Ghidul epic către Participarea Elevilor – Capitolul I

Ghidul epic către Participarea Elevilor – de A.J. Juliani

Introducere

Dacă tu nu crezi că poți învăța și te poți distra în același timp atunci eu nu sunt sigur nici că vei putea înțelege”. – Randy Pausch

Când am fost un profesor de Engleză în liceu, am avut testele noastre standardizate în fiecare an, în primăvară. Oamenilor nu le place neapărat să vorbească despre testele standardizate tot anul. La începutul anului am vorbi despre rezultatele din anul trecut și despre cum am putea aduce îmbunătățiri pe baza acestor rezultate. Ne-am uitat la ce pași am avea de făcut ca asta să se întâmple și la ce inițiative ne-ar putea aduce în acel loc.

Apoi, de-a lungul anului am avea seturi de date diferite la care ne-am uita pentru a identifica elevii care au o anumită nevoie. A fost un gen conversație ”tainică”, de care m-am bucurat pentru că acolo nu era o concentrare prea mare pe testare.

În apropierea timpului de testare, când venea luna Martie, începea să fie un fel de sentiment al urgenței. Sunt copiii noștri gata pentru acest test? Am făcut ce puteam mai bine pentru a-i pregăti pentru această evaluare? Și cum am putea să ne dăm seama dinainte, de ce avem nevoie să facem pentru a-i aduce la acel nivel. Ceea ce m-a izbit pe mine întotdeauna ca fiind ciudat, este că noi avem toate aceste unelte și date pe care le putem folosi… dar niciodată nu avem destul timp.

Deoarece avem un curriculum gata construit, și trecerea prin acel curriculum ar trebui în esență să-i pregătească pe elevii noștri pentru test.

Conversația pe care obișnuiam să o am cu elevii mei înaintea testului era simplă:Vreau ca toți să faceți tot posibilul la test, la fel ca și în tot ce faceți. Dar nu ar trebui să vă treziți în miezul nopții din cauza acestor teste. Nu ar trebui să veniți la școală nervoși din cauza acestor teste. Voi cu toții, ați fost pregătiți pentru lucruri mult mai dificile decât aceste teste. Testul arată doar o frântură din abilitățile tale, nu doar ca și elev la limba engleză, dar și ca ființă umane. Așa că, dacă voi vă gândiți că eu o să stau aici să vă spun despre cât de importante sunt aceste teste, eu nu o fac. În schimb, voi ar trebui să le tratați în același fel în care tratați orice altceva. Dă ce este mai bun din abilitățile tale și înțelege că tot ce ai făcut în clasa mea te-a pregătit pentru asta.”

Elevii mei au obținut punctaje bune la testele noastre de stat. Nu chiar fiecare elev, dar de-a lungul unei plaje care acoperă grupurile minoritare, grupurile din păturile cu venituri mici și toate tipurile diferite de elevi… ei au avut note foarte bune.

Cred că principalul lucru este că eu, ca profesor, nu am predat pentru teste, ci întotdeauna am încercat să predau peste nivelul testului.

Testul acoperă standarde și valori de referință specifice. Există un conținut specific și de abilități evaluate în aceste teste. Dar ele nu vor defini cum te vei descurca în viață. Cineva care obține un bine sau foarte bine în clasa a 5-a, a 8-a sau a 11-a la testele lui standardizate nu va deveni neapărat milionar sau nu va schimba lumea. De fapt, nu cred că există nici o corelație.

Această carte

De aceea scriu o carte intitulată Predă dincolo de teste (Teach Above the Test). Această carte este pentru profesori, directori, părinți, liderii școlari și oricine care lucrează cu elevii noștri pentru 180 de zile într-un an… cum putem preda peste nivelul testelor și dincolo de ele. Și există câteva lucruri grozave pe care poți să le faci.

Atenția noastră trebuie să se schimbe. Nu putem să urâm aceste evaluări. Și de asemenea, nu putem să iubim aceste evaluări. Trebuie să începem să le tratăm drept ceea ce sunt.. este doar una dintre multele evaluări pe care elevii noștri le vor trece în viață. Primul lor interviu pentru un job… asta este o evaluare. Ei sunt evaluați în fiecare zi și judecați în fiecare zi, iar aceasta este doar o altă evaluare pe care ei vor trebui să o treacă în jocul vieții.

Această carte va examina cinci moduri diferite în care profesorii pot promova învățarea peste aceste evaluări. Există multă experiență plăcută. Și este multă muncă pentru profesori și elevi. Dar cred că ceea ce vei obține din asta (cel puțin ceea ce am obținut eu din asta), a fost un sens al împlinirii.

Eu vreau întotdeauna ca elevii să fie provocați și mândri de ceea ce au făcut în clasa mea. În loc să trecem prin mecanisme, am sperat să inspir și să motivez la un alt nivel de gândire și creație. Mulți profesori predau peste teste în clasele lor și această carte împărtășește modul în care proiectele 20%, experiențele de colaborare globală, învățarea bazată pe proiecte, internship-urile, vizitele în teren locale și proiectele de educație pentru pace pot duce elevii dincolo de standarde.

