Cu toții știm că nu mai trăim ca acum 20-30 de ani când tehnologia digitală era accesibilă unui număr restrâns de persoane. Astăzi este la îndemâna tuturor și chiar a copiilor. Iar copiii de astăzi nu mai sunt atât de statici și ”ascultători”, tehnologia i-a învățat cu viteza, se plictisesc repede… de aceea preferă să învețe interactiv. Utilizarea metodelor moderne și a tehnologiei în sălile de clasă nu mai este o opțiune, a devenit o necesitate. Cum spune și profesoara Cornelia Melcu – formator și Ambasador Scientix și eTwinning România, într-un articol pe care l-am citit recent*

– ”Nu se poate fără tehnologie. Ne place sau nu ne place, asta este și trebuie să ne adaptăm pentru că, altfel, ne vor scoate elevii din clasă.”

* http://sparknews.ro/2019/04/12/tehnologia-la-ore-si-o-educatie-altfel-cornelia-melcu-trebuie-sa-ne-adaptam-altfel-ne-vor-scoate-elevii-din-clasa/?

Dar, la fel ca și în cazul utilizării altor metode sau al integrărilor forțate de care era vorba în exemplul cu ”urna grecească”**, utilizarea tehnologiei nu are sens făcută doar de dragul de a aduce tehnologia în clasă și de a face lecția mai atractivă. Așa cum spune tot Cornelia Melcu, tehnologia trebuie folosită în funcție de obiectivele educatorului:

”Prima întrebare pe care o pun întotdeauna este cum folosim tehnologia. Este cea mai importantă întrebare la care trebuie să răspundă un pedagog. Și răspunsul este în funcție de obiectivele pe care ni le propunem. Niciodată să nu o folosim de dragul de a o folosi, pentru că atunci o facem degeaba, ci în funcție de ceea ce ne propunem să învețe elevii, la un moment dat”

** https://creeracord.com/2019/04/01/este-oare-lectia-ta-o-urna-greceasca/

Pentru a răspunde nevoii profesorilor de a înțelege mai bine ce fel de tehnologie să folosească, în funcție de obiectivele lecției – și nu vorbim doar de parcurgerea materiei din manual!! – am ales pentru voi un articol propus de A.J.Juliani, care ne vorbește despre problemele ridicate de educatorii din SUA, despre cercetările lui Gartner și structurile utilizate în prezent pentru alegerea acestor tehnologii:

Cum să utilizezi obiectivele de învățare pentru a alege tehnologia potrivită

În trei școli diferite, din trei state diferite, pe parcursul a două săptămâni, am primit aceeași întrebare:

“Cum pot să folosesc Flipgrid în clasa mea?” (https://flipgrid.com/)

“Ai încercat asta cu Flipgrid?”

“Oooh, asta ar merge perfect cu Flipgrid!”

Pare că acest Flipgrid i-a prins pe profesorii și liderii de școli din țară (și din lume), încântați să utilizeze acest produs pentru obiective de învățare.

Dar, vara trecută am fost bombardat cu aceleași întrebări despre Formative (https://goformative.com/) și Google Classroom

(https://edu.google.com/products/classroom/?modal_active=none) .

Înainte de asta au fost PearDeck (https://www.peardeck.com/) și Nearpod (https://nearpod.com/).

Înainte de asta, a fost Kahoot (https://kahoot.com/)! I-a acaparat pe toți în 2015!

Îmi amintesc că am primit milioane de întrebări despre Glogster (https://www.spart5.net/cms/lib07/SC01000802/Centricity/Domain/529/glogsteredu.htm) și Wikis atunci când am început prima oară să folosesc tehnologia cu elevii mei în clasă.

Și iată cum stă treaba: Fac și eu asta. Îmi place să încerc noi tehnologii atunci când apar.

De fapt, sunt cu siguranță cineva care se mândrește că a învățat cum să utilizeze o imprimantă 3D, sau o nouă aplicație, sau orice lucru nou pentru că îmi place să văd cum poate fi folosit cu un scop.

Simt că până și astăzi mă surprind pe mine super-stimulat de o anumită tehnologie. În special atunci când profesorii și copiii sunt încântați să o utilizeze în clasă.

Ciclul de stimulare al tehnologiei didactice (Edtech)

Ciclul de stimulare creat de Gartner arată foarte asemănător felului în care am văzut că au fost văzute/ utilizate de-a lungul anilor tehnologiile didactice – uneltele Edtech și cum le văd eu utilizate în mediile de învățare.

Ia ca exemplu orice unealtă, cum ar fi o imprimantă 3D (despre care Tom Murray scria într-un articol recent*** ).

