Ross Cooper, director la o școală elementară din New Jersey, profesor emerit, cu un certificat de Inovator acordat de Google și coautor al cărții ”Hacking Project Based Learning” (Demontând învățarea bazată pe proiecte), vă propune articolul de mai jos și vă recomandă să accesați ”Lada de unelte de inovare” (gratuite), oferite de A.J.Juliani, la acest link:

https://ajjuliani.clickfunnels.com/innovative-toolbox

Cu acest prilej veți avea ocazia și să-l cunoașteți direct pe prietenul nostru Juliani și să vedeți într-un video cum arată și vorbește un inspector școlar și mentor pentru educatori, pasionat de ceea ce face în fiecare zi, ajutând cadrele didactice să își îmbunătățească rezultatele.

Dar iată articolul lui Ross.

Culturile bazate pe inițiative izolate nu sunt sustenabile; avem nevoie de culturi de învățare continuă, modelate de lideri.

De fiecare dată când desfășurăm un program de dezvoltare profesională, avem oportunitatea de a modela acel tip de predare și învățare pe care vrem să îl vedem că are loc în clasele noastre.

În ultimul weekend, la Summit–ul Educatorilor conectați din Long Island (Long Island Connected Educator’s Summit), am facilitat împreună cu Tony Sinanis o sesiune de lucru intitulată 5 Căi de a susține o cultură a învățării. Cu câteva zile înainte de conferință, Tony mi-a sugerat o mulțime de idei pe care apoi am lucrat împreună, pentru a le rafina pentru prezentarea noastră. Așa că, aceste ”5 căi”, cu care eu sunt de acord, sunt mai mult ideile lui. Acestea fiind spuse, iată cele cinci moduri de a susține o cultură a învățării. Și, după fiecare dintre ele veți găsi trei puncte pe care să le luați în considerație.

1. Liderii sunt cei care trebuie să modeleze/ demonstreze învățarea primii

• Culturile bazate pe inițiative punctuale nu sunt sustenabile; avem nevoie de culturi de învățare continuă care sunt modelate de lideri. Ceea ce contează cel mai mult este ca toată lumea să avanseze mereu, în timp ce toți respectă faptul că nu toată lumea se mișcă în același ritm.

• Dacă tu înveți și nu știe nimeni asta, contează totuși. Dar, contează mai mult dacă îi lași pe ceilalți să știe că tu te străduiești să te dezvolți/ îmbunătățești continuu. Unul din modurile în care fac eu asta să includ titlul cărții pe care o citesc în acest moment la sfârșitul email-urilor mele.

• În timp ce experiența este un mare profesor, eu cred cu tărie că trebuie să avem intenția de a învăța ți în alte moduri. Să nu-ți fie frică să-ți stabilești niște obiective (ce îți planifici ajungi să și faci): citește câte un articol pe zi, citește cărți (de dezvoltare profesională/ personală) patru ore pe săptămână, privește un discurs TED pe săptămână, mergi la trei conferințe pe an, etc.

Învățarea bazată pe nevoile și resursele comunității

2. Feedback-ul trebuie să devină norma și o parte bine-venită a procesului de învățare

• Ca lideri (directori, inspectori, șefi de catedră), dacă vrem ca ceilalți să accepte feedback-ul nostru, trebuie să modelăm/ demonstrăm modul de a fi, ca oameni care gândesc asupra modului în care acționăm atunci când primim o critică constructivă.

• Răaspunsul obișnuit al unei persoane la feedback poate fi foarte grăitor. Devenim defensivi într-un efort de a păstra acel status quo (situație prezentă) sau cerem mai multe informații, clarificări, etc.?

