Formarea profesională – încotro? La Think Education

Când vorbim de șomaj și locuri de muncă, ne confruntăm cu un paradox – există o mulțime de tineri care nu-și găsesc un loc de muncă și mulți angajatori care caută personal calificat pentru anumite profesii și nu găsesc. Ce se întâmplă?

Așa cum v-am promis, vă prezint în continuare câte ceva din ce am reușit să-mi notez din intervențiile invitaților la cel de al doilea panel al Conferinței Think Education, având ca temă: Parteneriatul public-privat pentru educație – Învățământul profesional, soluție pentru lipsa de personal calificat.

Vă reamintesc, celor care nu ați citit primul articol despre acest eveniment, și întrebările la care au încercat să răspundă invitații:

  • Este posibilă armonizarea relației între sistemul de învățământ de stat, mediul privat de afaceri și societatea civilă, ca resurse importante în co-generarea unui sistem de formare profesională eficient ?

  • Ce vor angajatorii de la sistemul de învățământ?

  • Cum armonizăm așteptările mediului de afaceri cu posibilitățile sistemului actual?

Panel-ul a fost moderat de reprezentantele a două din Camerele de Comerț și Industrie care au susținut organizarea evenimentului – doamna Anca Hociotă, din partea germană și Adriana Record, din partea franceză.

În introducere, moderatoarele au subliniat faptul că există un mare dezechilibru între formarea profesională existentă în acest moment în România – atât cea organizată prin intermediul școlilor profesionale și a liceelor cu profil tehnic, cât și cea organizată prin intermediul Agențiilor de ocupare sau prin inițiativă privată de diverșii furnizori de formare acreditați și cererea reală de pe piața muncii, cea venită de la companiile care oferă locuri de muncă pentru tehnicieni și muncitori calificați.

Una din cauzele acestei situații, subliniată în intervenția altui vorbitor din panelul 3, dar care își are locul firesc aici (după părerea noastră), este faptul că, nici până în prezent, România nu are o strategie de țară, nu și-a stabilit direcțiile prioritare pe care se va dezvolta economia țării, pentru ca toți cei care se ocupă atât de de educația universitară cât și de formarea profesională să poată orienta formarea tinerilor spre profesiile cu potențial maxim de angajabilitate. Și, cum este firesc, dacă nu știi încotro mergi ca economie, cum poți lua decizii corecte în domeniul educației!??

ucenici-uzina-02

Prima vorbitoare a fost doamna Monica Talpeș, de la Coaliția pentru Dezvoltarea României, creată cu suportul AMCHAM (http://www.amcham.ro/)

În ce privește formarea profesională, obiectivul numărul unu al sistemului de educație ar fi să creeze meșteri și maiștri în domeniile cerute de piața muncii actuală. Problema ne-racordării între cele două sisteme, de formare profesională și piața muncii (angajatori) este lipsa de comunicare.

În prezent, există cadrul pe baza căruia un angajator poate deschide clase profesionale în parteneriat cu un liceu din țară, clase prin care își poate pregătii viitoarea forță de muncă de care știe că va avea nevoie. Acest proces a și început și există deja multe exemple de bună practică, dar și multe exemple negative, care încă promovează un mod neresponsabil de decizie, care va afecta pe termen lung viitorul absolvenților acelor clase.

În cadrul studiului realizat de coaliția lor în orașe din toată țara, au depistat multe cazuri în care clasele profesionale erau organizate la inițiativa unor companii aflate în desființare sau fără angajați, fără formatori și/ sau fără spații corespunzătoare și echipamente pe care să se poată desfășura practica viitorilor elevi. Astfel de inițiative deja aprobate, deși nu întrunesc condițiile minime impuse, duc fără îndoială la rezultate proaste, la cheltuirea ineficientă a bugetului, la crearea de și mai mulți viitori șomeri, dar și la scăderea valorii acestei inițiative de încurajare a parteneriatelor public-private în formarea profesională.

Din fericire, există și multe exemple de bună practică, cum este cel al companiei Renault România și al claselor organizate de ei, în parteneriat cu un liceu din Mioveni. Și nu este singurul.

Adriana Record (CCIFR) a vorbit despre Studiul realizat de CCIFR privind interesul și implicarea companiilor franceze prezente în România în activitățile de formare profesională, precum și de oportunitățile de angajare existente la această dată. Studiul evidențiază și dificultățile acestor companii de a găsi personalul calificat de care au nevoie, domeniile de interes etc.

