Știm cu toții că lumea din jur s-a schimbat dramatic și o va face în continuare cu o și mai mare rapiditate, ceea ce înseamnă că sistemele de educație trebuie să se schimbe, și chiar radical. Sistemele și școlile din alte țări au început deja să se miște în direcția unei astfel de schimbări – unele mai rapid, altele mai încet. Dacă nu vrem să devenim o țară definitiv depășită economic, va trebuie să o facem și noi – nu numai să creștem investițiile în acest domeniu (este de mult o nevoie stringentă!), ci și să schimbăm modul în care gândim educația și în care o punem în practică, indiferent dacă noi considerăm că avem o bună tradiție și nu e nevoie să schimbăm nimic – realitatea ne contrazice* și realizările cu care ne putem lăuda ici și colo nu sunt rezultatul adaptării conceptelor și sistemului la realitățile lumii, tehnologiei și economiei de azi, ci rezultatul unor lăudabile eforturi, de multe ori izolate, ale unor dascăli și ale unor familii care au înțeles să investească în viitorul propriilor copii.

* Regândirea educației – http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52012DC0669&qid=1403621295894&from=EN

– Deschiderea educației – http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52013DC0654&from=RO

– https://www.orange.ro/stiri/politicsocial/rezultatele-studiului-international-privind-procesul-de-predare-invatare-talis-2013-1117312

– Raport Național TALIS 2013 – http://www.rocnee.eu/Files/Raport%20national%20TALIS%202013%20fa.pdf

În articolele noastre v-am arătat direcțiile în care se mișcă educația din alte țări și idei, modele concrete. Până când decidenții de la nivelul sistemului românesc își vor da seama ce este de făcut și cum, sarcina de a face ajustările pe parcurs revine educatorilor și directorilor din școli – voi puteți / ei pot adopta multe din aceste idei, le pot încerca și aplica încă de acum. Ideea este că fiecare poate face ceva, atât pentru a da o șansă mai bună generațiilor de copii care sunt acum pe băncile școlilor, cât și pentru ca fiecare să-și găsească satisfacția personală, pentru că noi credem că este extrem de greu să muncești atât de mult zilnic și să vezi că rezultatele nu sunt nici pe departe pe măsura eforturilor. Putem avea rezultate mai bune? Noi spunem că se poate, chiar în condițiile în care resursele financiare și fizice sunt limitate, dar depinde de fiecare în parte, de comunitățile și de echipele de educatori din care faceți parte.

Noi vă putem ajuta continuând să vă punem la dispoziție cât mai multe idei și informații și vă cerem doar să ne sugerați direcțiile și temele concrete care vă interesează.

Pentru astăzi, am ales articolul scris în 2011 de Rebecca Alber, Editor Consultant la Edutopia și re-publicat, cu unele adăugiri, în anul 2014.

Susține fiecare elev ”spărgând” învățarea în fragmente și furnizând o structură concretă pentru fiecare.

Care este opusul unei lecții structurate? Să le spui elevilor, ”Citiți nun articol științific de minim 9 pagini, scrieți un eseu detaliat asupra temelor pe care le explorează, și predați-l până miercuri.” Hopa! – nici o rețea de siguranță, nici o parașută, nici o structură – ei sunt doar lăsați în bătaia vântului.

Hai să începem prin a fi de acord că structurarea unei lecții și educația diferențiată sunt două lucruri diferite. Structurarea înseamnă separarea învățării în fragmente și apoi furnizarea unui instrument sa a unei structuri pentru fiecare fragment. Când structurăm citirea, de exemplu, ai putea face o trecere în revistă a textului și să discuți vocabularul cheie, sau să fragmentezi textul și apoi să citiți și să discutați pe parcurs, fiecare fragment.

Cu diferențierea, ai putea da unui copil o bucată de text de citit cu totul diferită, sau să scurtezi textul sau să îl modifici, și/sau să modifici însărcinările de scriere care urmează.

Spus mai simplu, structurarea este ceea ce faci tu cu copiii – pentru acei elevi care încă se chinuie, ar putea fi nevoie să diferențiezi prin modificarea însărcinărilor și/sau făcând adaptări (de exemplu, alegând un text mai accesibil și/sau repartizându-le un proiect alternativ).

