Școala ar trebui să învețe copiii CUM să gândească, nu CE să gândească

Întotdeauna ne bucurăm când descoperim că organizații, echipe de cercetători și educatori cu capacitate de lideri gândesc asemănător cu noi și promovează ideile care vor schimba paradigmele educației actuale, punând bazele unei educații mai bine adaptate cerințelor viitorului, dar și nevoilor de împlinire ale fiecărui copil, tânăr sau adult în parte. Încă de la momentul constituirii consorțiului nostru am discutat despre abordarea integrativă, multi-dimensională a educației, despre echilibrul între dezvoltarea tuturor inteligențelor copiilor și echilibrul dintre dezvoltarea capacităților academice și dezvoltarea fizică, emoțională, spirituală. Și, în ultimii ani, am fost preocupați și de dimensiunea sustenabilității în educație.

conect-education-revolutionRecent, datorită unui articol pe care vi-l punem și vouă la dispoziție, am descoperit și o propunere de model al noii educații, similar nu numai cu gândirea noastră ci și cu cea a majorității autorilor de materiale pe care vi le-am pus la dispoziție până în prezent. Modelul este propus de un tânăr educator, scriitor și activist din Australia, Will Stanton, care a lansat de curând cartea Education Revolution.

Will Stanton și-a intitulat modelul Cele șase dimensiuni ale noii paradigme a educației (The Six Dimensions of a New Education Paradigm).

Iată care sunt cele șase dimensiuni propuse de el:

Auto-descoperirea (sau, cum o veți regăsi în articolele din Edutopia de ex., Mindfulness)

Această primă dimensiune se concentrează pe a-i ajuta pe copii să se conecteze cu cine sunt ei și are ca scop să hrănească pasiunile și talentele lor, în așa fel încât ei să atingă cel mai înalt potențial al lor ca și creatori.

Cercetarea

Această dimensiune este despre cum să-i învățăm pe copii cum să gândească, nu ce să gândească, cum să discearnă critic informația și cum să-și conducă propriile investigații, cercetări pentru a găsi răspunsurile pe care le caută.

conect-cercetare

Sustenabilitatea

Dimensiunea sustenabilității este despre reconectarea cu pământul, conectând copiii cu natura, învățându-i abilități pentru viața reală, și arătându-le cum să aibă grijă de sănătatea și bunăstarea lor (și a naturii, a pământului, spunem noi).

conectare-people-exploring-beach-bioblitz

Inovația

Această a patra dimensiune este despre a încuraja elevii să gândească în afara cutiei, granițelor (think outside the box) pentru a veni cu idei și soluții creative, înfruntând convenționalitatea și încurajând colaborarea în locul competiției în clase.

Comunicarea

Această a patra dimensiune privește la dezvoltarea socială generală a copiilor și are ca scop să-i învețe cum să cultive relații sănătoase, cum să-și stăpânească emoțiile pentru a minimiza conflictele interioare și exterioare.

conectare-momdaughterjack

Empatia

Cea de a șasea dimensiune are ca scop să le arate copiilor valoarea conexiunii umane reale în viața lor, unind elevii printr-un sens al comunității, încurajând actele de bunătate și adoptând o filozofie holistică, planetară.

Mai multe despre modelul și viziunea lui W. Stanton, găsiți în articolul lui și în site-ul organizației:

http://www.sixdimensionmodel.org/

http://wakeup-world.com/2015/06/13/a-new-education-model-for-humanity-six-dimensions/

conectare-copii-plaja

Iată mai jos și traducerea articolului publicat de W. Stanton, care reprezintă vocea tinerilor adulți de astăzi, despre cea de a doua dimensiune a educației – Cercetarea.

Poziția lui subliniază paradoxul dintre modul în care sunt construite și funcționează sistemele de educație și nevoile actuale ale omenirii, care are de rezolvat probleme complexe și ajunse la un stadiu critic, cum sunt schimbările climatice, crizele din ce în ce mai frecvente, disparitățile și conflictele sociale etc. – nevoi care cer o resursă umană capabilă să gândească (și critic), capabilă să cerceteze, să creeze, să inoveze și să transforme sisteme și practici care s-au dovedit a nu fi viabile, sustenabile.

doktorander

Învătând copiii cum să gândească, nu ce să gândească

În acest moment, sistemul nostru de educație mai mult îndoctrinează copiii decât îi educă. De fapt, asta se întâmplă de ceva timp. Minților noastre tinere li s-a spus să accepte autoritatea în loc să accepte adevărul ca autoritate*, Iar profesorii vorbesc copiilor în loc să vorbească cu ei.

*Albert Einstein a spus: O încredere prostească în autoritate este cel mai rău inamic al adevărului.

Profesorii au devenit repetitori ai informației. Ei doar varsă înapoi ceea ce au învățat odată de la proprii profesori și perpetuează reciclarea informației, informație care a scăpat de o investigare atentă timp de generații. Copiii nu mai sunt stăpânii propriei învățări**, și în schimb, mințile lor sunt tratate ca și containere de depozitare.

**http://themindunleashed.com/2014/05/child-prodigies-assault-creativity.html

conectare-padure

Modelul industrial al educației, concentrat pe elitismul academic și economic, revarsă lucrători ascultători pentru sistem, încurajați să se conformeze la fiecare pas al vieții. Nu suntem tratați ca niște ființe umane organice, creative, investigative, ci mai curând ca părți ale Mașinii. Sistemul de educație filtrează și elimină natura cercetătoare a ființei noastre, cu scopul ultim de a preveni dezacordul, opoziția față de sistem. Sistemul nu vrea gânditori***. El nu vrea oameni care să pună la îndoială metodele lui. El vrea o populație care poate fi ușor manipulată și controlată în așa fel încât să-și abandoneze toate puterile în mâna elitei.

