7 deprinderi ale părinților buni versus 7 deprinderi ale părinților inteligenți

Trăim cu toții într-o lume stresantă, pe care chiar noi am creat-o. Pentru a-i ajuta pe copiii noștri să facă față acestei lumi și, mai mult, pentru a-i ajuta să devină nu numai niște adulți care au succes în viața profesională, ci și niște oameni împliniți ca persoane, echilibrați, fericiți, trebui să schimbăm felul în care îi creștem și educăm.

Dacă nu (mai) vrem ca ei să devină victime ale sistemului social pe care l-am creat, dacă vrem ca ei să fie capabili să creeze unul mai bun, în care și noi să trăim mai frumos, trebuie să căutăm soluții care să răspundă problemelor din educație și să le punem în aplicare.

Suntem convinși că fiecare dintre voi se străduiește să fie un părinte sau un profesor bun. Dar, așa cum spune Augusto Curry în cartea sa Părinți străluciți, profesori fascinanți, avem nevoie de mai mult pentru a reuși să facem față problemelor actuale.

Iată mai jos câteva extrase despre revoluționarea necesară a educației și despre diferențele dintre un educator bun și unul excelent. Vom sintetiza aici, pentru voi, cele șapte deprinderi ale părinților inteligenți și, într-un articol viitor, vom publica și o sinteză a deprinderilor unor profesori fascinanți, dar vă rugăm să nu vă limitați la sinteza noastră. Explicațiile lui Augusto Curry pentru fiecare deprindere sunt deosebit de importante și vă vor ajuta să deveniți, într-adevăr, educatorii cei mai potriviți pentru a crește un copii fericiți și împliniți și oameni care vor putea schimba lumea în mai bine.

Așa că, citiți cartea integral și încercați să puneți în aplicare cât mai multe din sfaturile autorului. Nu e deloc greu, chiar dacă, la început, vă veți împotrivi ideii că mai aveți de învățat sau schimbării obiceiurilor.

parinti-sufocand copil

Trebuie să cunoaştem câte ceva despre modul de funcţionare a minţii şi să schimbăm unii dintre pilonii educaţiei. Multe teorii nu mai sunt bune.

Profesorii buni sunt stresaţi şi dau elevi nepregătiţi pentru viaţă.

Părinţii buni sunt derutaţi şi cresc copii care trăiesc stări conflictuale.

Există totuşi o mare speranţă, dar nu există soluţii magice.

în ziua de azi, nu ajunge să fii un părinte bun, căci criza educaţiei ne impune să căutăm perfecţiunea. Ca să revoluţioneze educaţia, părinţii trebuie să se comporte ca nişte părinţi inteligenţi.

Profesorii trebuie să asimileze deprinderile educatorilor fascinanţi, ca să acţioneze în mod eficient în mica şi infinita lume a personalităţii elevilor lor.

Fiecare deprindere asimilată şi pusă în practică de educatori va putea contribui la dezvoltarea de caracteristici fundamentale ale personalităţii tinerilor.

Sunt mai mult de 50 de astfel de caracteristici. Cu toate acestea, rareori un tânăr are cinci dintre ele bine dezvoltate.

Trebuie să fim educatori mult deasupra mediei, dacă vrem să formăm fiinţe umane inteligente şi fericite, capabile să supravieţuiască într-o societate stresantă. Vestea bună este că atât părinţii bogaţi, cât şi cei săraci, profesorii din şcoli bune sau din şcoli sărace pot, în egală măsură, să pună în practica deprinderile şi tehnicile propuse aici.

Un educator excelent nu e o fiinţă umană perfectă, ci o persoană care dispune de suficientă pace lăuntrică pentru a se goli, ca şi de sensibilitate pentru a învăţa.

Augusto_Cury

Șapte deprinderi ale părinților buni, șapte deprinderi ale părinților inteligenți

Copiii nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane care să vorbească limba lor şi care să fie capabili să pătrundă în inima lor.

I. Părinţii buni dau cadouri.

                                    Părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.

Povestind-fetei

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ca în copiii lor să se dezvolte auto-stima, protecţia emoţiei, capacitatea de a prelucra pierderi şi frustrări, de a filtra stimuli care produc stres, de a dialoga şi de a asculta.

II. Părinţii buni alimentează corpul.

                                Părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

Această deprindere a părinţilor inteligenţi face ca, în copiii lor, să se dezvolte spiritul de observaţie, sentimentul că sunt în siguranţă, curajul, optimismul capacitatea de a fi lider, de a depăşi teama şi de a preveni conflictele.