Nu mi-am notat toate cifrele acestui studiu dar am reținut două dintre ele: Ucenic-profesor-01

  • 58% dintre aceste companii sunt interesate și dispuse să investească financiar în învățământul profesional

  • 57 de mari companii au în acest moment locuri de muncă disponibile (mai mult de 11 locuri fiecare) și își caută viitorii angajați, dar nu găsesc persoane calificate, în special tehnicieni cu înaltă calificare și manageri (total, peste 650 de locuri de muncă disponibile)

    Dorin Berian (Star Transmision – Teach Center)

Star Transmision este o companie care a încercat să facă un parteneriat cu un Liceu din Craiova, pentru a deschide o clasă de pregătire profesională, unde au și venit cu investiții pentru dotarea atelierului și personal de formare, dar dificultățile de comunicare cu conducerea liceului, i-au determinat să ia decizia de a deschide, începând din toamnă, o școală profesională privată, pentru ca lucrurile să meargă bine.

„Educația ar trebui orientată spre clientul acestui proces – pentru a ne asigura că tânărul care este format are tot ce-i trebuie pentru a se putea angaja. Și soluția pentru asta este angajarea în dialog și a beneficiarilor educației. Ei ne pot spune ce teme au primit ca angajați, dacă s-au descurcat, dacă școala le-a dat tot ce aveau nevoie și ce le-a lipsit”.

Părinții, care au fost formați în același tip rigid de școală, pentru a putea deveni mai buni în educarea viitoarei generații, care se confruntă cu alte provocări, pentru a-i putea îndruma corect în alegerea traseului educațional și profesional, ar trebui susținuți de sistem!! Ne lipsesc programele pentru orientarea părinților – organizate și susținute financiar de sistemul de stat.

În prezent, formula învățământului dual, care se face în paralel – adică elevul trebuie să parcurgă obligatoriu și o programă general-teoretică destul de încărcată și să facă pregătire și practică profesională la locul de muncă – este mult prea solicitant. Tinerii nu fac față, se de-motivează.

Există și piedici legislative – nu există o formă legală de angajare pentru tinerii de până la 18 ani.

Programele de învățământ tehnic ar trebui și ele adaptate la tehnologia modernă.

Ucenici-tablete

Corpul profesoral trebuie și el aliniat la nivelul tehnologiei moderne, inclusiv cei din universități, care sun formatorii formatorilor. Programul de formare continuă trebuie eficientizat de asemenea.

Dotările atelierelor din școlile și liceele profesionale sunt antice, total depășite tehnologic.

Evaluarea rezultatelor școlii ar trebui făcută de cineva din exterior – nu e eficientă formula de acum – eu formez, eu zic că am făcut bine!

Și sistemul de calitate dezvoltat de ARACIP mai mult încurcă și nu stimulează progresul.

– Noi avem un alt sistem de calitate, unul care ne poate da idei!

Irina Stoica (Renault România – șef serviciu recrutare și relații cu universități)

A prezentat modul în care compania lor a rezolvat, practic, crearea unei clase de pregătire profesională la Liceul din Mioveni – evident, au beneficiat și de mai multă deschidere din partea conducerii liceului.

Compania s-a implicat, alături de profesorii liceului la crearea de curriculum, a investit în dotarea laboratorului din liceu, în formarea cadrelor didactice din liceu, au acordat burse elevilor (finanțate dual, de stat și companie), au creat mijloace de comunicare și au comunicat și în mod direct părinților și elevilor oportunitățile de angajare, au asigurat îndrumătorii pentru practica în uzină, au asigurat transportul și masa pe durata practicii, echipamente de protecție și au arătat permanent tinerilor, la fața locului, posibilitățile reale de angajare.

ucenici-masina-micEvident, au avut la început și probleme vizând disciplina elevilor în cadrul practicii în uzină, dar cu timpul și acestea s-au rezolvat. „A trebuit să fim puțin mai flexibili, deși producția cere disciplină...

Cea mai mare piedică? Concepțiile părinților, care consideră că elevii de la școli profesionale sunt niște ratați și preferă să-i țină acasă, în loc să-i lase să învețe o meserie bună”.

Gabriela Petre (Dir. Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic)

Ne informează că este în dezbatere publică o propunere de colaborare între Ministerul Muncii și companii, pentru a se stabili unele aspecte foarte importante, printre care este și modul în care se va face la noi certificarea profesională.

