Impactul real al emoțiilor asupra creierului unui copil

În primul rând, credem că ar trebui să răspundem la întrebarea:

– De ce trebuie să ne gândim la experiențele și emoțiile pe care le trăiește copilul și de ce sunt acestea importante pentru dezvoltarea creierului?

child-mother

Mai multe științe se asociază pentru a ne da răspunsurile la această întrebare.

În primul rând, dezvoltarea creierului este un proces dinamic, cumulativ. La naştere, creierul bebeluşului are proximativ 100 de miliarde de celule nervoase, sau neuroni. Aceşti neuroni vor creşte în primele luni de viață şi se vor conecta cu alţi neuroni în sisteme care controlează diferitele funcţii ca de exemplu văzul, auzul, mişcarea şi exprimarea emoţiilor. Aceste conexiuni simple se dezvoltă, datorită stimulilor și experiențelor repetate ale bebelușului și mai apoi ale copilului mic, în circuite care formează fundamentul pentru căile de gândire mai complexe și pentru comportamente, pentru organizarea şi funcţionarea creierului pe întreg parcursul vieţii. Ca și mușchii, conexiunile și circuitele care sunt utilizate mai frecvent, devin mai puternice și mai eficiente de-a lungul timpului. Cu toate acestea, în absenţa unei activări adecvate conexiunile sau circuitele care nu sunt utilizate se diminuează și dispar (cum se spune, „dacă nu le folosești, le pierzi”).

Această dezvoltare este posibilă datorită plasticității creierului, care se diminuează o dată cu vârsta până la 16 ani. Este foarte important ca părinții și toți cei care se ocupă de copil în primii ani de viață să cunoască etapele dezvoltării creierului și să se asigure că dezvoltarea conexiunilor în creier este făcută corect deoarece, în ciuda plasticității creierului, corecturile sunt mai greu de făcut ulterior.

Upset children

Upset Brother comforting his baby sister.

Un alt aspect important asupra căruia ne atrag atenția specialiștii este acela că dezvoltarea diferitelor structuri / funcțiuni se petrece în etape și la momente diferite. În mod special structurile care susțin răspunsurile la stresul psihologic (ex. Amigdala) se maturizează mai devreme decât structurile care ne ajută să modificăm sau să întrerupem răspunsul la stres (ex. Cortexul pre-frontal). Cu alte cuvinte, copilul supus unui stres psihologic nu este capabil să diminueze răspunsul emoțional propriu (negativ) și este mult mai afectat de factorii de stres decât un tânăr sau o persoană adultă.

Din acest motiv, dezvoltarea creierului unui copil supus unor condiții adverse, în special de natură psihologică, este întreruptă de expunerea cronică la mediatorii răspunsului la stresul psihologic (CRH, cortizol, adrenalină etc.) O adversitate semnificativă în copilărie poate conduce la un cerc vicios de stres care este toxic pentru structuri importante cum este hippocampus-ul și cortexul prefrontal.

Stresul toxic este denumirea comună care subliniază asociațiile bine stabilite între diferitele forme de adversitate din copilărie (abuzul, neglijarea, violența domestică – fizică sau verbală, bolile mentale sau afecțiunile psihice ale părinților, abuzul de alcool și diferite substanțe) și o traiectorie în viață mai puțin reușită a acelor copii (Studiul ACE).

Sad and Frightened Little Girl with Bloodshot and Bruised Eyes.

Sad and Frightened Little Girl with Bloodshot and Bruised Eyes.


Un nou studiu, realizat cu ajutorul imagisticii medicale a demonstrat diferențe semnificative între creierul unui copil crescut de părinți grijulii și iubitori și cel al unui copil neglijat și supus stresului toxic. Iată în continuare traducerea articolului despre acest studiu, publicat în Thinking Humanity.

Scanările creierului arată impactul real al dragostei asupra copiilor

Ceea ce fac părinții grijulii și iubitori nu este numai să îngrijească un genunchi julit pe terenul de joacă, să-i dea o hrană bună, să-l învelească la culcare și să-i citească sau să-i cânte un cântec de leagăn. Oamenii de știință spun că, susținându-și emoțional copiii, părinții determină și mărimea creierului propriului copil.

Mother reading to childcopyright Bill Frymire Dec. 2003

Mother reading to child

Fotografia de mai jos vi se poate părea șocantă. Potrivit neurologilor (care au participat la studiu) diferența sesizabilă dintre aceste două creiere are o cauză primară – felul în care au fost tratați de mamele lor.

brain-scans-show-the-real-impact-love-has-on-a-childs-brain-1

Amândouă aceste imagini sunt scanări ale creierelor a doi copii de trei ani, dar creierul din stânga este considerabil mai mare, are doar câteva pete și mai puține zone întunecate, comparat cu cel din dreapta. Copilul cu creierul mai redus a fost victima unei severe neglijări și abuzurilor.

Creierul copiilor crește și se dezvoltă pe măsură ce copilul interacționează cu mediul și învață cum să funcționeze în acel mediu.

Când plânsul copiilor le aduce hrană și confort, ei își întăresc căile neuronale care îi ajută să învețe cum își pot satisface nevoile, atât fizice cât și emoționale. Dar copiii care nu primesc răspuns la plânsetele lor și copiii ale căror plânsete sunt întâmpinate cu abuzuri, învață lecții diferite.

