Femeile în Educație & bonus – Trei sfaturi pentru a face față stresului

Așa cum probabil ați văzut, am avut ocazia de a participa la un webinar – “A Conversation with Women in Education”, unde am ascultat patru experte și lideri în educație din SUA vorbind despre rolul și situația femeilor în educație, mai ales ca lideri. Acest webinar a fost organizat de Solution Tree ca o avan-premieră la o mare conferință cu aceeași temă, care va avea loc în luna iulie, în San Antonio, TexasWomen in Education: Leading Perspectives Institute

https://www.solutiontree.com/events/institutes/women-in-education-san-antonio.html?

Cele patru invitate la acest webinar au fost Jennifer Abrams, Thomasenia Lott Adams, Tina H. Boogren, și Jane A. G. Kise, care au dorit să transmită încredere altor femei-educator să se ridice și să își asume roluri de lideri (formali sau informali) în școlile și comunitățile în care predau.

Dar, înainte de a vă creiona pe scurt ceea ce am auzit de la aceste doamne, exemple de lideri în educație, vreau să vă îndemn să aruncați o privire la site-ul organizatorilor – Solution Tree (Arborele soluțiilor), un institut care oferă formare continuă (perfecționare) și formare la nivel de doctorat în științele educației, servicii de evaluare instituțională, consiliere pentru profesori și directori, oportunitatea de a participa la evenimente și dezbateri – fizice și online, și multe resurse (cărți, ghiduri) gratuite pentru educatorii din SUA și din toată lumea. Iată link-ul la pagina lor de resurse – sperăm să vă fie utile:

https://www.solutiontree.com/free-repros

Revenind la webinar, obiectivele acestuia au fost:

– Să creioneze o imagine a problemelor unice cu care se confruntă femeile care doresc să devină lideri în acest domeniu;

– Să ofere sfaturi pentru ca femeile să poată combate acele diferențe de tratament resimțite din cauza genului, atunci când se luptă pentru/ reușesc să capete un rol de lider;

– Să angajeze participantele într-un proces de auto-reflecție, auzind povești care oferă o privire asupra caracteristicilor cheie ale rolului de lider (ca femeie);

– Să ofere o înțelegere asupra fundamentelor și teoriei despre auto-îngrijire, mai ales legată de femeile din educație;

– Să dezvolte un pachet de strategii care să conducă la schimbarea atitudinii și managementul rezistenței.

Și cred că cele patru invitate au răspuns excelent acestor obiective.

0-stresul-profesorului-JenniferAbrams_Round1. Prima vorbitoare a fost Jennifer Abrams, autoarea cărții ”Swimming în the deep end” (Înnotând în profunzime). Ea ne-a vorbit despre faptul că, femeile în educație și, mai ales femeile cu rol de lideri în educație se confruntă cu probleme unice, în special datorită faptului că trăim în societăți cu concepții misogine, în care femeia trebuie să se ocupe prioritar de copii și gospodărie, chiar dacă are și o carieră solicitantă, cum este cea de profesor sau de lider de școală, unde o femeie lider trebuie să pluseze ca rezultate, pentru că este privită diferit în comparație cu un bărbat – lider. Iar femeile nu știu sau neglijează să acorde suficientă atenție nevoilor proprii, sacrificându-se pentru a face față tuturor cerințelor – de soție, gospodină, mamă, profesor, lider, om care trebuie să învețe permanent și așa mai departe. Vorbind despre relația dintre piramida nevoilor unei persoane și reușita în cariera de profesor și în poziția de lider:

– Nivelul de nevoi fiziologice – Nevoile mele de bază sunt împlinite,

– Nevoia de securitate – Mă simt în siguranță,

– Nevoia de apartenență – Simt că aparțin acestui grup, colectiv,

– Nevoia de stimă – Mă simt apreciat, încrezător,

– Nivelul de auto-actualizare – Trăiesc cea mai bună viață a mea, și

– Nivelul de transcendență – Sunt conectată cu ceva mai presus decât mine – nivelul ideal la care ar trebui să tindem, ca educatori,

Jennifer Abrams a remarcat că, de foarte multe ori, femeile din educație își neglijează chiar nevoile fundamentale – de a mânca la timp, o hrană sănătoasă, de a dormi suficient, de a face mișcare, de a-și acorda o pauză atunci când sunt obosite fizic sau epuizate nervos. Iar modelul societății, relațiile instituționale și interumane din cadrul sistemului de educație fac ca și celelalte niveluri să fie greu de îndeplinit și că, tocmai din acest motiv, femeile ar trebui să facă pasul în față și să tindă să acceadă la un rol de lider.