În Germania, de exemplu, acestă certificare se face la nivelul Camerelor de Comerț și Industrie și costă foarte mult. Noi trebuie să găsim o formulă adecvată nivelului economic prezent.

Pentru a rezolva problema ne-corelării dintre cerințele angajatorilor și rezultatele școlii, esențială este formarea profesorilor, în special din ciclurile primar și gimnazial. Multe din competențele transversale de care s-a vorbit în primul panel ar trebui învățate de elevi în primii opt ani de școală.

Părinții sunt și ei actori esențiali în dezvoltarea acestor competențe și sistemul ar trebui să-i sprijine. Avem modele, trebuie doar să le promovăm și să le generalizăm.

Școlile de arte și meserii au fost desființate pentru că nu erau eficiente și absolvenții lor nu ieșeau din școală cu meserii și diplome recunoscute, deci nu le creșteau șansele de angajare.

Schimbările din sistemul de educație au fost prea multe și prea frecvente; ne lipsește o viziune pe termen lung (pe 10-20 de ani), prin urmare nu avem predictibilitate.

Mai mult, modelul promovat de mediul din jur este contra-productiv pentru educație. Ce vede copilul în jurul lui? Ce vede în familie, în mass-media, modelele de „oameni de succes” din jur îl îndeamnă să învețe mai mult, îl învață să iubească munca, o profesie, o meserie?

ucenici-masina-Renault

Daniela Vișoianu (Coaliția pentru Educație, președinte)

Cum poți să promovezi munca cinstită într-o societate care promovează furtul și plagiatul?”

Competențele cele mai importante care ar trebui dezvoltate în școală și de care ai nevoie la orice loc de muncă sunt: reziliența, asumarea de decizii și greșeli, autonomia de gândire și decizie.

Reziliența este capacitatea unui copil de a gestiona greșelile, de a găsi un drum nou de rezolvare, mai bun, de a se ridica după un eșec. Dacă școala pedepsește orice greșeală, copilul nu va învăța nimic. Părinții ar putea să-i ajute, dar nu au nici ei urechi să asculte la sfaturile despre cum ar trebui să-și educe copiii, pentru că și ei au fost educați în același sistem.

Dacă vorbim de reziliență, de ce credeți că au reușit în special copiii care provin din medii adverse?

Cum pot fi făcuți copiii să conștientizeze propria lor capacitate și valoare în acest sistem?

Și mai este și problema intervenției părinților în munca profesorilor, de cele mai multe ori observațiile se fac în fața copiilor. În alte țări ca Olanda, Franța, Anglia, Finlanda nu vezi așa ceva. În ziua de astăzi, în România, majoritatea copiilor nici nu au o reprezentare a muncii pe care o fac părinții lor – la serviciu și acasă. Lucrurile „se fac”, ca prin miracol și ei sunt învățați doar să ceară.

Noi scoatem din școală copii total nepregătiți pentru viață și carieră.

Există multe inadvertențe în sistem, iar învățământul profesional trebuie reformat.

Există și exemple de colaborare bune – cum este Liceul Profesional din Craiova, unde profesorii, părinții și angajatorii au făcut echipă și iau deciziile în comun.

Ar trebui să ne întrebăm ce facem cu educația – scoatem pe piață un set de cunoștințe sau un set de competențe? Îi pregătim pe toți cu același set de cunoștințe generale? Poate că soluția ar fi traseele alternative, alese în funcție de evaluarea potențialului fiecăruia. Această evaluare ar trebui făcută cel mai târziu în clasa a VI-a.

Acum, ce rol are orientarea profesională la un copil, dacă oricum toți învață aceleași lucruri?

Ar trebui să ne mai întrebăm și:

  • Ce valori sunt promovate în familie?

  • Cum se pierd visele copiilor și când? știind că visele sunt motorul autonomiei și inițiativei..

Pierdem și nu consolidăm niciodată autonomia de decizie a tinerilor și ne așteptăm să devină performanți în carieră… Nu sunt încurajați să aibă obiective proprii, de formare, de viață.

Ca să progresăm economic, ar trebui să încurajăm generațiile noi să facă meserii cu valoare adăugată mare. Trebuie să ne uităm și cum arată economia.

Întreprinderile mici și mijlocii și economia socială care a început să se dezvolte și la noi, au și ele nevoie de resursă umană performantă – și acestă resursă nu este pregătită nici de școala generală sau profesională, nici de universități.

Dacă ne gândim bine, noi nu avem o școală care pregătește practicieni.

Noi nu avem nici școală de profesori!

Following Directions

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s