Căile neuronale care sunt dezvoltate și întărite sub presiunea unor condiții negative pregătesc copiii să se descurce cu un mediu negativ, iar abilitățile lor de a răspunde unui mediu de educare și bunătate poate fi diminuată.

Potrivit cercetărilor prezentate (http://www.pnas.org/content/109/8/2854.full.pdf), creierului din dreapta imaginii îi lipsesc unele din cele mai fundamentale arii prezente în imaginea din stânga. Consecințele acestor deficite sunt pronunțate – copilul din stânga cu creierul mai mare va fi mai inteligent și este mult mai probabil să dezvolte abilități sociale cum este empatia față de ceilalți. Copilul neglijat și abuzat a fost supus unei lipse severe de stimulare, care a avut ca rezultat dezvoltarea unui număr mai mic de căi neuronale disponibile pentru învățare.

Acest tip de neglijare globală, severă poate avea consecințe devastatoare. Lipsa oportunităților de a dezvolta un atașament cu o persoană care să-i satisfacă nevoile în timpul copilăriei înseamnă că unii dintre acești copii vor avea întotdeauna dificultăți în a crea legături semnificative cu ceilalți.

brain-scans-show-the-real-impact-love-has-on-a-childs-brain

Prin contrast cu copilul care a beneficiat de grija părinților, copilul cu creierul mai mic va fi mai probabil să devină consumator de droguri sau implicat în crime violente, cu o mai mare probabilitate să fie șomer și dependent de ajutoarele de stat. De asemenea, există probabilitatea ca acest copil să dezvolte probleme de sănătate sau probleme mentale.

Dar studiile au descoperit de asemenea că timpul a jucat un rol cheie – copiii care au fost adoptați de mici au arătat că se pot recupera mai bine.

kid-court

Unele dintre efectele pe termen lung asupra dezvoltării creierului, specifice abuzului și neglijării, includ:

  • O creștere diminuată a emisferei stângi, ceea ce poate crește riscul de depresie.

  • Iritabilitatea sistemului limbic, care creează condițiile pentru tulburările de panică și stres post-traumatic

  • O creștere mai mică a hippocampus-ului și anormalități în sistemul limbic, care pot crește riscul tulburărilor disociative și defectelor de memorie

  • Defecțiuni în conexiunile dintre cele două emisfere cerebrale, care au fost legate de simptomele deficitului de atenție și hiperactivitate

Profesorul Allan Schore, de la UCLA, a declarat în The Sunday Telegraph că dacă un copil nu este tratat așa cum trebuie în primii doi ani de viață, asta poate avea un impact fundamental asupra dezvoltării lui. El a subliniat că genele pentru câteva aspecte ale funcțiilor creierului, care includ inteligența, nu pot funcționa. Și din păcate, există o șansă ca acestea să nu se dezvolte niciodată.

Acest lucru are implicații îngrijorătoare pentru copiii neglijați care sunt luați în grija altei familii după vârsta de doi ani. De asemenea, se pare că cu cât neglijarea din partea mamei (părinților) este mai mare, cu atât mai pronunțate vor fi stricăciunile produse.

Imaginile au de asemenea consecințe îngrijorătoare pentru ciclul de neglijare în copilărie – deseori părinții, deoarece au fost la rândul lor neglijați de către proprii părinți, nu au creierele dezvoltate pe deplin și își neglijează copii în mod similar.

mother_child

Dar cercetările din SUA au arătata că ciclul poate fi spart cu ușurință dacă este făcută o intervenție timpurie și familiile sunt susținute.

Studiul se corelează cu cercetările publicate mai devreme în acest an, care au descoperit că, copiii care se bucură de dragoste și afecțiune din partea mamelor în primele luni/ ani din viață sunt mai inteligenți și au abilități mai bune de învățare.

Experiențele copilăriei furnizează un cadru de organizare pentru expresia inteligenței, emoțiilor și personalității copiilor.

child-real-stories

Când aceste experiențe sunt negative, copiii pot dezvolta probleme emoționale, de comportament și de învățare care persistă de-a lungul întregii lor vieți, în special în absența unor intervenții țintite.

Studiile asupra copilului derulate de psihiatri și cercetători neurologi de la Washington University School of Medicine din St. Louis, au descoperit că, copii de vârstă școlară ai căror mame i-au susținut în primii ani de viață au creiere cu un hippocampus mai mare, o structură care esențială pentru învățare, memorie și răspunsul la stres.

Această cercetare a fost prima care a arătat că schimbările din anatomia unor regiuni critice ale creierului unui copil sunt legate de îngrijirea mamelor, raportează www.Neurosciencenews.com.

Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Science, Early Edition. Coordonatorul și autorul principal, Dr. Joan L. Luby, profesor de psihiatrie infantilă, declară că studiul întărește cât de importantă este îngrijirea copiilor pentru dezvoltarea lor.”

Sursa: http://www.thinkinghumanity.com/2015/02/brain-scans-show-the-real-impact-love-has-on-a-childs-brain.html#sthash.npU6Hj4i.2uxD6Znm.dpuf

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s