7 deprinderi ale profesorilor buni versus 7 deprinderi ale profesorilor inteligenți

Iată, în continuarea articolului de ieri, câteva extrase din Capitolul 2 al cărții „Părinți străluciți, profesori captivanți”, scrisă de psihiatrul, pedagogul și psihologul Augusto Curry. Sperăm ca aceste extrase să vă convingă nu numai să citiți cartea în întregime ci și să o recitiți de câte ori veți fi într-un moment de cumpănă, sau veți simți nevoia să vă revizuiți strategiile de abordare și modul de a lucra cu elevii voștri în clasă.

Fascination-teacher-02

Şapte deprinderi ale profesorilor buni și ale profesorilor inteligenți

A educa înseamnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligentei, un semănător de idei.

I. Profesorii buni sunt elocvenţi.

                              Profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a minţii

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea în elevii lor a capacităţii de administrare a gândurilor şi emoţiilor, de a fi propriul lider, de a trece uşor prin pierderi şi frustrări, de a depăşi conflictele.

Profesorii buni au o bună cultură academică şi transmit cu siguranţă şi elocvenţă informaţiile în sala de clasă.

Profesorii fascinanţi depăşesc acest obiectiv. Ei caută să cunoască modul de funcţionare a minţii elevilor, pentru a-i educa mai bine. Pentru ei, fiecare elev este nu doar o persoană din sala de clasă, ci o fiinţă umană complexă, cu necesităţi unice.

Profesorii fascinanţi transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în experienţă.

Ei ştiu că doar experienţele se înregistrează într-un mod deosebit în memorie şi numai ele creează modificări masive, capabile să transforme personalitatea. De aceea, ei prezintă întotdeauna informaţiile în contextul experienţei de viaţă.

II. Profesorii buni stăpânesc metodologia.

                                Profesorii fascinanţi au sensibilitate

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea stimei de sine, a stabilităţii, a liniştii interioare, a capacităţii de a contempla frumosul, de a ierta, de a-şi face prieteni, de a fi sociabili.

Profesorii buni vorbesc cu glasul, profesorii fascinanţi vorbesc cu ochii. Profesorii buni sunt didactici, profesorii fascinanţi trec dincolo de asta. Ei dispun de sensibilitatea de a vorbi inimii elevilor lor.

Fiţi un profesor fascinant. Vorbiţi cu un glas care exprimă emoţie. Schimbaţi-vă tonalitatea, în timp ce vorbiţi. Astfel, veţi captiva emoţia, veţi stimula concentrarea şi veţi calma sindromul gândirii accelerate (SGA) al elevilor voştri. Ei îşi vor micşora viteza gândurilor şi vor călători în lumea ideilor.

Un profesor fascinant de matematică, chimie sau limbi străine este o persoană capabilă să-şi conducă elevii într-o călătorie, fără a se mişca din loc.

Facinant-Teacher-Bonding

III. Profesorii buni educă inteligenţa logică.

                                       Profesorii fascinanţi educă emoţia

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea sentimentului de siguranţă, a toleranţei, solidarităţii, perseverenţei, protecţiei contra stimulilor „stresanţi”, a inteligenţei emoţionale şi interpersonale.

Profesorii buni îşi învaţă elevii să exploreze lumea în care se află – de la spaţiul imens, la micul atom. Profesorii fascinanţi îşi învaţă elevii să exploreze lumea care sunt ei înşişi, propria lor fiinţă. Educaţia lor urmează notele emoţiei….

Educaţi emoţia cu inteligenţă. Şi ce înseamnă să educi emoţia? Înseamnă să stimulezi elevul să gândească înainte de a reacţiona, să nu-i fie teamă de frică, să-şi fie propriul său lider, autor al propriei sale poveşti, să ştie să filtreze stimulii „stresanţi” şi să opereze nu doar cu fapte logice şi probleme concrete, ci şi cu contradicţiile vieţii.

IV. Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informaţie.

                                      Profesorii fascinanţi o folosesc ca suport al artei de a gândi.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea deprinderii de a gândi, înainte de a reacţiona, a expunerii ideilor şi nu a impunerii lor, a conştiinţei critice, a capacităţii de dezbatere, de a pune întrebări, de a lucra în echipă.

Profesorii buni parcurg programa şcolară, profesorii fascinanţi parcurg şi programa, dar obiectivul lor fundamental este acela de a-i învăţa pe elevi să gândească şi nu să repete informaţia. Profesorii fascinanţi folosesc memoria ca suport al creativităţii.

