentru a le aranja pe un perete, într-un mod care reprezenta ierarhia lor socială.

Activitatea a durat trei zile. Elevii au colaborat, au utilizat tehnologia pentru a cerceta viața persoanei alese și chiar au folosit ceva culori pentru schițele lor. La sfârșit, ei au înțeles mult mai multe despre cultura Greciei antice și despre modul în care cultura influențează cine suntem.

Și au făcut asta fără nici o singură fâșie de ziar. 🙂

Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/grecian-urn-lesson/