O focalizare schimbată

Obișnuiam să-i întreb pe elevii mei la sfârșitul fiecărei perioade marcate (semestru, n.n.), într-un interviu:Ce ai realizat în aceste câteva luni care au trecut?”

Când la sfârșitul primei perioade marcate (semestru) apăreau răspunsurile, elevii ar fi spus lucruri de genul:

Am luat un A la test.”

Am primit un 90% la proiectul nostru de website pentru restaurant.

Am obținut un 87% pentru eseul meu.”

Mă întorceam la ei ca să le spun: “Nu, nu asta este ceea ce caut eu. Vă întreb ceea ce ați realizat voi. Ce lucru ați făcut, de care v-ați simțit mândri. Nu pentru că v-am spus eu că a fost o treabă bună, ci pentru că voi ați știut că a fost ceva special pentru care ați muncit real ca să îl realizați.

La sfârșitul celei de a doua perioade marcate, am avut elevi care spuneau:

Am obținut cu 25 de puncte mai mult la lucrarea finală după ce mi-am revizuit lucrarea inițială de trei ori, ascultând feedback-ul profesorilor și al colegilor care mi-au revizuit-o. Chiar mi-am citit-o de două ori cu voce tare înainte de a o preda.

Notele mele la scris s-au îmbunătățit cu 15% la fiecare două lucrări ale mele, doar făcând niște lucruri simple și fiind sigur că cer ajutor atunci când am avut nevoie.

Am petrecut cinci ore duminică lucrând la acest proiect, când în mod normal petrec doar 30 de minute pentru acest fel de proiecte. Și a fost cea mai bună lucrare pe care am predat-o vreodată. Toți cei din grupul cu care am lucrat mi-au mulțumit pentru ceea ce am făcut.”

La sfârșitul celei de a treia perioade marcate, realizările împărtășite au mers dincolo de clasa mea, către ceea ce au făcut în școală și în afara școlii:

Am fost încrezător în interviul meu cu Mr. J din cauza discursului public și al prezentării pe care am susținut-o în fața clasei luna trecută. Am luat în serios acea cuvântare în public și asta mi-a făcut interviul mai ușor decât mi-am putut imagina.

Ce realizează elevii tăi în școală?

Doar despre asta este vorba în aceste cinci capitole. Să la permitem elevilor să realizeze în școală ceva de care să fie mândri. Nu să așteptăm și să-i ”pregătim” 12 ani din viața lor pentru a obține gustul real al realizării, împlinirii. Nu având notele lor ca o realizare, ci doar ca o reflecție a ceea ce ei au realizat.

Sper că tu te vei putea veni alături de mine și de alți profesori despre care vorbesc în această carte, și să te îndrepți către împliniri și mândrie și învățare ca persoane care învață tot timpul vieții. Creând oameni care își apreciază valorile și vor să se îmbunătățească și să progreseze constant.

La final, înainte de a intra în cele cinci moduri diferite de a preda deasupra testelor, să nu uităm importanța mentalității. Carol Dweck a scris o carte numită Mentalitatea“. În ea, vorbește despre două tipuri diferite de mentalitate: mentalitatea fixistă și mentalitatea de creștere.

Într-o mentalitate fixistă tu încerci constant să te auto-confirmi. Tu spui lumii, ”priviți cât de bun sunt la asta!” Asta este despre cât de bun sunt la scris. Asta este despre cât de bun sunt la algebră. (iar asta, în lumea creatorilor, cercetătorilor, inginerilor, arhitecților, doctorilor, educatorilor, a sportivilor, meșteșugarilor de top etc. înseamnă stagnare, plafonare, n.n.)

Într-o mentalitate de creștere tu încerci constat să devii mai bun. Aici nu sunt limite. Aici sunt scopuri multiple, nu doar unul singur. Iar scopul are rareori de a face cu o notă, ci mai mult cu felul în care tu interpretezi în interiorul tău efortul și performanța.

Când joc baschet și arunc la coș, de 9 ori din 10 știu dacă mingea va ajunge la coș sau nu din momentul în care pleacă din mâna mea. Același lucru este și ceea ce facem în viață. Atunci când creăm sau producem ceva, știm imediat dacă este sau nu cea mai bună lucrare și dacă are sau nu șanse de succes. Vreau să obțin acel sentiment pentru elevii mei tot timpul.

Vreau ca ei să spună, Mi-am dat toată silința. Dar vreau să fac și mai bine.În așa fel încât cea mai bună lucrarea de a lor de astăzi să nu fie nici pe departe la fel de bună ca cea pe care o vor face mâine.

genius-hour-1

Capitolul 1

20% timp pentru Geniu

Cum acel 20% timp pentru Ora de Geniu a aprins scânteia revoluției învățării centrate pe elev în școlile din SUA și din lume.