*** https://www.thomascmurray.com/3dprinter/ – Nu. Imprimanta ta 3D nu te face să fii inovativ.

Atunci când au apărut pe scenă imprimantele 3D toată lumea a vrut una. Toată lumea a crezut că va revoluționa educația și au existat așteptări atât de înalte, încât ea nu s-a putut ridica la înălțimea a ceea ce oamenii ”s-au gândit” că ar putea face în educație.

Piscul așteptărilor inflamate (The Peak of Inflated Expectations) a condus la o abruptă prăpastie a deziluziei (Trough of Disillusionment) de-a lungul ultimilor doi ani. Dar acum, vedem că imprimantele 3D sunt utilizate cu un scop și cu un motiv în multe școli și medii de învățare.

Nu mai este jucăria nouă și sclipitoare (ok, câteodată este), dar în schimb, noi ne punem acum întrebări despre învățare și abia apoi despre imprimarea în 3D.

Uitați-vă la raportul din 2012 al Ciclului de stimulare al lui Gartner. Vedeți imprimanta 3D în Piscul așteptărilor inflamate, cu o predicție că va ajunge la Platoul de productivitate într-o perioadă de 5-10 ani.

În 2009, imprimanta 3D tocmai se îndrepta spre pisc. Acum suntem în 2019 și imprimanta 3D a ajuns la platou sau este foarte aproape.

Deci, de ce este asta o unealtă utilă?

Ei bine, în primul rând ne dă o oarecare perspectivă asupra acelui sindrom al obiectului nou și strălucitor.

Putem vedea că toate acele lucruri ”noi și strălucitoare”, de-a lungul istoriei au urmat trasee similare și au trecut prin acest ciclu.

În al doilea rând, ne dă o perspectivă despre cum să folosim noua tehnologie în predare și învățare.

E mai mult decât normal să te lași prins, să fii încântat de o nouă tehnologie. Cu toate acestea nu e normal să crezi că ar trebui folosită pentru tot și că va rezolva problemele noastre de angajament și împuternicire a învățăceilor.

Acum, că știi despre acest Ciclu de stimulare, care sunt pașii următori?

Va trebui să începem să punem întrebările corecte.

În loc de, ”Cum aș putea să utilizez Flipgrid (sau introduceți orice unealtă digitală în acest loc) cu elevii mei?”

Haideți să întrebăm, ”Ce obiective de învățare au elevii mei. Ce unealtă îi va putea ajuta să învețe aceste abilități și conținut la un nivel profund?”

Obiectivele de învățare sunt primele. Alegerea uneltei din ”lada ta de scule” vine pe al doilea loc.

Cu un avertisment. Câteodată abilitatea pe care încercăm să o învățăm este chiar utilizarea tehnologiei. În această situație, învățarea și unealta tehnologică sunt unul și același lucru și haideți să experimentăm la ce o putem folosi!

Structurile care pot ajuta la concentrarea pe obiectiv

Cadrul SAMR pare să fie cel mai des utilizat pentru integrarea tehnologiei. Și, în timp ce el are propriile lui pro și contra, este o hartă grozavă care a apărut acum mulți ani și care ne permite să utilizăm cadrul SAMR cu un scop.

Deoarece SAMR derivă din Substituire, Augmentare, Modificare și Redefinire, profesorii țintesc deseori la cel mai înalt nivel, cel al ”redefinirii”, ca scop al integrării tehnologiei.

SAMR – Întrebări pe care să le pui

S – Substituire – Ce voi câștiga înlocuind însărcinarea cu o nouă tehnologie?

A – Augmentare – Oare tehnologia adaugă noi caracteristici/ elemente care îmbunătățesc însărcinarea?

M – Modificare – Se schimbă semnificativ însărcinarea odată cu utilizarea tehnologiei?

R – Redefinire – Oare tehnologia permite crearea unei noi însărcinări care era înainte de neconceput?

Cu toate acestea, aceste întrebări fac ca întâi obiectivul învățării și apoi nivelul la care ajungi să fie de fapt depășite atunci când te gândești la modul în care învățăceii își ating propriul obiectiv.

Atunci când folosim tehnologia cu un scop aceste întrebări pot ajuta la limitarea întrebărilor despre DE CE, CÂND și CUM.

Cu toate acestea, totul va începe cu tehnologia în centrul atenției. Nu neapărat cu învățarea.

Pentru asta, eu mă întorc spre cadrul TRUDACOT ca fiind una din cele mai bune structuri disponibile care te ajută să utilizezi tehnologia în clasă cu un scop.