***http://themindunleashed.com/2014/04/7-ways-children-brainwashed.html

Sunt cei care spun că gândirea critică nu poate fi învățată în școli. Dacă Socrates ar mai trăi astăzi, probabil că ar lua în derâdere acestă afirmație. Socrates este cel care a spus, „Nu-i pot preda nimănui nimic; Pot doar să-i fac să gândească.”

connecting-children-with-nature_rspb

Dacă vrem să rezolvăm problema îndoctrinării din sistemul nostru de educație, trebuie să începem să învățăm să punem întrebări în loc să oferim răspunsuri. Învățarea reală este obținută printr-un proces de cercetare, investigare. Copiii trebuie să fie încurajați să caute ei înșiși răspunsuri. Depinde de profesori să le ofere instrumentele și resursele necesare pentru ca copiii să conducă aceste cercetări și să facă descoperiri semnificative. O întrebare bine formulată va face mai mult ca să inspire decât orice număr de răspunsuri (de-a gata). În orice fațetă a parcursului nostru educațional, devine crucial să începem dialogul cu elevii noștri, să încurajăm dezbaterea sănătoasă și să îi punem pe ei să tragă propriile concluzii.

conect-educationimpacthighlight-711widthcrop

Importanța învățării filozofiei în școli nu poate fi subestimată. Într-o lume în care întreaga umanitate merge pe bandă rulantă cu ochii închiși, este extrem de important să ne re-evaluăm propriile perspective din timp în timp și să ne uităm la întregul ansamblu (big picture).

conectare-with-nature-2-anamak-photography-3Ceea ce filozofia predării face este să ne pună să gândim, să ne punem să chestionăm și să ne pună să contemplăm. Fără aceste abilități, umanitatea va continua să funcționeze pe pilot automat, și noi le vom permite celor de la putere să continue să domine, să ne asuprească și să ne înrobească în toate felurile.

Avem nevoie să ne recâștigăm mințile….”

Sursa: http://themindunleashed.org/2015/01/teaching-children-think-instead-think.html

3 thoughts on “Școala ar trebui să învețe copiii CUM să gândească, nu CE să gândească

  1. Daca “scoala trebuie” sa ii invete de ce nu ii invata? Profesorii prin educatia lor ar trebui sa fie principalele surse folosite ca sa se realizeze acest obiectiv. Inca incerc sa inteleg ce se afle la baza motivatiei unui absolvent de facultate sa intre cariera de profesor daca nu o face cum “trebuie” asa cum a invatat la scoala?.

    Like

    • Draga Anca, multumesc din nou pentru implicare. In primul rand vreau sa-ti atrag atentia ca materialele pe care le postam nu vorbesc neaparat despre situatia din Romania. Multe dintre ele provin din site-uri americane, canadiene, englezești, deci se pare ca problemele cu sistemele educaționale si nevoia de crestere a nivelului pregatirii profesorilor sunt peste tot. Dar da, la noi sistemul de pregatire al profesorilor este inca deficitar, atat in pregatirea initiala cat si cea continua si, in plus avem multe persoane care predau la clasa ca suplinitori, fara sa fi parcurs macar modulul pedagogic in facultate (nu avem suficienti profesori calificati si/sau care sa doreasca sa predea in scoli, datorita nivelului de salarizare scazut). Ne confruntam si cu o lipsa de materiale despre strategiile si metodele de predare moderne. Este motivul pentru care am initiat acest blog si postam inclusiv materiale traduse din limba engleza (multi din profesorii din Romania nu stiu limba engleza la un nivel care sa le permita sa le citeasca direct din site-urile unde sunt publicate).
      Consideram ca majoritatea profesorilor nostri au inca nevoie de astfel de materiale si de tot suportul pe care putem sa il oferim.

      Like

      • Multumesc pentru explicatii. Am inteles gresit ca articolele pe care le traduceti sint deja gata de a fi aplicate la situatia profesorilor din Romania si nu m-am gindit ca au doar valoare informationala pentru profesorii interesati. Cum stiti daca profesorii aplica informatia posturilor dumneavoastra in practica si ce fel de rezultate au obtinut? Este foarte trist cum aceasta situatie s-a schimbat foarte putin de cind eu am plecat din tara unde am avut ocazia sa petrecut un an in invatamint. Problemele sint aceleasi. Am invata pe parcursul timpului ca nu conteaza cit de precara este situatia generala sint multe lucruri care se pot face chiar in sala de clasa, la nivel de profesor si mai ales in relatia profesor-copil care este cea mai importanta. Aveti legaturi (blogs, e-mails) ale profesorilor care nu vorbesc limba Engleza cu care am ptea sa intram in legatura si sa ii asistam in practica? Blogul meu este in limba Romana si destul de nou dar incerc sa impartasesc cit mai multe idei pentru diferite parti ale procesului de predare-invatare pe care le-am incercat cu elevii mei aici un SUA sau alti profesori foarte buni pe care ii cunosc si predau diferite subiecte. Totul se coboara la nivelul profesorului si fiecare profesor individual poate sa isi adapteze, sa schimbe si sa isi imbunatatesca planuri de lectie, activitati, metode, strategii, management,etc. si cred ca au nevoie de veca ajutor in privinta acesta dar le este greu sa admita. Cred ca majoritatea profesorilor ori nu isi iau meseria in serios, nu vor sa petreaca timp sa isi imbunatatesca practica care poate lua ore intregi si doar vor sa lase timpul sa treaca pina la timpul salariului. In final, cine va suferii? Copiii. Ei sint aceia care sint crticati pentru comportament necorespunzator si note joase. Cortecteaza-ma daca nu am dreptate.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s