Ați avut ocazia să faceți cunoștință cu materialele educative* create de Shelley, o mămică din Canada, specializată în psihologie și pasionată de studierea creierului, care a fost nevoită să aleagă pentru cei doi copii ai ei (din care unul adoptat) varianta de homeschooling.

* https://creeracord.com/2018/01/12/proiecte-de-transfer-de-caldura-pentru-copii-activitati-stem/ // https://creeracord.com/2017/12/18/striveste-o-sticla-cu-mintea-ta-si-cu-stiinta/ // https://creeracord.com/2017/12/17/imbratisati-iarna-cea-rece-si-experimentele-ei-stiintifice/

Am avut și noi destule exemple de părinți ai unor copiii gifted care au preferat variata de școală acasă pentru că școala tradițională nu se potrivea deloc nevoilor acestor copii. Desigur, nu orice părinte poate alege această variantă pentru copilului lui, indiferent dacă este vorba de nevoile educative speciale ale unui copil gifted sau ale unui copil cu probleme de învățare. Pentru majoritatea părinților, rămâne valabilă doar varianta școlii obișnuite, dar – luând în considerație creșterea alarmantă a procentului de copii cu nevoi educative speciale – credem că este cazul ca cei care conduc sistemul de educație să-și pună întrebări mult mai serioase despre ce este de făcut pentru ca școala să răspundă nevoilor tuturor copiilor și pentru ca absolut toți să iasă pe porțile școlii capabili să devină oameni împliniți, pentru ei înșiși și familie și utili pentru societate.

Ne face plăcere să împărtășim cu voi unul din articolele ei, în care explică o parte din problemele care au determinat-o să renunțe la școala tradițională și să se dedice educației copiilor ei. Sperăm ca povestea ei să sensibilizeze și să mobilizeze.

Problemele cu educația cu care ne-am confruntat de-a lungul anilor au fost câteodată copleșitoare. Am încercat mai mult de trei ani să facem ca sistemul școlii să funcționeze pentru copiii noștri. Eu cred în puterea școlii și a educației, iar în mintea mea asta însemna să mergi la școală. Am crezut că, dacă mă implic destul, militez destul, muncesc suficient de mult, sistemul școlar ar putea funcționa absolut normal pentru copiii mei. Că putem depăși orice problemă legată de școală cu suficient efort.

Dar iată care e problema. Școala este o cutie. Este construită pe fundamentul unor reguli și reglementări stricte. Școlile noastre locale sunt de asemenea supra-aglomerate. Nu numai mărimea claselor, dar școlile noastre par să dea pe dinafară utilizând toate spațiile posibile pentru clase și pupitre. I-au înghesuit pe copii peste tot. Oamenii sunt ținuți toți laolaltă și se zbat să depășească fiecare zi, să facă ceea ce pot cu resursele și timpul limitat pe care îl au. Ei predau într-un singur fel, pe un orar rigid și fără timp pentru individualizarea bazată pe nevoile diferite. Și fac asta pentru că așa trebuie. Este singura modalitate de a supraviețui.

Sănătatea mentală și problemele școlii

Amândoi copiii mei au creiere uimitor de complexe și complicate. Și, conform școlilor în care au fost, copiii noștri eșuau. Ei nu putea fi învățați.

Cel mai mic, având în istoricul primilor ani o traumă**, a fost dat afară înainte de a fi avut vreo șansă. Ei chiar au scris un raport pretențios care spunea că nu este educabil, dar fără să ia vreodată în considerare în evaluarea lor, trauma pe care a suferit-o.

** https://www.steampoweredfamily.com/childhood-trauma/ – Resurse pentru traumele copilăriei

Cel mai mare s-a confruntat în sistemul de educație cu alte lupte și probleme. În clasa a doua lua note de la 7 la 12 în testele scrise, cu toate acestea el nu a trecut examenele din clasa a treia. A dezvoltat o anxietate severă, inclusiv un OCD (obsesiv-compulsiv disorder) și tendința de auto-mutilare.

Explorând problemele și opțiunile educației

Am explorat opțiunile altor școli, dar regiunea noastră funcționează pe sistemul înscrierii teritoriale, iar cea mai apropiată școală privată ar fi necesitat o navetă de o oră în fiecare zi.. dacă am fi fost acceptați. Majoritatea școlilor noastre private sunt foarte specializate și nu acceptă copii care nu se potrivesc în ”cutia” specializării lor.