Structurarea și diferențierea au ceva în comun, totuși. Pentru a-i lua pe elevi de unde sunt (ca nivel de abilități, înțelegere, n.n.) și a structura lecția în mod corespunzător, sau pentru a diferenția instruirea, tu trebuie să știi care este zona aproximativă de dezvoltare (ZPD)– individuală și colectivă – a învățăceilor tăi. Ca cercetător în domeniul educației, Eileen Raymond declară, “ZPD este distanța dintre ceea ce copiii pot face singuri în urma învățării și ceea ce pot fi ajutați să realizeze cu o asistență competentă.”

Așa că hai să luăm niște strategii de structurare pe care tu e posibil sau nu să le fi încercat până acum. Sau poate că nu le-ai mai folosit de ceva timp și ai nevoie de o reamintire făcută cu drag despre cât de minunate și folositoare pot fi ele atunci când vine vorba de învățarea elevilor.

1. Arată și Spune

Câți dintre noi spun că învățăm mai bine văzând ceva mai curând decât auzind despre acel lucru? Din experiența mea, pot să spun că demonstrând pentru elevi este o piatră de hotar pentru structurare. Ați întrerupt vreodată pe cineva cu un ”Arată-mi!” în timp ce ei erau în mijlocul unei explicații despre cum să faci ceva? Cu fiecare ocazie pe care o ai, arată sau demonstrează elevilor exact ce aștepți de la ei să facă.

• Încearcă activitatea Acvariul (#1), unde un mic grup în centru este înconjurat de restul clasei; grupul din mijloc, sau acvariul, se angajează într-o activitate, demonstrând cum se face pentru grupul mai larg.

  #1 – http://www.edchange.org/multicultural/activities/fishbowl.html

  

• Arată întotdeauna elevilor rezultatul sau produsul înainte de a-l face ei. Dacă profesorul comandă un eseu elocvent sau un proiect bazat pe cercetare, un model trebuie prezentat alături cu o hartă a criteriilor sau rubricilor. Îi puteți ghida pe elevi prin fiecare pas al procesului cu modelul unui produs terminat în mână.

• Utilizează gândirea cu voce tare (#2), care îți va permite să demonstrezi procesul tău de gândire pe măsură ce citești un text, rezolvi o problemă sau concepi un proiect. Amintește-ți că abilitățile cognitive ale copiilor sunt încă în dezvoltare, așa că oportunitățile de a vedea o gândire dezvoltată, critică, sunt esențiale.

  #2 – http://www.adlit.org/strategies/22735/

  

2. Bazează-te pe cunoașterea anterioară

Cere elevilor să-și împărtășească propriile experiențe, intuiții și idei despre conținutul sau conceptul studiat și pune-i să relateze și să îl conecteze cu propriile lor vieți. Câteodată ai putea să oferi indicii sau sugestii, conducându-i puțin către conexiuni, dar odată ce ei ajung acolo, ei vor stăpâni singuri conținutul.

Lansând învățarea din clasa ta din cunoașterea anterioară a elevilor tăi și utilizând asta ca un cadru pentru lecțiile viitoare nu este doar o tehnică de structurare – mulți vor fi de acord că este în întregime o bună învățare.

3. Acordă timp pentru discuții

Toți învățăceii au nevoie de timp pentru a procesa noi idei și informații. Ei au de asemenea nevoie de timp pentru a înțelege a-și articula învățarea verbal împreună cu comunitatea de învățăcei care sunt angajați în aceeași experiență și călătorie. Așa cum știm cu toții, discuțiile structurate funcționează cu adevărat cel mai bine cu copiii, indiferent de nivelul lor de maturitate. Dacă nu ai ți-ai încercat forțele cu Gândește-împerechează-împărtășește (#3), Întoarce-te și vorbește, Echipe-de-trei sau alte strategii de discuție structurată, ar trebui să începi să incluzi în mod regulat aceste strategii cruciale.