COMANDAMENTELE 20% TIMP

1. Alegerea: Elevii trebuie să aibă dreptul să-și aleagă propriul proiect și produs final

2. Un timp nestructurat – structurat: Trebuie să fie programat, nu acordat la orice timp dintr-o zi

3. Responsabilitatea colegilor: Este o presiune pozitivă a colegilor

4. Reflecția: Ce ai învățat?

5. Prezentarea (împărtășirea)

Elevilor încă le place să învețe în clasa ta?

Nu toată lumea poate fi un geniu. Dar toți elevii noștri pot produce o muncă la nivel de geniu. Mult prea adesea ne petrecem timpul pentru a aduce elevii la nivelul de ”bine”. Suntem extaziați când ei devin ”avansați” dar eșuăm când e vorba să petrecem suficient timp pentru a-i aduce pe elevi la următorul nivel: geniu.

Bill Gates, Steve Jobs, și Albert Einstein, toți au ceva în comun. Ei nu au ales calea pe care le-am stabilit-o noi, ca societate. Ei nu s-au dus la școală, apoi la facultate, apoi au absolvit și și-au luat un job sa să lucreze pentru un șef. Ei și-au croit propria cale și, așa cum Mark Twain a rostit faimoasele vorbe, “Nu au lăsat școala să interfereze cu educația lor”.

Învățăm de la acești oameni?

Realizăm noi că, limitarea instrucției noastre și a curriculum-ului hrănește doar mediocritatea?

Asta mi-a devenit clar după ce am citit cartea lui Daniel Pink, Drive (Surprinzătorul adevăr despre ce ne motivează)*. A trebuit să reconsider cu seriozitate ce făceam eu cu elevii mei. Motivația extrinsecă poate merge numai până aici în educație, și peste orice altceva vreau ca elevii mei să fie oameni cărora le place să învețe. Cu toate acestea, ca educatori suntem de multe ori constrânși de curriculum și standarde.

* https://www.youtube.com/watch?v=u6XAPnuFjJc Drive: The surprising truth about what motivates us

* https://www.ted.com/talks/dan_pink_on_motivation Dan Pink: The puzzle of motivation (are traducere în limba română).

A doua zi după vacanța de iarnă, am stabilit ”proiectul 20%”. În esență, elevii de liceu petrec majoritatea vieților lor academice spunându-li-se ce să facă. Notele lor depind de cât de bine își îndeplinesc sarcinile stabilite. Majoritatea adolescenților își petrec timpul (în afara școlii) făcând lucruri pe care ”nimeni nu le-a spus să le facă”.

De exemplu, majoritatea părinților nu țipă la băiatul lor ca să joace jocuri video, sau la fiica lor ca să petreacă trei ore pe Facebook. Aceste acțiuni sunt făcute pentru că adolescenții vor să le facă (și în parte pentru că li s-a spus de multe ori să nu facă asta). Clasa mea a căzut de acord că majoritatea adolescenților ”vor să facă ceea ce vor să facă și nu ceea ce alții le spun să facă”.

Așa că acest proiect, am spus, a fost să le spun lor să facă ceva ce vor să facă cu timpul lor care este petrecut, de regulă, făcând ceea ce alți oameni le spun să facă (asta este o remarcă pertinentă).

Regulile au fost simple. Iată ce era pe comunicatul meu:

Proiectul 20%

1. Pentru restul anului, 20% din timpul tău petrecut în clasa mea va fi petrecut lucrând la ceva ce vrei tu să lucrezi.

2. Trebuie să fie un fel de învățare și tu trebuie să documentezi asta (să ții un jurnal, etc.)

3. Vei prezenta realizările tale clasei de două ori (și nu vei fi notat pentru asta).

4. Asta e. Distrează-te. Găsește-ți pasiunea. Explorează-o. Bucură-te învățând ce vrei tu.

X___________________________________________

S-a instalat confuzia în masă. Majoritatea elevilor mei au încercat să-și dea seama care este șmecheria, punând întrebări ca:

Pentru ce vom obține credite?, Ce fel de lucruri putem face? De ce nu suntem notați? și Nu înțeleg, Mr.J., ce se presupune să facem?”

După câteva minute de explicații suplimentare, elevii mei au început să înțeleagă. Nu le dădeam note pentru acest proiect, dar urma ca ei să fie responsabili pentru el. De multe ori în educație noi credem că singura cale de a-i păstra pe elevi responsabili este să le aplicăm o formă oarecare de evaluare. Pentru Proiectul 20%, ei își documentează învățarea în scris (sunt posibile de asemenea înregistrări audio sau jurnale video), și ei prezintă clasei ”realizările” lor la sfârșitul săptămânii a treia și a patra.

genius-hour-2

Responsabilitate, Standarde și Curriculum

Aceste tip de responsabilitate acoperă cinci standarde majore în Artele literare: Scrierea, citirea, vorbirea, ascultarea și observarea. Mai mult chiar, atinge în parte majoritatea acestor standarde specifice de citire și scriere la clasa a XI-a.

În final, este de asemenea legat de ultimele două ”însărcinări de citire independentă” ale lor pentru acest proiect, punându-i să aleagă texte care îi vor ajuta în timpul acelui 20% timp. Nu am pierdut nimic din nici un curriculum din cauza acestui proiect, mai curând este o cale de a merge ”peste” învățarea care deja se petrece în clasa mea.