Ca răspuns la întrebarea: Cum dai prioritate nevoilor cu care te confrunți zilnic, între nevoile personale, cerințele carierei, cele ale familiei și cele sociale? – Jennifer a parafrazat instrucțiunea pe care o primești la urcarea în orice avion atunci când se vorbește despre depresurizarea cabinei:

Pune-ți prima masca de oxigen!!”

Un alt argument în favoarea femeilor ca lideri în educație a fost și cel privind probabilitatea ca femeile lider să acorde o mai mare înțelegere și atenție unor probleme cum sunt cele ale copiilor cu nevoi speciale, implicarea părinților în procesul de educație, prevenirea hărțuirii și a problemelor de sănătate mentale în școli, precum și nevoii de a dezvolta programe de suport pentru noii profesori.

De asemenea, ne-a vorbit despre cele patru abilități fundamentale pe care trebuie să le aibă o femeie lider în educație:

1. Să gândească înainte de a vorbi

2. Să poată identifica corect unde întâmpină rezistență și să o înțeleagă (să-i înțeleagă cauzele reale)

3. Să știe cum să răspundă corect rezistenței (la schimbare, la propuneri)

4. Să știe cum să aibă grijă de propria persoană – să cunoască și să folosească strategiile de auto-îngrijire – fizică, mentală, emoțională

0-Stresul-profesorului-1
2. Cea de doua vorbitoare, Jane A. G. Kise, consultant, antrenor în dezvoltare profesională și autoare a 15 cărți, printre care ”Step in, Step up” (Pășește în interior, urcă mai sus), ”Find your fit, dare to act” (Găsește ce ți se potrivește, îndrăznește să acționezi), ”Creating a coaching culture for profesional learning communitiesși altele – ne-a vorbit de asemenea despre auto-îngrijirea femeilor care lucrează în educație, ca lideri și despre nevoia ca mai multe femei să aibă curajul de a-și asuma rolul de lideri în educație, deoarece pot aduce o schimbare în bine în acest sistem.

Am notat din discursul ei ceva interesant, spunea că:

Strategiile didactice sunt tot atât de bune ca și persoana care le aplică” – degeaba aplici mecanic o strategie, nu va avea efect decât dacă ești o persoană cu adevărat bună, îți pasă, te implici trup și suflet și-ți iubești meseria și elevii.

Ea spunea că sistemul de educație nu poate fi schimbat doar cu lucruri care se fac izolat, în câte o clasă. Că nu vom putea schimba lucrurile din sistem dacă nu avem curajul, ca femei, să ne asumăm rolul de lideri, fie și de lideri informali, să ne facem auzită vocea, să lucrăm în echipă cu ceilalți – tot așa cum nu putem învăța să conducem o corabie sau un vapor dacă nu avem curajul să ieșim cu o barcă pe lac și să vâslim. Și făcea o comparație cu bărbații, care nu au probleme cu acest fel de curaj.

Ca lideri, trebuie să învățăm să ne conducem barca pe apă”

Făcând o comparație între specificul liderilor, ca bărbați și ca femei, ea ne-a arătat de ce femeile pot fi acum lideri mai buni în educație, pentru că specificul lor se potrivește mai bine cerințelor din educația modernă, orientată pe comunicare, colaborare, prin contrast cu specificul masculin, orientat spre competiție și rezultate imediate.

0-Stresul-profesorului-thomasenia-adams

3. Cea de a treia vorbitoare, Thomasenia Lott Adams, autoare a unei cărți publicate recent, ”Over the river, trough the woods” (Dincolo de râu, prin păduri), ne-a vorbit despre cât sunt de importante povestirile despre experiența proprie în educație și a încurajat femeile din educație să scrie, să vorbească, să-și împărtășească experiențele și lecțiile învățate. În felul aceste ele vor ajuta alți educatori și vor ajuta actualii lideri din educație să înțeleagă mai bine problemele și să găsească cele mai bune soluții pentru a le rezolva. Și, mai spunea că, astfel, noi putem ajuta la dezvoltarea acelor lideri mai buni de care avem acum nevoie în educație:

Dezvoltarea abilităților de lider se bazează pe experiențele de viață căpătate în mod direct sau aflate de la alții”

0-Stresul-profesorului-2Nu am mai izbutit să iau notițe mai departe, referitor la cele spuse de cea de a patra invitată, Tine H. Boogren, autoare a mai multor cărți și a unui ghid despre suportul noilor profesori – deoarece discuția era animată și interesantă, dar mă voi revanșa, propunându-vă în continuare un articol scris de George Couros pe o temă apropiată de subiectele de mai sus.

