Iată și al treilea articol scris de Dr. Jonny Magana despre eficiența și modul de utilizare al tehnologiilor educaționale. Înainte de a-i da cuvântul, vrem să subliniem faptul că toate articolele din această serie scot în evidență că rolul actual al școlii nu mai este să asigure asimilarea unor cunoștințe date ci cel de a pregăti temeinic elevii pentru a putea învăța – acum sub îndrumarea profesorilor și, în viitor, singuri, ca persoane ce vor trebui să învețe și să creeze la rândul lor cunoaștere, toată viața. Este nevoie, cu certitudine, așa cum spunea și Sir Ken Robinson*, de inovare, de revoluție în educație, pentru a ne ridica nu la nivelul ci odată cu schimbarea care se petrece în lumea modernă.

* https://www.ted.com/talks/sir_ken_robinson_bring_on_the_revolution?language=en#t-405525

Și, nu uitați ultimul citat din Maud Gonne și ultimele cuvinte ale lui Ken Robinson:

„De aş avea hainele împodobite ale cerului,

Cusute cu rază de soare şi de argint,

Albastrele, ştersele şi negrele haine

Ale nopţii, ale luminii şi ale penumbrei,

Aş întinde hainele sub picioarele tale;

Dar eu, săracul de mine, n-am decât visuri;

Mi-am întins visurile sub picioarele tale.

Calcă uşor, căci păşeşti peste visurile mele.”

Şi în fiecare zi, peste tot, copiii noștri îşi aștern visurile lor sub picioarele noastre.

Şi noi trebuie să pășim uşor…

Datorită râvnei curente pentru testarea cu miză înaltă care măsoară competențele minime, ar trebui să ne întrebăm pe noi înșine, ”Oare uneltele noastre de învățare și evaluare existente utilizează procese și produse în moduri care de fapt pregătesc elevii de astăzi pentru… trecut? Cu certitudine, abilitățile asociate cu memorizarea conținutului cunoașterii și de rememorare cu acuratețe a informației stocate în memoria cuiva sunt capacități necesare. Cu toate acestea, dacă ne limităm concepția despre învățare la simpla memorizare și reamintire, fără să facem în mod explicit vizibilă gândirea elevilor, atunci ne asumăm riscul unei pregătiri inadecvate a elevilor atât pentru învățarea curentă cât și cea viitoare. 

În partea I și II a acestei serii, am explicat că, atunci când vorbim despre conceptul de pregătire pentru învățare, trebuie să-l separăm în două componente distincte, la fel de importante: 1) pregătirea pentru învățarea curentă și 2) pregătirea pentru învățarea viitoare. Fără îndoială, scopul educației este să susțină dezvoltarea abilităților, obiceiurilor și mentalităților care asigură faptul că elevii devin capabili să învețe la cel mai înalt nivel, care sunt în stare să stăpânească învățarea acum și mult timp în viitor. Pare dincolo de orice argument că noi trebuie, în mod intenționat, să evităm utilizarea tehnologiilor educaționale moderne doar pentru a digitaliza modelul de predare și învățare ”spune și exersează”. Să faci așa este similar cu a conduce autobuzul pedagogic modern înainte în timp ce ne concentrăm privirea pe oglinda retrovizoare.

Cadrul T3 pentru inovare

Una din problemele păcătoase cu care se confruntă educație este că, în timp ce cadrele de instruire au existat de acum multe decade, nici unul dintre acestea nu a fost direct impregnat cu strategii de predare cu unelte digitale – până acum. De fapt, așa cum a observat odată Dr. Robert J. Marzano, “Abia am început să zgâriem suprafața unui domeniu cu totul nou al strategiilor de instruire care sunt posibile doar în clasele bogate în tehnologie” (Marzano, 2008).

Am introdus înainte Cadrul T3 pentru inovare, un model ierarhic care articulează noul domeniu al strategiilor de instruire în ce privește creșterea treptată a valorii impactului utilizării uneltelor de tehnologie educațională în trei domenii: T1) Translațional, T2) Transformațional, și T3) Transcendent. Bazat pe teorii solide și cercetare de înalt nivel a educației, Cadrul T3 a fost destinat să întrerupă utilizarea cu preponderență a tehnologiei educaționale având un impact scăzut și să orienteze sistemele educaționale să pregătească elevii mai eficient pentru a stăpâni învățarea curentă și pe cea viitoare. Cadrul T3 pentru inovare este, de fapt un model care vizează un nou domeniu al instruirii moderne care este posibil doar în mediile de învățare bogate în tehnologie.

De exemplu, elementele utilizării transformaționale a tehnologiei (T2) – T2.1.) Producția, și T2.2) Contribuția – au fost sintetizate direct din combinarea datelor cercetărilor longitudinale (pe grupuri mari și lungi perioade de timp, n.n.) Aceste strategii eșafodează utilizarea intențională de către elevi a uneltelor digitale pentru a stăpâni învățarea curentă și procesul de meta-învățare, în care elevii în principal predau singuri cum pot ei stăpâni cel mai bine învățarea superficială, învățarea aprofundată și transferul de cunoaștere. Dovezile semnificative și corelate care atestă impactul pozitiv al acestor strategii sunt citate și în Disruptive Classroom Technologies: Aceste strategii din T2, domeniul transformațional s-a observat că au un efect cu mărimea de ES 1,6 (Magana & Marzano, 2014; Magana, 2017).