V. Profesorii buni sunt maeştri temporari.

                                        Profesorii fascinanţi sunt maeştri de neuitat

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea înţelepciunii, sensibilităţii, afectivităţii, seninătăţii, dragostei de viaţă, capacităţii de a-i vorbi inimii, de a-i influenţa pe oameni.

Un profesor bun e admirat, un profesor fascinant este iubit. Un profesor bun se preocupă de notele elevilor săi, un profesor fascinant se preocupă să-i transforme în creatori de idei. A fi un maestru de neuitat înseamnă să formezi fiinţe umane care vor schimba lumea. Lecţiile sale de viaţă vor lăsa pentru totdeauna brazde adânci în solurile conştientului şi subconştientului elevilor săi. Timpul poate să treacă şi greutăţile pot apărea, dar seminţele sădite de un profesor fascinant nu vor fi distruse niciodată.

fascination-teacher-01

VI. Profesorii buni corectează comportamente.

                                           Profesorii fascinanţi rezolvă conflicte în sala de clasă.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea capacităţii de a depăşi starea de anxietate, de a rezolva crizele in-terpersonale, de a fi o persoană sociabilă, de a te proteja emoţional, de a ajuta sinele să preia conducerea în situaţii de tensiune.

În primul rând, trebuie să se cunoască, aşa cum am spus, manifestarea SGA (sindromul gândirii accelerate).

În al doilea rând, profesorii trebuie să-şi protejeze emoţia în faţa intensităţii conflictelor elevilor. În caz contrar, fricţiunile îi pot afecta profund. Atunci, şcoala se va transforma într-un loc imposibil şi profesorii vor număra zilele pe care le mai au până la pensie.

În al treilea rând, în faţa oricărei fricţiuni, supărări sau crize dintre elevi, sau dintre elevi şi profesori, cel mai bun răspuns este să nu se dea nici un răspuns.

În primele treizeci de secunde în care suntem tensionaţi, comitem cele mai mari greşeli, cele mai mari grozăvii.

În momente de mare tensiune, fiţi prieten cu tăcerea, respiraţi adânc. Care este raţiunea de a folosi instrumentul tăcerii? Emoţia intensă închide capacitatea de a ne accesa memoria, blocând raţiunea şi capacitatea de a gândi. Astfel, reacţionăm din instinct, ca animalele – şi nu ne folosim inteligenţa.

În al patrulea rând, căutaţi să nu-i daţi agresorului o lecţie de morală.

Acest procedeu se foloseşte încă din epoca de piatră şi nu este eficient, nu generează un moment educaţional, căci emoţia agresorului este tensionată, iar inteligenţa sa, blocată.

Ce e de făcut? Putem folosi modalitatea despre care am vorbit deja în capitolele referitoare la părinţi.

Încântaţi-vă clasa cu gesturi neaşteptate. Surprindeţi-vă elevii. Procedând astfel, veţi rezolva conflictele în sala de clasă. Cum? Faceţi-i să gândească, să privească în interiorul lor, să se confrunte cu ei înşişi.

Nu e o sarcină uşoară, dar e posibil…

VII. Profesorii buni educă pentru o profesie.

                                              Profesorii fascinanţi educă pentru viaţă.

Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la depăşirea conflictelor psihice şi sociale, la dezvoltarea solidarităţii, a spiritului întreprinzător, a capacităţii de a ierta, de a filtra stimuli „stresanţi”, de a alege, de a pune întrebări, de a stabili obiective.

Un profesor bun îşi educă elevii pentru o profesie, un profesor fascinant îi educă pentru viaţă. Profesorii fascinanţi sunt profesionişti revoluţionari. Nimeni nu ştie să le evalueze puterea – nici măcar ei înşişi.

Ei schimbă paradigme, transformă fără arme destinul şi sistemul social al unui popor – numai şi numai prin pregătirea elevilor pentru viaţă, oferindu-le ideile lor.

Maeştrii fascinanţi pot fi dispreţuiţi şi ameninţaţi, dar forţa lor este imbatabilă. Ei sunt cei care înflăcărează societatea cu focul inteligenţei, compasiunii şi simplităţii. Sunt fascinanţi, pentru că sunt liberi; sunt liberi, pentru că gândesc; gândesc şi pentru că iubesc, cu seriozitate, viaţa.

Elevii lor dobândesc ceva extraordinar: conştiinţa critică. De aceea, nu sunt manipulaţi, controlaţi, şantajaţi. într-o lume de incertitudini, ei ştiu ce vor.