Creat de Scott McLeod și Julie Graber, TRUDACOT rezolvă unele probleme comune cu cadrele pentru tehnologie. Iată cum îl descrie Scott în blogul lui:

http://dangerouslyirrelevant.org/resources/4-shifts-protocol

– Integrarea tehnologiei ar trebui să aibă un scop. Această simplă declarație este în miezul modelului trudacot. Când utilizăm tehnologia digitală pentru învățare și predare, aceste utilizări trebuie să fie intenționale și țintite și nu doar ”tehnologie de dragul tehnologiei”. Echipa mea pune permanent întrebarea, ”Tehnologia, pentru ce scop?” (#1) Cu asta în minte, eu și Julie am stabilit să creăm un cadru de întrebări care vor permite educatorilor să gândească critic – și cu un scop – despre modul în care vor integra tehnologia.

#1 – http://dangerouslyirrelevant.org/2013/10/for-the-purpose-of.html

De exemplu, dacă o activitate din clasă va utiliza tehnologia pentru scopul (scopurile) de a mări personalizarea sau de a permite o mai mare inițiativă și alegere a elevului, tipurile de întrebări pe care le-am pune pentru a vedea dacă aceste scopuri vor fi împlinite ar putea include:

• Obiective de învățare. Cine a selectat ceea ce va fi învățat?

• Activitatea de învățare. Cine a ales cum se va învăța?

• Evaluare învățării. Cine a ales modul în care elevii își vor demonstra cunoașterea și abilitățile și cum vor fi evaluate acestea?

• Timpul de lucru. În timpul lecției/ capitolului, cine este principalul conducător al timpului de lucru?

• Utilizarea tehnologiei. Cine este principalul utilizator al tehnologiei?

În contrast, dacă o lecție este introdusă într-o unealtă digitală cu scopul de a îmbunătăți comunicarea/ conexiunea elevului și, poate și pentru a facilita colaborarea între locații diferite, am pune întrebări foarte diferite. Tipurile de întrebări care ar fi puse pentru a vedea dacă scopul a fost atins ar putea include:

• Audiența. Cum comunică elevii? Dacă comunică cu alții, cu cine? [elevi din școală/ elevi din altă școală/ adulți din această școală / adulți din afara școlii]

• Tehnologii de comunicare. Sunt tehnologiile digitale utilizate pentru a facilita procesele de comunicare? [scriere/ fotografii și imagini/ hărți și grafice/ infografice / audio/ video/ transmedia@]

  @ poveste sau proiect care combină diferite forme de media – n.n.

• Colaboratori. Cum lucrează elevii? Dacă lucrează cu alții, cine conduce procesele colaborative (planificare, management, monitorizare etc.)

• Tehnologii colaborative. Sunt utilizate tehnologiile digitale pentru a facilita procesele colaborative? Dacă da, în ce moduri? [softuri online – office suites, email, texting, wikis, bloguri, videoconferințe, crearea de hărți mentale, unelte de organizare – curation tools, unelte de planificare a proiectelor, altele]

Similar, dacă profesorii au dorit ca elevii să utilizeze tehnologia pentru un scop (mai multe) pentru a le permite să facă o muncă mai autentică, în lumea reală, tipurile de întrebări pe care le-am pune pentru a vedea dacă aceste scopuri au fost îndeplinite ar fi diferite de cele dinainte, și ar putea include:

• Real sau fals. Este munca elevilor autentică și reflectă ceea ce fac oamenii reali din afara școlii?

• Cunoașterea domeniului. Învață elevii un conținut potrivit, specific disciplinei și cunoașterea procedurală? Dacă da, este munca elevului concentrată în jurul conceptelor mari și importante, esențiale pentru acea disciplină? [nu doar detalii]

• Practicile domeniului. Utilizează elevii practici și procese specifice, potrivite disciplinei?  

• Tehnologiile domeniului. Utilizează elevii unelte și tehnologii specifice, potrivite disciplinei?

Și aici sunt câteva resurse cu ajutorul cărora puteți începe să lucrați cu TRUDACOT:

Citiți întâi asta –

• Overview of trudacot – https://docs.google.com/document/d/1oIbt9mVzCyTsg6yYaTw3BULUJquEiILYFHheHdMcLSA/edit

• 3-minute video introduction

  – https://www.youtube.com/watch?v=qtvBXRPqmNw#t=28m46s

Versiunile

• Version 2

  https://docs.google.com/document/d/147Pqvr32qwnPXUBmUM1r8p10unZ-pID_cgLjkGwwAus/edit

• Version 1

  https://docs.google.com/document/d/1ctEM7PmzfvCCTUjpp7le10x4qfx_ncWhhaOhN_yONmM/edit

Sursa articolului: http://ajjuliani.com/learning-goals-for-technology/