III. Părinţii buni corectează greşelile.

                                 Părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie la dezvoltarea: conştiinţei analitice, a de­prinderii de a gândi înainte de a reacţiona, fidelităţii, cinstei, capacităţii de a pune întrebări şi a responsabilităţii sociale.

IV. Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze.

                                 Părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ia dezvoltarea: motivaţiei, îndrăznelii, răbdării, perseverenţei, capacităţii de depăşire a obstacolelor, abilităţii de a crea oportunităţi şi de a le valorifica.

V. Părinţii buni vorbesc.

                                 Părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ia dezvoltarea solidarităţii, sociabilităţii, bucuriei de a trăi, optimismului, înţelegerii inter-personale.

VI. Părinţii buni dau informaţii.

                                 Părinţii inteligenţi povestesc istorioare

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie la dezvoltarea: creativităţii, a spiritului inventiv, a perspicacităţii, raţionamentului schematic, capacităţii de a găsi soluţii în situaţii tensionate.

VII. Părinţii buni oferă oportunităţi.

                                 Părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

gradinarind-impreuna

Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie la dezvoltarea: capacităţii de a preţui viaţa, speranţei, perseverentei, motivaţiei, fermităţii, capacităţii de a se analiza, de a depăşi obstacole şi eşecuri.

Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa

Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi, sunt copiii, înainte, profesorii erau eroii elevilor; astăzi, sunt victimele lor. Tinerii nu ştiu să fie contrariaţi. Niciodată de-a lungul istoriei n-am văzut copii şi tineri care să-i domine în felul acesta pe adulţi. Fiii se comportă ca nişte regi ale căror dorinţe trebuie să fie rezolvate imediat.

În primul rând, învăţaţi să spuneţi fără teamă „nu” copiilor dvs.

Dacă ei nu aud „nu” de la părinţii lor, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă.

Nu vor avea şanse să supravieţuiască.

În al doilea rând, când spun „nu”, părinţii nu trebuie să cedeze în fata şantajelor şi presiunilor copiilor lor. în caz contrar, emoţia copiilor şi tinerilor va deveni un balansoar: azi sunt docili, mâine, explozivi; acum sunt însufleţiţi, după puţin timp prost-dispuşi. Dacă sunt instabili şi şantajişti în mediul social, vor fi excluşi.

În al treilea rând, părinţii trebuie să stabilească în mod clar care sunt aspectele negociabile şi care sunt limitele ne-negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.

Pe de altă parte, timpul petrecut cu internetul şi ora de întoarcere acasă pot fi negociate.

Dacă părinţii vor asimila deprinderile educatorilor inteligenţi, pe care le-am menţionat, vor putea ca, fără nici o teamă, să contrazică, să impună limite şi să spună „nu” copiilor lor. Bombănelile, încăpăţânările şi crizele acestora nu vor fi distructive, ci constructive.

Trăim vremuri grele. Regulile şi sfaturile psihologice par să nu mai aibă nici un efect. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi, pare să le fugă pământul de sub picioare, nu mai ştiu cum să pătrundă în lumea copiilor lor. De fapt, cucerirea planetei psihice a copiilor noştri este la fel de complexă – sau chiar mai complexă – decât cucerirea planetei fizice. A stimula mecanismul inteligenţei este o artă pe care puţini o învaţă.

FamilyWalk

Vreau să rămână clar faptul că deprinderile părinţilor inteligenţi arată că nimeni nu-şi ia diploma în educaţia copiilor. Cei care spun „Eu ştiu” sau „Nu am nevoie de ajutorul nimănui” sunt deja derutaţi. Pentru a educa, trebuie să învăţăm mereu şi să cunoaştem din plin cuvântul răbdare. Cel care nu are răbdare renunţă, cel care nu reuşeşte să înveţe, nu găseşte drumuri inteligente.

Nefericiţi sunt psihiatrii care nu reuşesc să înveţe de la pacienţii lor!

Nefericiţi sunt părinţii care nu reuşesc să înveţe de la copiii lor şi să corecteze modalităţile de comunicare şi educare!

Nefericiţi sunt profesorii care nu reuşesc să înveţe de la elevii lor şi să-şi înnoiască procedeele.

Viaţa este o mare şcoală care învaţă puţin pe cel care nu ştie să citească.

Augusto-Curry-studenti

Tocmai pentru că viaţa este o mare şcoală, părinţii trebuie să caute să înţeleagă deprinderile profesorilor fascinanţi pe care le voi descrie în continuare. Le vor fi utile în educaţia copiilor lor. Părinţi şi profesori sunt parteneri în fantastica întreprindere a educaţiei”.

Augusto Curry – psihiatru, educator, specialist în psihologie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s