Într-un an și jumătate, elevii mei de clasa a XI-a s-au confruntat cu perspectiva de a face ”ceea ce vor ei să facă” atunci când vor ei să facă. Mulți elevi au excelat de asemenea cu această libertate. Acel 20% timp le-a dat elevilor mei o mică oportunitate (sunt liberi doar la o singură oră, a mea, în afara unei zile aglomerate) pentru a explora pasiunile lor individuale înainte de a absolvi liceul.

O scurtă ocheadă: Un an mai târziu

O privire înapoi la Proiectul 20%, un an mai târziu în clasa mea, a adus la suprafață emoții amestecate. Simt, ca profesor, că aș fi putut face mai mult cu acest proiect, dar sunt de asemenea impresionat de ceea ce au creat și împărtășit unii din elevii mei. Cel mai important este cum ideea de 20% timp s-a împrăștiat în școala mea și în clasele de peste tot din jurul lumii. Elevii mei au fost în stare să construiască computere, să învețe programare, să creeze și producă propriile lor cântece, au învățat cum să cânte la un instrument, au început să învețe o nouă limbă, și-au desenat propriile haine, au conceput și creat propriile lor jocuri etc. Ceea ce ei au făcut a fost cu adevărat o realizare și sunt sigur că mulți dintre ei au simțit un fel de mândrie în munca lor. Acea postare inițială pe blogul 20% timp a aprins focul în Știrile Hackerilor și sute de oameni au fost capabili să înceapă să vorbească despre oportunitățile pe care le acordăm noi elevilor în școli. Pe măsură ce am început să împărtășesc și să mă conectez online, am descoperi un număr în creștere de profesori care gândeau așa cum gândisem și eu și făceau de asemenea ceva în această direcție!

Echipa de geniu

Unul din aceste grupuri de profesori pe care i-am descoperit online erau profesorii de le ”Ora de geniu” (Genius Hour). Genius Hour este același principiu ca 20% timp, doar că este aplicat la elevii din clasele elementare și gimnaziale. De fapt, când am prezentat această idee colegilor mei în 2012 am folosit ambii termeni, împreună, deoarece am ajuns să cred că ei sunt interșanjabili.

Denise Krebs, Joy Kirr, Hugh McDonald, și Gallit Zvi au făcut Ora de geniu cu elevii lor. Spațiul lor Wiki Genius Hour a fost umplut cu resurse, și au lansat și un #geniushour chat pe Twitter. Plecând de la ei am întâlnit profesori ca Robyn Thiessen care a început un wiki intitulat “The Global Genius Hour”, unde clase din jurul lumii au împărtășit online ceea ce fac.

Vei auzi mai multe despre această echipă în următoarea secțiune, dar este important să iei notă de pasiunea pe care o are fiecare dintre acești profesori. Ei au realizat că ceva nu este în regulă în sistemul nostru actual și, în loc să se plângă despre asta (ceea ce noi tindem să facem) ei au făcut ceva în legătură cu asta.

Răspândind misiunea

Am schimbat rolurile în școala mea, de la acela de profesor de engleză la Director pentru dezvoltarea de tehnologii în vara care a trecut. Una din noile profesoare cu care am lucrat în toamnă, Jen Shiers, mă presa în timpul întâlnirilor pentru a-i da idei noi.

Acum sunt unul din acei oameni care are tone de idei ”grozave”, așa că asta nu a fost o problemă. Cu toate acestea, pe măsură ce ne adânceam în conversație, am realizat că ea căuta o cale mai bună de a-i angaja pe elevi. Ea voia să-i vadă entuziasmați de învățare și m-am întrebat ce ar putea ea face pentru a-i duce la nivelul următor.

I-am împărtășit experiența mea cu proiectul 20% timp și i-am dat să citească unele resurse. Ea a fost captivată. Săptămâna următoare am început să planificăm proiectul ei pentru Genius Hour/20% time cu elevii ei. A fost un fel de suflu nou să planificăm asta după ce am avut o dată experiența trecerii prin astfel de proiect. Jen avea o largă categorie de elevi cu tot felul de condiții diferite. Am croit acest proiect pentru a se concentra pe găsirea reală a unui ”scop” pentru elevii care se legau cu pasiunile lor.

Ceva uimitor s-a petrecut

Jen s-a oferit voluntar să-și împărtășească experiența cu echipa cu care lucram în Noiembrie. Sesiunea ei de comunicare a condus la o discuție interesantă între profesori despre beneficiile și inconvenientele proiectului 20% timp. De la sesiunea ei, încă trei alți profesori au venit la mine dorind să facă acest proiect în clasele lor! A fost în mod oficial o mișcare.