A consemnat, Rodica Bărbuță

3 Sfaturi pentru a face față ”Stresului profesorului”

De la George Couros, directorul pasionat de inovare în educație.

Există o mulțime de postări pe Twitter sau lucruri pe care le-am auzit la conferințe sau în cancelarii, care îi pot face pe profesori să se simtă vinovați de modul în care își fac treaba. Eu sunt sigur că sunt vinovat de unele postări pe Twitter sau despre lucruri pe care le-am spus în trecut care ar fi putut cauza acest sentiment educatorilor, dat intenția mea, așa cum presupun că a fost și intenția altora, a fost de a împinge gândirea și de a ajuta dar NICIODATĂ aceea de a descuraja. Predarea poate fi epuizantă, fizic și mental. Te răsplătește, dar te poate și seca de viață.

Tired And Stressed Teacher In Classroom At School.

Iată aici câteva gânduri scurte și rapide despre cum să faci față stresului de a fi profesor.

  1. Unele zile nu se vor desfășura așa cum ți-ai dori, așa că este în regulă să începi/ să încerci din nou, mâine.

    Am avut zile proaste, ca profesor, director și ca administrator (inspector). Te poți duce acasă să plângi (și câteodată vei face asta) și să te simți frustrat, dar există și ziua următoare. Tu nu trebuie să obții tot ce poți mai bun din fiecare copil, în fiecare zi. Gândește-te la asta așa.. Unul din elevii tăi a avut o zi proastă. O să-l forțezi tu să stea la școală până ziua se transformă în una ”bună” sau poate îl vei încuraja să facă un pas înapoi și să înceapă din nou de mâine? Abilitatea de ”a-și reveni”, de a încerca din nou este ceva ce noi am vrea să-i învățăm pe copiii noștri, așa că este în regulă ca și noi să facem la fel. Câteodată, îndepărtându-te, luând o pauză, făcând altceva și luând-o de la început mâine, este în regulă.  

    0-Stresul-profesorului-6

  2. Elevii tăi se uită la tine ca la un model, dar asta nu înseamnă că tu trebuie să fii perfect.

    John Spencer și Trevor Muir au împărtășit această frază*:

    Nu trebuie să fii perfect. Predarea este un meșteșug care îți ia ani de zile ca să-l stăpânești și, chiar și atunci, vei continua să faci greșeli. Și asta este în regulă.

    * http://www.spencerauthor.com/teacher-superheroes/ – Profesorii nu sunt super-eroi

    Să fii vulnerabil și să arăți că ești o persoană nu numai că te face să fii mai credibil, dar și mai realistic în fața elevilor tăi. Dacă ai o zi proastă, asta este în regulă. Îmi amintesc că am împărtășit cu elevii mei cât de greu mi-a fost atunci când mi-am pierdut primul câine. A fost în regulă că am plâns în fața lor și că eram realmente supărat, iar ei s-au strâns în jurul meu și m-au întrebat cum mă simt, săptămâni după asta. Îți promit; vom avea doar mai bune conexiuni după aceste ”căderi nervoase”, deoarece ei vor ști că și adulții au perioade grele, iar eu știu că copiii au un extraordinar simț al empatiei pentru ceea ce s-a petrecut cu mine. Într-o lume care devine mai ”digitală”, să fii ”uman” este mai important ca niciodată.

    0-Stresul-profesorului-5

  3.  Pauzele sunt bune pentru tine. Ia-le și bucură-te de ele.

    Eu nu ascult interviuri despre educație. Eu ascult interviuri despre sport. Mi-am limitat utilizarea social-media pentru scopuri educaționale în timpul week-end-ului. Știi de ce? Pentru că am nevoie de o pauză. Și tu la fel. Iar aici** este dovada că ”pauzele” te vor ajuta să devii mai bun la ceea ce faci, pe termen lung. Vinovăția profesoruluieste un lucru real și nu este benefic. Dezvoltarea este esențială pentru toți educatorii (inclusiv părinții, n.n.), dar concentrarea pe dezvoltare tot timpul poate duce la epuizare.

    ** https://www.psychologytoday.com/us/blog/changepower/201704/how-do-work-breaks-help-your-brain-5-surprising-answers – Cum ajută creierului tău pauzele de lucru – Cinci răspunsuri surprinzătoare

De fapt, oprește-te să mai citești acest articol, deoarece și eu mă voi opri din scris. Probabil că tu ai ceva mult mai bun de făcut.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/8887

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.