Pentru a așeza asta într-o perspectivă, un efect de mărimea 1,6 (față de ES 0,3 la utilizarea strategiilor din T1, n.n.) nu este doar extrem de mare, dar este echivalent cu achiziții suplimentare care pot fi asimilate în trei sau patru ani de instruire, acumulate într-un singur an academic. Acesta este echivalentul triplării productivității învățării elevilor, al cantității de conținut academic pe care elevii o pot stăpâni în timpul unui an academic. Un alt mod de a privi un efect de mărimea 1,6 este echivalența cu accelerarea în învățarea elevilor care, de fapt reduce timpul de care are nevoie elevul pentru a stăpâni conținutul de învățare curent. O concluzie rezonabilă poate fi deja făcută, și anume că strategiile T2, transformaționale împuternicesc elevii să stăpânească conținutul de învățare curent, în timp ce permit sistemelor să câștige timp și spațiu în cadrul săptămânii de instruire pentru a aplica strategii care construiesc eficient pregătirea pentru învățarea viitoare.

Oricine se poate aștepta ca elevii să devină mult mai pregătiți pentru conținutul curent cu o implementare rezonabilă a strategiilor din domeniul T2, transformațional. Asta ar însemna să spunem că acei elevi vor fi mult mai capabili să stăpânească conținutul de învățare curent în contextul unor clase moderne, mai eficiente. În timp ce asta este în mod clar important, este complet insuficient, deoarece atinge doar o parte a problemei pregătirii pentru învățare.

Utilizarea transcendentă a tehnologiei pentru pregătirea viitoare

Este important să dăm elevilor probleme ”frumos împachetate” cu soluții clare și identificabile, și să le furnizăm algoritmi sau metode euristice (care le permit elevilor să învețe prin descoperirea de unii singuri a lucrurilor și să învețe din propria experiență, n.n.), pentru a rezolva aceste probleme. Pericolul nu foarte clar dar prezent, dacă doar lăsăm elevii să se chinuie cu probleme bine definite care au o singură soluție clară, este că ei ar putea crede în mod eronat că toate problemele pe care le vor întâlni în viață sunt ușor de identificat, bine structurate și ușor de rezolvat cu metode euristice simple care sunt bazate pe memorizare și regăsirea de informație. Implicația acestei probleme este că elevii ar putea deveni obișnuiți cu o abordare binară simplă tip ”răspuns corect-greșit” pentru a rezolva miliardele de probleme complexe pe care le vor întâlni în viață. Dar viața nu prea lucrează așa. Problemele de viață sunt încâlcite și cer gândire critică și creativă, comunicare, analiză profundă și contribuție colectivă.

Pregătirea pentru învățarea viitoare înseamnă să ai facilitățile, disciplinele și mentalitatea de a încadra eficient noi probleme complexe, de a le investiga și apoi de a aplica principiile cercetării științifice pentru a concepe modalități de generare a unei cunoașteri contributive. Asta înseamnă că, pe lângă stăpânirea problemelor de învățare curente, elevii au nevoie să-și dezvolte capacitatea de a identifica, investiga, de a emite ipoteze și de a rezolva iterativ probleme ale lumii reale, complicate, care contează pentru ei.

Elementele din domeniul T3 de utilizare transcendentă a tehnologiei – T3.1) Proiectarea cercetării și T3.2) Antreprenoriatul social — sunt fără îndoială mai productive, dar sunt ancorate în solida teorie a învățării, știința învățării, cercetare și experiență. Aceste strategii datează de mult, de la primele concepții despre metoda științifică. Am codificat și mai mult aceste elemente în șase strategii concrete pe care profesorii le pot implementa imediat în clasele lor, cu un efect pozitiv.

Așa cum nota Dr. Marzano în prefața la cartea mea, “Utilizarea transcendentă a tehnologiei.. are puterea de a muta conștiința cuiva în afara circumstanțelor curente. Într-adevăr, acesta este miezul înțelesului de transcendență – schimbând perspectiva cuiva de la idiosincrazia și miopia crizei sistemului, la comunitate și incluziunea tuturor. La acest nivel, tehnologia are o funcție instrumentală. Ea nu poate furniza experiențe transcendente, dar poate ajuta elevii să creeze experiențe care sunt pentru ei transcendente, cu ghidarea și suportul profesorilor. De fapt, profesorul devine la fel de important pentru acest proces ca și tehnologia. Și, la acest nivel tot sistemul se schimbă.”

Da, la acest nivel T3, Transcendent, tot sistemul se schimbă.

Scopul sistemelor moderne de educație este să pregătească elevii să stăpânească învățarea curentă și pe cea viitoare utilizând procese și produse moderne. Sistemele școlare care au utilizat tehnologia pentru a digitaliza modelul de instruire depășit ”Spune și exersează” pur și simplu au eșuat în a-și atinge scopul. Nu trebuie să fie așa.

Dovezile corelate ale cercetării au sugerat cu tărie că atunci când tu și întreaga ta organizație de învățare se decide să planifice, implementeze și evalueze impactul strategiilor din domeniul T3 al Cadrului de inovare, există o probabilitate foarte mare că elevii tăi vor deveni mult mai pregătiți să stăpânească atât învățarea curentă cât și pe cea viitoare.

Așa că acum trebuie să te întrebi, ești tu gata pentru Efectul T3?

Sursa. https://www.edcircuit.com/three-domains-of-educational-technology-part-3/