#3 – http://www.readingquest.org/strat/tps.html

4. Vocabulare premergător predării (Pre-Teach)

Câteodată menționat ca vocabularul de anticipare, aceasta este o strategie pe care noi, profesorii, nu o utilizăm îndestul. Mulți dintre noi, și mă includ aici și pe mine, suntem vinovați de a-i trimite pe elevi de-a lungul unei cărări accidentate și noroioase cunoscută drept Text provocator – o cale plină cu capcanele unui vocabular dificil. Îi trimitem prost pregătiți și apoi suntem șocați când ei: a) își pierd interesul, b) creează zarvă, sau c) adorm.

Vocabularul de anticipare nu înseamnă să extragi o duzină de cuvinte din capitol și să-i pui pe copii să caute definiții și să le scrie – cu toții știm cum va funcționa asta. În loc de asta, introdu cuvintele pentru copiii prin fotografii sau în contextul cu lucruri pe care le cunosc și de care sunt interesați. Utilizează analogii și metafore și invită-i pe elevi să creeze un simbol sau un desen pentru fiecare cuvânt. Acordă timp pentru discuții despre cuvinte (cu grupuri mici sau întreaga clasă). Nu este timpul pentru dicționar până nu fac asta. Iar dicționarele vor fi utilizate numai pentru a face comparația cu acele definiții pe care ei deja le-au descoperit de unii singuri.

Cu vreo duzină de cuvinte anticipate, elevii sunt gata, împreună cu tine ca ghid, să atace un text provocator.

5. Utilizează ajutoare vizuale

Organizatoare grafice, imagini și hărți, toate pot servi ca instrumente de organizare. Organizatoarele grafice sunt în mod special foarte potrivite prin aceea că îi ajută pe copii să-și reprezinte vizual ideile, să organizeze informația și să înțeleagă concepte cum sunt secvențierea și cauza și efectul.

Un organizator grafic nu ar trebui să fie Produsul ci mai curând un instrument de structurare care ajută la ghidarea și modelarea gândirii elevilor. Unii elevi se pot scufunda direct într-o discuție sau în scrierea unui eseu, dar mulți dintre elevii tăi beneficiază din utilizarea unuia când au de citit un text dificil sau trebuie să înțeleagă o nouă informație provocatoare. Gândiți-vă la organizatoarele grafice ca la roțile de antrenament (utilizate la biciclete pentru copiii mici, n.n.) – ele sunt temporare și sunt menite a fi îndepărtate.

6. Fă o pauză, pune întrebări, fă o pauză, recapitulează

Aceasta este o cale minunată de a verifica înțelegerea în timp ce elevii citesc o bucată dintr-un text dificil sau învață un nou concep sau conținut. Iată cum funcționează această strategie: o nouă idee rezultată din discuții sau lectură este împărtășită, apoi faci o pauză (acordându-le un timp de gândire), apoi pui o întrebare strategică, făcând din nou pauză. Trebuie să concepi întrebările dinainte, asigurându-te că sunt specifice, ghidează și sunt deschise. (Chiar și cele mai grozave întrebări eșuează dacă nu dăm timp de gândire pentru răspunsuri, așa că reține-te în timpul acelei Inconfortabile Tăceri.) păstrează-i pe copii angajați într-o ascultare activă, numind pe cineva care să facă o esență a celor proaspăt discutate / descoperite / cercetate. Dacă clasa pare blocată asupra unei întrebări, furnizează dă-le elevilor să discute în perechi.

Încercând ceva nou

Cu atâția învățăcei diverși în clasele noastre, există o puternică nevoie pentru ca profesorii să învețe și experimenteze noi strategii de structurare. Le spun deseori profesorilor pe care îi susțin că ei trebuie să încetinească pentru a merge mai repede. Structurând o lecție ar putea, de fapt, să ceară un timp mai lung de predare, dar produsul final este de departe o mai mare calitate și o experiență mult mai plină de satisfacții pentru toți cei implicați.

Te rugăm să împărtășești cu noi strategiile de structurare care lucrează cel mai bine pentru elevii tăi.

Sursa: https://www.edutopia.org/blog/scaffolding-lessons-six-strategies-rebecca-alber

Rebecca Alber este instructor la Harvard Graduate School of Education, un specialist în educație și editor consultant pentru Edutopia. Este pasionată de învățarea care este relevantă, angajantă și revoluționară și de ideea echității și accesului egal la educație.