• Probabil că nu ar trebui să presupunem că știm totul încât să nu vrem să aflăm un feedback. Așa că, nu strică să citim / să reflectăm asupra celui primit. Una dintre cărțile pe care le recomandă Tony pe această temă este Thanks for the Feedback (Mulțumesc pentru feedback) de Douglas Stone. Eu pot de asemenea să vă recomand How to Give Effective Feedback to Your Students (Cum să dai un feedback eficient elevilor tăi), de Susan Brookhart, și articolul lui Grant Wiggins:

  https://grantwiggins.wordpress.com/2014/04/15/what-feedback-is-and-isnt/ – Ce este și ce nu este feedback

Conectează învățarea cu comunitățile și lumea din jurul nostru

3. Părerea și alegerea trebuie să fie parte a învățării – învățăm mai profund atunci când contează pentru noi (și asta trebuie să se alinieze cu o viziune)

• Când vine vorba despre dezvoltarea profesională, prea multe păreri pot conduce la o lipsă a concentrării. Așa cum ne spune Douglas Reeves, “Îmbunătățirile majore apar atunci când inițiativele de îmbunătățire sunt implementate în profunzime, nu atunci când o listă lungă (ca cea de la spălătorie) de inițiative, este implementată într-o manieră haotică.”

• Pentru cei care conduc aceste schimbări, trebuie să prevedem constant cum este primită de către toate părțile implicate și apoi să ajustăm în consecință (cam în același fel în care profesorii trebuie să-și evalueze elevii și să-și modifice predarea în funcție de nevoie). Nu este nici o rușine când ceri un audit (evaluare externă) în mijlocul unei inițiative.

• Există o diferență între a ne concentra pe ceea ce vrem și ceea ce este nevoie să facem. Deseori, este nevoie de conversații dificile pentru ca noi să descoperim ceea ce au nevoie elevii (în opoziție cu întoarcerea la puterile noastre sau la acel ”ăsta este modul în care am procedat întotdeauna”).

4. Colaborarea și reflecția sunt incorporate în ciclul de învățare

• George Couros a scris,, “Izolarea este o alegere pe care o fac acum educatorii. Dacă te simți singur, este pentru că nu dorești să te conectezi.” Ar trebui să ieșim din făgașul nostru și să învățăm alături de alții. Iată aici cinci căi prin care un fost district/ inspectorat a ieșit din izolare atunci când a implementat metoda Writing Workshop (iar aceste idei au fost aplicate la aproape toate temele și materiile).

  https://rosscoops31.com/2017/07/20/isolation/ – 5 Căi pentru a sparge izolarea

• Așa cum am spus mai înainte, chiar dacă noi nu credem mai nimic din ce spune și face o persoană, putem să ne propunem să găsim căi prin care să învățăm de la acea persoană, în timp ce ne asigurăm că suntem conștienți de ceea ce aduce el la masa discuției. Nu ne putem aștepta ca alții să vrea să învețe de la noi dacă noi nu suntem dispuși să învățăm de la ei.

• Reflecția este cea ma valoroasă atunci când este incorporată ca parte a procesului de învățare, prin opoziție cu ceva abordat la sfârșitul învățării (posibil doar pentru că cineva ne-a spus că trebuie să o facem!).

5. Chestionarea/ cercetarea ar trebui să ghideze și să încadreze oportunitățile de învățare

• De fiecare dată când desfășurăm un program de dezvoltare profesională, avem oportunitatea de a modela acel tip de predare și învățare pe care vrem să îl vedem că are loc în clasele noastre.

• Nimeni nu a spus vreodată, “Elevii mei merită asta, deoarece (cutare cercetător în domeniul educației) a spus asta.” În vreme ce cercetarea are cu siguranță loc în timpul dezvoltării profesionale, ar trebuie utilizată și pentru a completa activitățile practice, discuțiile, povestirile etc. (în mod similar cum este tratată instruirea directă în timpul învățării bazate pe cercetare).

• Pe cât de mult posibil, hai să încercăm să ne îndepărtăm de, ”Iată un mod mai bun de a face asta”, pentru a crea în schimb condițiile pentru ceilalți ca să descopere ideea, care ar putea fi doar una din căile prin care ei ar putea să-și îmbunătățească practicile curente.

În final

Summit-ul Educatorilor conectați din Long Island a devenit puternic după cei cinci ani de când are loc și sunt mândru să spun că am participat la ultimele patru întâlniri. Această conferință este ”copilul” conceptual al Dr. Bill Brennan de la Farmingdale Schools, și el a organizat în mod constant evenimente cu prezentatori de cinci stele și oportunități de învățare care merită efortul de participare. Fiți siguri că sunteți prezenți la astfel de evenimente din aria voastră.

Cum susții tu o cultură a învățării în clasa sau în școala ta?

Sursa: https://rosscoops31.com/2018/03/31/5ways/