Succesul imens al acestui proiect în școala noastră ne-a condus la a înscrie “Genius Hour” în curriculum-ul ELA de la clasa a IX-a. Elevii vor avea această oportunitate în anii ce vin deoarece câțiva profesori și-au încercat norocul de a da libertate în clasă. De obicei această șansă este tot ce avem nevoie.

genius-hour-3

Manifestul Ora de geniu

Denise Krebs, Hugh McDonald, Gallit Zvi, și Joy Kirr au venit împreună pentru a împărtăși despre ce este vorba în Genius Hour, și despre cum poate asta să ducă elevii dincolo de nivelul testelor.

Lumea are nevoie de generații de gânditori care creează întrebări și lucrează din greu că să răspundă la ele” — Hugh McDonald

Am avut oportunitatea de a aduce patru profesorii de la Genius Hour, care să împărtășească în Genius Hour Manifesto experiențele lor. Denise Krebs, Hugh McDonald, Gallit Zvi, și Joy Kirr explică CUM să facilitezi Genius Hour în clasă, DE CE este o practică a viitorului și CUM să te implici. Enjoy!

Ce este Genius Hour? De unde a venit ideea și cum a început? De ce să faci asta?

Denise: Genius hour este o învățare condusă de elevi, pe baza pasiunilor. Simplu spus, este un timp în care învățăceii sunt întrebați ce vor să învețe, iar profesorul se dă la o parte din calea lor. Am fost inspirată să aplic Ora de geniu de un tweet de la Angela Maiers, pe care l-am văzut în Noiembrie 2011.

După ce am văzut acel tweet, am făcut o căutare pe Google pentru ”genius hour” și am găsit o postare pe blogul lui Dan PinkThe Genius Hour: How 60 minutes a week can electrify your job(Ora de geniu: cum 60 de minute pe săptămână îți pot electriza munca) Asta a fost tot ce am avut nevoie. Am știut că este un gen de experiență de învățare pe care doream să o ofer elevilor mei. Noi facem asta de atunci. Anul trecut, Gallit și cu mine am început chatul #geniushour pe Twitter. Primul nostru chat din Martie 2012 m-a provocat să încep să am ora de geniu cu elevii mei în fiecare săptămână.

http://www.danpink.com/2011/07/the-genius-hour-how-60-minutes-a-week-can-electrify-your-job/

Hugh: Pentru prima oară am învățat despre acest termen după ce am citit blogul lui Denise Krebs și tweet-ul (despre care s-a vorbit înainte) tweet unde ea se referea la articolul lui Daniel Pink pomenit mai sus. Genius Hour este o idee care dă angajaților dintr-un loc de muncă, în fiecare săptămână, un timp planificat să se gândească, să învețe, să exploreze cum să se facă, pe ei și mediul lor de lucru mai buni, mai creativi și mai entuziasmați de faptul că sunt parte a acelui lucru. Din postarea pe blog am fost izbit imediat de cât de simplă este ideea. Dacă dai oamenilor timp pentru creativitate, descoperire, învățare și un cuvânt de spus despre cultura mediului lor, tu creezi o oportunitate de a împuternici creșterea individului și a organizației.

Mi-a plăcut imediat ideea și am republicat pe Twitter postarea lui Denise. Apoi am început călătoria cu clasa mea. Denise a făcut mult din munca inițială de a conecta ideea cu clasa. Am utilizat multe din exemplele și întrebările ei, pregătindu-i pe elevii mei pentru prima lor Oră de geniu în ultima parte a anului 2011 și la începutul anului 2012.

Bucuria din ochii elevilor mei și din ochii profesorilor din școală când i-au văzut pe elevii mei la lucru în proiectele inițiale de la Genius Hour a fost de neprețuit. Genius Hour ca idee este să dai timp autonom pentru învățarea personalizată în fiecare săptămână, pentru ca elevii să-și pună întrebări, să gândească și să exploreze lucruri care le plac și despre care sunt curioși. Asta a fost ceva special care a angajat învățăceii mai mult ca orice altceva din ce am văzut înainte. Atmosfera de învățare se simțea uimitor. Puteam să mă duc până în hol și să-i pun lui Gallit o întrebare și să mă întorc să-i văd pe ei încă lucrând, cercetând, conducându-și învățarea și distrându-se în timp ce erau curioși. A fost un sentiment uimitor ca și profesor să-ți vezi elevii entuziasmați de învățare. Modelând ceea ce gândește cineva care învață despre asta atunci când ei învață, am văzut cum are loc în fața ochilor mei o învățare individualizată, personală și pasionată într-o clasă plină de adolescenți de 12 și 13 ani.

Genius Hour pe Web

– Genius Hour Wikispace

Este o resursă excelentă pentru toți educatorii interesați să înceapă cu Genius Hour. Plină de filme video, documente și rubrici!

– Global Genius Hour Wiki

Vrei să găsești un alt profesor care rulează un Proiect Genius Hour Project? Nu căuta în altă parte decât în acest wiki, Global Genius Hour Project.

– The Live Binder (Legătura vie)

Colecția lui Joy Kirr de resurse Genius Hour este o legătură completă!

– Twitter Chat

Utilizează hashtag-ul #geniushour pentru a discuta proiectul cu alți educatori. Chatul #geniushour este live în prima miercuri a fiecărei luni, la ora 8pm EST (SUA).