Profesorii fascinanţi sunt promotori ai respectului de sine. Ei dau o atenţie specială elevilor dispreţuiţi, timizi şi celor cărora li se dau porecle peiorative. Ştiu că aceştia pot fi marcaţi de traumele lor. De aceea, le întind mâna şi le arată capacitatea lor interioară. Îi ajută ca să-şi folosească durerea ca stimulent pentru evoluţie. În felul acesta, îi pregătesc pentru a supravieţui în furtunile sociale.

fascination-teacher-chemistry

Formarea de indivizi întreprinzători

Profesorii fascinanţi îi fac pe elevii lor să-şi fie propriii lor lideri.

Îi îndeamnă pe elevi, în diferite forme: „Să reuşiţi în tot ceea ce faceţi. Să îndrăzniţi, să nu vă temeţi de eşec. Dacă daţi greş, nu vă temeţi să plângeţi. Dacă plângeţi, regândiţi-vă viaţa – dar nu renunţaţi. întotdeauna acordaţi-vă o nouă şansă.”

Când greutăţile îi lovesc pe elevii lor, când economia ţării se află în criză sau problemele sociale sporesc, ei proclamă din nou: „Păguboşii văd fulgerele. Învingătorii văd ploaia şi, odată cu ea, posibilitatea de a avea recoltă bună. Păguboşii sunt paralizaţi de pierderile şi frustrările lor. învingătorii văd şansa de a schimba totul din nou. Niciodată să nu renunţaţi la visele voastre.”

Pregătiţi elevii să exploreze necunoscutul, să nu se teamă de eşec, ci să se teamă de renunţarea de a mai încerca, învăţaţi-i să dobândească experienţe originale, prin observarea schimbărilor mici şi corectarea rutelor mari.

Stimuli noi stabilesc o relaţie cu structura cognitivă anterioară, generând experienţe noi (Piaget, 1996).

Experienţele noi duc la dezvoltarea intelectuală.

Educaţi-vă elevii să aibă flexibilitate în muncă şi în viaţă, căci numai cel ce e în stare să aibă idei, poate să se şi răzgândească. învăţaţi-i să desprindă o lecţie de viaţă din fiecare lacrimă.

Dacă nu reconstruim educaţia, societăţile modeme se vor transforma într-un imens spital psihiatric. Statisticile arată că normalul înseamnă să fii „stresat” – şi că este anormal să fii sănătos.

3 thoughts on “7 deprinderi ale profesorilor buni versus 7 deprinderi ale profesorilor inteligenți

  1. Aha ! De ce vorbiti la plural despre profesori fascinanti in termenii astia, cand si singularul ar fi prea mult ? Este cam aberant si lipsit de substanta ceea ce spuneti in articol, neimavorbind de faptul ca educatia nu inseamna contemplare.

    Like

    • Stimate domn, imi pare rau ca sunteti un om asa suparat incat v-ati luat acest nume si in media sociala. In legatura cu articolul, in primul rand cred ca nu ati remarcat faptul ca este un extras dintr-o carte pe care o consideram foarte buna. In al doilea rand, cartea nu vorbeste nici pe departe despre contemplare in educatie, profesorul fascinant este cel care face ca lumea (si materia pe care o preda) sa fie fascinanta in ochii elevilor sai. In al treilea rand, exista astfel de profesori si multi dintre colegii mei i-au intalnit. E pacat ca Dvs. nu ati avut aceasta sansa.

      Like

  2. “Minunat pedagog era înzestrat cu darul de a pătrunde sufletul omului. Ce bine îi cunoştea pe copii! Cum ştia să se poarte cu ei! Nu era ştrengar care, făcând vreo ispravă, să nu se ducă să i-o mărturisească. Ba mai mult, chiar dacă ştrengarul primea o aspră dojană, nu pleca de la el cu ochii în pământ, ci, dimpotrivă, cu capul sus. Avea ceva care te îmbărbăta şi care parcă-ţi spunea: „Ridică-te! Ce dacă ai căzut? Căderea ta să te ajute să te ridici mai sus!”
    Nu-i pisa pe şcolari cu predici despre buna purtare. „Eu le cer să aibă doar minte!… Cine vrea să ajungă om deştept, nu mai are timp de şotii. Ştengăria va dispare de la sine!”
    Ultima clasă, în care ajungeau numai cei aleşi, nu semăna de loc cu ale celorlalte şcoli. Abia acolo cerea el elevului tot ce alţii cer fără nici un rost de la orice copil: acea înaltă înţelepciune a omului care ştie să nu râdă de altul, dar să îndure batjocura; să fie îngăduitor faţă de proşti, să nu se mânie, să nu-şi iasă din fire, orice s-ar întâmpla, să nu se răzbune niciodată, rămânând veşnic într-o deplină linişte sufletească”.
    Gogol, Suflete moarte

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s