Ieri am citi un articol care m-a emoționat și mi-a adus aminte de tristețea care mă încearcă atunci când văd scene în care părinții sau chiar educatorii demonstrează că nu înțeleg deloc urmările unor comportamente ale adultului față de copii.
Iată aici link-ul la acest articol. http://depasestelimitele.com/blog/greseala-frecventa-prin-care-iti-condamni-copilul-si-pe-tine-insuti-la-suferinta/
Asta m-a inspirat să caut cele câteva studii recente care mi-au atras atenția asupra argumentelor științifice din spatele părerilor noastre, al acelui De ce? considerăm și noi că asemenea comportamente sunt extrem de dăunătoare.
Dacă v-ați întrebat de ce am ales noi să ne ocupăm de o altfel de educație – Eco-bioși de Reziliență și de ce spunem că mediul în care crește copilul e important, că inteligența emoțională e importantă;
Dacă v-ați întrebat vreodată de ce se amestecă psihologii ăștia sau toți cei care postează diferite articole și sfaturi, în modul în care vă creșteți copii sau în modul în care vă purtați cu ei ca educatori, profesori? La urma urmelor, nici cu unii dintre voi nu s-a purtat lumea prea bine și iată că ați supraviețuit și sunteți ok…
Dacă v-ați întrebat de ce un copil care are toate lucrurile de care are nevoie, sau chiar mai mult, nu are performanțele la care v-ați aștepta, ca părinți sau profesori. Sau de ce unii copii, din medii mai dezavantajate, mai ales cei din familii dezorganizate sau cu altfel de probleme, nu învață mai bine chiar dacă primesc lucrurile care le-au lipsit – cărți, caiete, atenție în plus..
Sau, dacă v-ați întrebat de ce vă simțiți atât de secătuiți atunci când relațiile de la locul de muncă sunt oricum numai nu de cooperare și înțelegere sau de ce sunteți obosiți doar pentru că ați mers prin oraș, unde ați întâlnit o mulțime de oameni – și la noi, majoritatea oamenilor afișează figuri posomorâte, supărate, triste sau dușmănoase..
Sau pentru că tocmai v-ați certat cu cineva sau v-ați supărat din vreun motiv….
La toate aceste întrebări și la multe altele, credem că veți găsi câteva răspunsuri în relatările despre două studii științifice recente, prezentate în acest articol și în cel următor..
Un studiu privind Harta Emoțiilor Umane arată o puternică legătură dintre minte și corp
Este bine cunoscut faptul că atitudinile, emoțiile și sentimentele ne afectează corpul într-o varietate de feluri. De exemplu, sentimentul de neputință afectează sistemul hormonal și schimbă fluxul chimic al creierului. Diferitele stări emoționale se comportă ca niște declanșatoare care ne afectează reacțiile biologice. Activitatea creierului se schimbă în timpul diferitelor stări emoționale. Și lista poate continua.
Un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Science demonstrează că diferitele stări emoționale declanșează senzații fizice diferite în corp. Emoțiile cum sunt mânia, au efect asupra unei arii diferite a corpului în comparație cu emoții ca frica, dezgustul, fericirea, dragostea, depresia șim așa mai departe. Fiecare emoție individuală este corelată cu o anumită parte a corpului.
Studiul a fost coordonat de o echipă de ingineri în bio-medicină de la Aalto University din Finlanda. La acest studiu au participat 700 de voluntari din Finlanda, Suedia și Taiwan.
„Emoțiile sunt deseori resimțite de corp, și răspunsul somato-senzorial a fost propus pentru a urmări în mod conștient experiențele emoționale. Utilizând o metodă unică de auto-raportare topografică (topographical self-report method), de-a lungul a cinci experimente celor 700 de participanți li s-au arătata două siluete alături de cuvinte, povești și filme emoționale. Li s-a cerut apoi să coloreze regiunile corpului a căror activitate au simțit că a crescut sau a scăzut în timp ce vizionau stimulii. Diferitele emoții au fost asociate în mod consistent cu hărți ale senzațiilor corporale diferite, statistic semnificative, de-a lungul experimentelor. Aceste hărți au fost concordante pentru cele două grupuri de voluntari din Europa de vest și Asia de Est.
Cele mai multe emoții de bază au fost asociate cu activități crescute la nivelul ariei de la nivelul pieptului (partea superioară), corespunzând cu modificări în respirație și ritmul bătăilor inimii. Similar, senzațiile la nivelul capului au fost împărtășite la nivelul tuturor emoțiilor, reflectând probabil și schimbările psihologice în zona feței (ex. activarea musculaturii faciale, temperatura pielii, lăcrimarea etc.) ca și schimbările resimțite în conținutul minții produse de evenimentele emoționale. Senzațiile în membrele superioare au fost mai evidente în emoțiile orientate spre abordare, cum sunt mânia sau fericirea, în timp ce o activitate mai scăzută în membrele inferioare este o trăsătura definitorie a tristeții…. Prin contrast cu toate celelalte emoții, fericirea a fost asociată cu o creștere a senzațiilor în întregul corp.”
Cercetările asupra răspunsului comportamental și psihologic ne pot ajuta să înțelegem tulburările de dispoziție cum sunt anxietatea și depresia.
Această cercetare este un alt exemplu de seamă al conexiunii dintre minte și corp. Creierul nostru trimite semnale către corp pe măsură ce ne confruntăm cu anumite situații, cauzând anumite schimbări psihologice, fără o contribuție conștientă din partea noastră. Aceste senzații corporale, la rândul lor ne pot ajuta să recunoaștem emoțiile pe care le încercăm. Acest tip de cercetare ne explică de ce, făcând un efort să zâmbim mai mult sau să stăm mai drepți în loc să ținem umerii căzuți, ne poate modifica starea creierului, îmbunătăți starea de spirit și schimba dispoziția noastră generală.
„Oamenii privesc emoțiile ca pe ceva legat de alte persoane”, spune Antoni Damasiu, profesor la Universitatea Southern California. „Dar emoțiile au de a face și cu modul în care interacționăm cu mediul – cu amenințările și oportunitățile. Pentru aceasta, avem nevoie de corpul nostru, așa cum avem și de minte.”
Puteți vedea toate descoperirile studiului aici – http://www.pnas.org/content/111/2/646.full.pdf
Studiul de mai sus a arătat legătura puternică între corp și minte.
Dragostea ne face să ne încălzim peste tot și hărțile cercetătorilor o dovedesc. Dar vedeți ce fac sentimentele negative.
Putem vorbi aici și despre energie și emoții. La urma urmelor, suntem cu toții corpuri energetice.
Dar, cum contribuie emoțiile la dezvoltarea fizică a creierului unui copil?
Cercetările au dovedit că există o condiționare puternică și între emoții și dezvoltarea efectivă, fizică și funcțională a creierului, în special la vârstele mici, condiționare pusă în evidență de studiul următor, care afirmă că emoțiile la care trebuie să facă față un copil, influențează hotărâtor dezvoltarea capacităților lui cognitive.
Dar despre acest subiect, vom vorbi mâine 🙂
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 