Joy: Am prins ideea de la Ewan McIntosh la o conferință din Michigan, din Februarie 2012. Nu am avut un nume pentru ea, dar el ne-a încurajat să ne lăsăm elevii să-și urmeze propria învățare. El era gata să transforme școlile noastre pentru ca orarele elevilor să se învârtă în jurul acestui tip de învățare! Tot ceea ce eu căutam era o transformare a felului în care departamentul ELA aborda citirea independentă. Eram așa de obosită de faptul că munceam mai mult decât elevii, cu proiecte trimestriale de cărți făcute datorită săptămânii de note și știind că de fapt elevii nu citesc nici una din cărți. Așa că… să cerceteze orice aleg ei? Suna pentru mâna ca lectura independentă!! Numele a venit în aceeași lună, când Gallit și Denise au ținut un #GeniusHour chat ope Twitter… am fost prinsă de ideea că elevii își pot urmări propria învățare!

Gallit: Am aflat prima dată de Genius Hour pe Twitter. Hugh McDonald a re-publicat postarea de pe blogul lui Denise Krebs despre articolul lui Daniel Pink’ despre Genius Hour în lumea afacerilor și imediat mi-a plăcut ideea. Am știut că trebuie să o încerc cu elevii mei și am rămas prins de atunci înainte.

Genius Hour a devenit un timp prețios, iubit de toți elevii. Este timpul când li se permite să-și dezvolte propria cercetare despre orice ar vrea ei să exploreze. Începem prin a privi unele filme video care inspiră, vorbind despre pasiuni și minunările noastre, și ei își dezvoltă întrebările pornind de aici. Cred că este atât de important pentru elevi să aibă acel timp pentru a se concentra cu adevărat pe mirările lor. Este cu adevărat învățare personalizată și este atât de vitală, așa cum a subliniat una din elevele mele, Morgan, ”Nu vrei să înveți pasiunile profesorului tău, tu vrei să înveți propriile pasiuni”.

Genius Hour este uimitoare. Toții copiii sunt entuziasmați și angajamentul elevilor este cel mai înalt. Unii elevi sunt îngrămădiți în jurul unui laptop cercetând despre țările care îi interesează, alții creează website-uri, prezentări PowerPoints și slideshow despre o arie de interes, iar unii sunt afară, filmând pentru documentare video. Unii nu folosesc tehnologia de fel, ci mai curând creează lucruri cu mâinile lor. Dar indiferent la ce lucrează, numitorul comun este că lucrează la ceva care îi pasionează sau care le stârnește mirarea.

Doi ani mai târziu, Genius Hour a devenit o componentă permanentă a orarului meu și mișcarea se răspândește! În fiecare lună, avem profesori care se alătură caht-ului nostru (în prima miercuri a fiecărei luni) și Genius Hour Wiki (geniushour.wikispaces.com) a avut mai mult de 4.000 de accesări doar în aceste ultime două săptămâni!

Cum funcționează Genius Hour în clasele voastre?

Joy: În clasa mea, elevii de clasa a 7-a au un bloc ELA de 80 de minute în prima zi a săptămânii, dedicat pentru Genius Hour. Unii elevi doar citesc. Alții cercetează. Toți împărtășesc, dar în diferite moduri (discuții despre cărți, postări pe blog, prezentări).

Visul meu? Ca elevii să citească, să fie inspirați și să acționeze în consecință. (Am luat asta de la Erin Olson, după ce am întâlnit-o în Iulie, în Boston).

Elevii creează un obiectiv în fiecare săptămână, și apoi își dau singuri note pentru el în discuțiile noastre unu-la-unu. Dacă ei prezintă ceea ce au învățat, ei completează un formular de reflecție, dar acesta nu este notat.

Gallit și Hugh: Anul trecut, Gallit le-a dat elevilor o oră pe săptămână și s-a așteptat de la ei să facă o prezentare după fiecare patru astfel de ore, așa că ei au avut în mare 3 ore de timp Genius Hour înainte de a trebui să-și împărtășească învățarea cu clasa. Hugh și-a bazat proiectele individuale pe premisa a 100 de minute de Genius în fiecare săptămână. După câteva săptămâni, elevii de la Genius Hour ar împărtăși cu clasa prin intermediul blogurilor noastre și al prezentării în clasă.

În acest an, am reflectat asupra acestei practici și am decis că vom elimina aceste condiții. Acum, elevii lucrează la proiectele lor Genius Hour în fiecare joi după-amiază și ei le prezintă când sunt gata. Pentru unii elevi prezentarea va fi făcută după o sesiune iar pentru alții va fi după șase. Depinde cu adevărat despre ceea ce învață și cum își planifică să prezinte.

Genius Hour este învățare personalizată așa că noi credem că prezentările trebuie să aibă loc atunci când elevii se simt pregătiți, nu pentru că este ”a patra” sesiune. Îi verificăm pe elevii noștri cu regularitate și ei publică de asemenea despre progresul lor pe blog.