Am știut că ne îndreptăm spre finalul luptei noastre de a face școala să se potrivească cu copiii mei atunci când Jackson a comentat că adulții din școala lui nu zâmbesc niciodată, sau nu-i răspuns la salut. Ei erau tot timpul morocănoși, nervoși și țineau predici elevilor. Am fost martoră la asta chiar eu, pe lângă alte probleme ale școlii, de multe ori în timp ce mă aflam la școală. Era un mediu foarte dezagreabil și nu un loc în care să te simți binevenit și în siguranță.

Nimeni nu vrea să lucreze într-un astfel de mediu. Să se confrunte cu eșecul, judecățile și negativitatea în fiecare zi.

Să ne confruntăm cu problemele educației

Și iată care este problema.. în lumea reală avem sute și sute de locuri de muncă diferite.

• Îți poți petrece întreaga zi fie mișcându-te fie stând la un birou.

• Lucrezi într-o echipă sau ești complet independent.

• Poți lucra în interior sau în exterior.

• Poți să fii un șef sau să-i lași pe alții să se ocupe cu logistica.

• Poți să fii într-un mediu curat, controlat sau într-unul plin de experiențe senzoriale.

• Poți să faci muncă fizică sau să-ți petreci toată ziua ca gânditor.

• Poți să lucrezi dimineața devreme sau târziu, noaptea.

Există un job care se potrivește fiecăruia.

De ce nu avem mai multă flexibilitate în școli?

De ce nu putem găsi căi care să se potrivească diferitelor stiluri de învățare, diferitelor niveluri de energie, diferitelor puteri și slăbiciuni?

De ce nu poate fi școala mai individualizată?

Ei bine, motivele sunt destul de clare, ei nu pot face pur și simplu asta cu resursele pe care le au și cu numărul de copii cu care lucrează.

Pentru noi, pentru a împlini nevoile de individualizare ale copiilor noștri, răspunsul a fost școala acasă (homeschool). Copiii noștri excentrici, cu creierele lor uimitoare pur și simplu nu se potrivesc cu cutia pe care o oferă școlile. Mi-am sfărâmat copiii încercând să-i fac să se potrivească.

Copiii mei nu au nevoie să fie sfărâmați.

Ei au nevoie de o educație care funcționează pentru ei în așa fel încât într-o zi să găsească o muncă și o viață care li se potrivește perfect. Școlile pot fi locuri minunate de creștere și oportunități uimitoare, dar ca oricare alt ”job” nu este o măsură unică, care se potrivește tuturor situațiilor. Din fericire, trăim într-o epocă unde există multe oportunități de învățare și creștere și pur și simplu avem nevoie să găsim măsura potrivită pentru fiecare situație.

La sfârșitul zilei, ca oricare părinte, vreau să-i văd pe copiii mei fericiți. Acum și atunci când vor crește. Vreau să aibă empatie și curiozitate și o pasiune de a trăi într-un mod în care vor avea un impact pozitiv asupra planetei noastre, Pământul. Este o adevărată călătorie să ajungem în acel punct și noi pur și simplu ne găsim calea, pas cu pas.

Oh, iar micii mei dragoni excelează acum în toate ariile de învățare. Se pare că și un dragon poate fi învățat, dacă pur și simplu îi dai șansa să lupte. Avem doar nevoie să spargem cutia educației și să facem educația să se potrivească copilului.

Sursa: https://www.steampoweredfamily.com/education/breaking-boxes-making-education-fit-the-child-or-the-child-fit-the-education/

PS – Ne întrebăm: Oare câți părinți de la noi se confruntă cu dileme similare? Câți copii talentați și inteligenți ajung la finalul școlii ”sfărâmați”? Câți dintre decidenți se întreabă dacă nu cumva există o legătură directă între creșterea fenomenelor de bulying, a problemelor de sănătate mentală, obezitate ADHD șamd în rândul copiilor și tinerilor și faptul că școala a rămas în mare parte atât de rigidă datorită lipsei de resurse? Credeți că aceste probleme se vor rezolva doar cu legi cum sunt cea care interzice hărțuirea? Offf…