Denise: Eu le dau elevilor două perioade pe săptămână, aproximativ 85 de minute, pentru a lucra la proiectele lor de geniu. Deseori, aceste proiecte sunt pe termen lung, mergând până la 4-6 săptămâni. Altă dată, elevii aleg un nou proiect în fiecare săptămână. În cea mai mare parte, elevii își aduc propriile materiale / rechizite de acasă.

Cred că experiența și reflecția sunt motivele cheie pentru a avea aceste ore de geniu. Învățarea experențială este angajantă și dă elevilor o mare bucurie. Cu toate acestea, cred de asemenea, așa cum mulți au spus-o, că experiența fără reflecție nu produce o învățare reală. Astfel, ca parte a orelor de geniu, noi facem trei lucruri. Păstrăm în minte întrebările esențiale la care încercăm să răspundem, și facem învățarea vizibilă reflectând într-o postare pe blog despre ce am învățat, cel puțin o dată în fiecare lună.

De ce este o ”practică a viitorului” în educație.. care este viitorul orei de geniu și al acestui tip de învățare?

Gallit: Mă simt pasionat despre ideea nevoii pentru o educație care să devină mai personalizată. Am petrecut ultimii doi ani cercetând despre motivație și învățarea personalizată și sunt multe de spus despre conexiunea dintre cele două. Știu că elevilor mei le place când li se dau alegeri într-o însărcinare de proiect. Nu învață toți la fel și nu au cu toții aceleași interese. De asta Genius Hour este o astfel de cheie; dă elevilor libertatea de a alege nu numai materia subiectului, ci de asemenea și metoda de cercetare pe care o va utiliza proiectul.

Într-o perioadă când răspunsurile la întrebările bazate pe fapte sunt atât de ușor ”google-able”, nu ar trebui noi să-i încurajăm noi pe elevii noștri să creeze, să inoveze și să pună întrebări mai profunde, semnificative? Nu am nevoie ca elevii mei să memorizeze date și fapte, vreau ca ei să împingă hotarele imaginației lor și să devină făuritori creativi care se cred pe deplin capabili de geniu, deoarece într-adevăr ei toți sunt.

Hugh: Simt că importanța învățării personalizate pentru elevi ar trebui să fie în avangarda oricărei discuții relativ la educație și asta face Genius. Vrem să găsim căi pentru a-i angaja pe elevi ca învățăcei și creatori ai unui conținut bazat pe cercetare.

Elevii vor să fie conectați cu învățarea care se petrece în clasele lor, iar standardizarea învățării de-a lungul Americii de Nord nu face asta.

Elevii din multe clase din America de Nord sunt motivați de notele lor și de procentaje și NU ÎNVAȚĂ! Elevii din clasele noastre sunt ca adulții din lumea reală. Dacă tu nu-i angajezi pe ei în propria învățare ei nu vor ști cum să învețe și nu vor dori să învețe. Cum altfel poți explica marea masă de populație care renunță la școală?

Modelele bazate pe cercetare, cum este Genius Hour, pun accentul pe cum să pui întrebări, să perseverezi și să recunoști bucuria de a învăța mai mult despre pasiunile lor. Dacă le dăm elevilor mai multe oportunități (timp) să fie creativi și să se conecteze cu ceea ce învață, atunci sunt sigur că legislaturile din America de Nord și din întreaga lume vor trebui să-și ajusteze gândirea despre politicile de educație.

Înțelegerea noastră despre școală se modifică și noi trebuie să îmbrățișăm și să ascultăm ceea ce lumea celor care învață ne spune: ”Conectează-mă cu învățarea mea, în așa fel încât să-i pot inspira pe alții și pe mine însumi”. Nu mai este suficient să spui că noi creăm o generație de oameni care învață întreaga viață dacă noi nu ne schimbăm filozofia noastră în școli către un model mai personalizat, bazat pe cercetare care conectează învățarea elevilor cu lumea.

Angajează-i și învață-i să învețe iar ei vor învăța pentru întreaga viață. Ei vor fi motivați să pună întrebări și unii ar putea găsi soluții la cele mai mari probleme ale lumii (sărăcia, cancerul, SIDA, războaiele civile, mediul etc…). Cartea lui Dan Pink “Drive” m-a împins realmente să mă gândesc la motivația individuală.

Simplu spus, Genius Hour este și va rămâne aici deoarece angajează învățăcelul să chestioneze și să vrea să învețe mai mult. Singura întrebare ar trebui să fie – Cum creăm noi oportunitățile pentru toți cei care învață la toate nivelurile școlare pentru a experimenta magia Orei de geniu în mod obișnuit?

Denise: Educația deja s-a schimbat de la a fi un proces de distribuire de informație la un proces de facilitare a înțelegerii. Trebuie să îmbrățișăm pe deplin această ”practică a viitorului”, care este deja aici. În fiecare zi citesc sau văd un alt exemplu al acesteia care se petrece acum.

Iată doar două din cele mai recente: Într-o recentă postare a blogului Raising Modern Learners, “Primul beneficiu: Adolescenții știuinternetul schimbă învățarea,” Will Richardson spune părinților că ei pot să se asigure că această practică a viitorului se întâmplă în școlile copiilor lor:

Cereți-le profesorilor copilului vostru să descrie oportunitățile pe care le dau elevilor să învețe în profunzime despre lucrurile de care le pasă, utilizând tehnologia.

Începeți conversații concentrate pe a da elevilor mai mult decât un cuvânt de spus despre ceea ce învață și cum învață ei.

Faceți în așa fel încât conversația să fie despre a-i dezvolta pe copii ca învățăcei mai curând decât despre a-i dezvolta ca și consumatori a ceea ce este în multe feluri un curriculum depășit.

Un alt exemplu este o cuvântare adresată liderilor din educație din Iowa, de Brandon Busteed director de educație la Gallup Polls, care spune, “Costul cunoașterii se îndreaptă spre liber/ gratuit.” Asta îmi amintește mie din nou, ca educatori, noi trebuie să ieșim din meseria educației și să intrăm în meseria învățării. Busteed continuă spunând că speranța, angajamentul și bunăstarea contează la nivelul de o treime al variațiilor succesului elevului.

Dacă vrem ca elevii să aibă succes, noi nu-i conducem spre succes lucrând continuu pe teste standardizate. Putem să alocăm măcar ceva din timpul nostru pentru a le da alegerea asupra a ceea ce fac în școală. Genius hour dă elevilor (și educatorilor) speranță, angajament și bunăstare. Citește ce spune Melina, o experimentată profesoară de liceu, despre acest gen de învățare:

Atât de mult timp mi s-a spus ce să știu și să predau despre cum să știi, dar niciodată nu am simțit că am controlul învățării mele. Am simțit ca și cum cunoașterea intra în creierul meu, stătea acolo până după examene și apoi era aruncată cam așa cum arunci o piatră netedă într-un lac, departe de mine pentru totdeauna.

Dar atunci când ești pasionat de ceva și poți învăța în modul în care creierul TĂU înțelege, pare că această cunoaștere prinde rădăcini.”

În această epocă în care cunoașterea este omniprezentă și nu mai aparține profesorului, care să o distribuie în timpul lecțiilor planificate, școala trebuie să se schimbe. Noi trebuie să-i inspirăm pe elevi să devină învățăcei pe viață. Genius hour poate face asta.

genius-hour-4

Cum putem să ne implicăm cu toții?

Joy: Atunci când am realizat că elevii mei ar putea și își stăpânesc propria învățare în afara școlii, atunci am realizat că aș putea să le acord timpul în interiorul școlii. Asta ar face școala un loc mai educativ pentru ei, unde ei ar putea vedea că sunt apreciați ca și contributori la învățarea lor. Să fii învățat cum să înveți independent – asta este ancora pentru a crea învățăcei pentru întreaga viață.

Denise: Genius hour nu este un program. Eu cred că provine din filozofia educației centrate pe elev. Când am devenit un educator conectat, un învățăcel pe viață și unul care își face vizibilă propria învățare, atunci am dorit același lucru pentru elevii mei.

Asta s-a întâmplat când am început să-i învăț activ pe elevi creativitatea și abilitățile de învățare. Asta s-a întâmplat când am început să le dau timp pentru ora de geniu.

Pentru a fi implicat, tu trebuie doar să predai regatul clasei tale pentru o porțiune dintr-o zi sau săptămână. Răsplata va fi să aduci speranță, angajament și bunăstare pentru tine și elevii tăi. Nu o să-ți pară rău.

Gallit: Așa cum a declarat Denise mai sus, Genius Hour nu este un program. Este mai curând ca o mișcare în educație.. o filozofie.. o credință că elevii trebuie să aibă mai multă alegere în învățarea lor și mai multe oportunități de a fi creativi!

Oricine poate face Ora de geniu cu clasa lui! Tot ce aveți de făcut este să puneți de o parte puțin timp (o zi pe lună, o oră pe săptămână, orice merge pentru tine) când voi vă dați la o parte și permiteți elevilor să-și creeze propriile experiențe de învățare și proiecte de cercetare.

Înainte de a începe, e o idee bună să eșafodezi procesul vorbind despre pasiunile tale, despre lucrurile de care te miri și creativitate. Unele idei despre cum să introduci ora de geniu pot fi găsite pe blogul meu și pe Genius Hour Wiki. Poți de asemenea verifica #GeniusHour hashtag pe Twitter și să te alături conversației. Sunt atât de mulți educatori fantastici pe Twitter care ar fi mai mult decât bucuroși să te ajute!

Hugh: Sunt de acord cu colegii mei. Genius Hour este o schimbare în filozofia educației de la învățarea centrată pe profesor la învățarea centrată pe elev. Ea pune elevul în situația de a crea întrebări în propria învățare.

Genius Hour le dă oportunitatea de a învăța din propriile descoperiri a ceea ce merge și a ceea ce nu merge și să fie împăcați cu asta, atâta tip cât ei sunt pregătiți să pună și mai multe întrebări și să persiste în învățarea lor.

Lumea are nevoie de generații de gânditori care creează întrebări și lucrează din greu că să răspundă la ele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s