Unde eșuăm!? Într-un model de societate cum este cea românească, răspunsul copiilor la „Școala lui trebuie!” este… Ba, pardon!

Statsticile grăiesc dureros de limpede.

Dacă doar acum câțiva ani toată lumea dădea glas îngrijorării privind rezultatele de la BAC, în ciuda eforturilor făcute între timp – se pare că nu suficiente și / sau nu în direcțiile necesare – astăzi ne confruntăm cu rezultatele dezastruoase de la evaluările naționale ale elevilor care termină clasa a VIII-a. Iar Uniunea Europeană vorbește de procentul de 42% de absolvenți de școală din România care suferă de analfabetism funcțional.

Dacă includem în aceste cifre și copiii care nu ajung deloc la școală sau abandonează școala înainte de terminarea ciclului primar sau gimnazial, vorbim de aproape jumătate din copiii noștri, pe care îi „pierdem pe drum” deși, atât economic cât și social vorbind, nu ne permitem acest „lux”.

Și acestea nu sunt singurele cifre despre care, pe lângă alte probleme importante, s-a vorbit – cu adâncă îngrijorare și fără accente demagogice – la Conferința Think Education.

Am să vă prezint câteva din problemele ridicate în primul panel de discuții – Învățământul și piața muncii Cum facem ca sistemul de educație românesc să fie eficient pentru economie și relevant pentru viitorul tinerilor?

tineri-someri1

Sergiu Neguț (Maastricht School of Management România), moderatorul panel-ului, a prezentat câteva din datele statistice rezultate din Studiul Curții de Conturi, Analiza evoluției învățământului superior, care arată că universitățile din România continuă să pregătească pe bandă rulantă absolvenți (la nivel Bolognia I și II – master, și chiar „doctori”) în profesii care nu sunt cerute pe piața muncii și, în schimb, nu există suficienți absolvenți în profesiile căutate, cum sunt cele legate de ITC și alte tehnologii /profesii ale economiei moderne.

Majoritatea acestor absolvenți ajung să lucreze în posturi care nu cer studii superioare, o parte în țară, mare parte în străinătate sau direct șomeri. O mică parte din ei se re-califică într-o altă meserie, cu efortul companiei angajatoare și al lor. E un alt lux pe care nu ni-l permitem, ca țară.

Răzvan Mihai Papuc (Universitatea București, Facultatea de Administrație a Afacerilor) –

Între angajatori și universități există o relație de procrastinare – se evită luarea unor decizii majore necesare pentru adecvarea învățământului la nevoile pieței muncii. Pentru ca resursele investite în educație să fie cheltuite eficient ar trebui să existe o relație de co-creare”.

Sistemul se împotrivește inițiativelor de schimbare – un mic exemplu, au încercat să introducă Critical thinking în programa pentru viitorii manageri, dar ARACIS nu a aprobat această materie (adevărul este că gândirea critică – una din competențele transversale esențiale – ar trebui să fie învățată, exersată mult mai devreme, din primii ani de școală – n.n.)

Florin Talpeș (BitDifender) a vorbit despre concluziile Studiului realizat de Coaliția pentru Dezvoltarea României privind gradul de satisfacție al angajatorilor față de nivelul de pregătire al absolvenților de universitate.

Mulți angajatori caută în acest moment absolvenți ai facultăților cu profil tehnic. Una din problemele evidențiate este că, deși competențele tehnice ale absolvenților sunt bune, nu există destui absolvenți, raportat la numărul de locuri de muncă existente și necesare în viitor în aceste domenii.

O altă problemă, care privește pe toți absolvenții, indiferent de domeniul de pregătire, este aceea a lipsei competențelor generale cerute de angajatori – capacitatea de gândire analitică și critică, de a rezolva probleme, autonomia de decizie, responsabilitatea, angajamentul, capacitatea de a lucra în echipă și de a conduce echipe (leadership), capacitatea de a învăța.

Vlad Dan Cherecheș (Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România)

Marchetizarea educației nu este benefică”.

Tinerii, studenții în special nu sunt clienți ai sistemului de educație, ei ar trebui să fie, în realitate și nu de formă, co-părtași la deciziile privind modelarea sistemului de educație.

Universitățile resping criticile venite atât din partea angajatorilor cât și a clienților lor, studenții, tinerii absolvenți. „Strategiilor” lor de programare a locurilor în facultăți nu au nici o legătură cu cererea reală de pe piața muncii, fiind guvernate mai degrabă de calcule economice cinice de tipul: – creez mai multe locuri (susținute de la buget) acolo unde nu e bătălie între candidați, sau unde am eu mai mulți profesori pentru care trebuie să asigur în continuare catedra, și mai puține locuri acolo unde există competiție, pentru ca, cine nu reușește să să intre pe locurile plătite de la buget, să vină pe locurile cu plată. Sistemul Bologna e prost implementat, pentru că nici măcar masteratele nu reflectă cu adevărat cerințele reale ale economiei.

În școală nu se dezvoltă ceea ce se numesc soft-skills. Sistemul de educație pre-universitar nu îi învață pe copii să gândească și să ia decizii – sunt prea „dădăciți”.

tineri-someri

Radu Furnică (Leadership Development Solutions) ne-a delectat în primul rând cu memorabilele citate ale Prof. Dr. Grigore Moisil și ale lui Constantin Noica, proiectate pe un ecran, în timpul discursului său:

  • Idealul de fericire? Să trăiesc printre oameni care judecă corect”.

  • Cea mai scumpă știință e mai ieftină decât neștiința”.

  • Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil. Numai prostia poate să n-aibă intermitențe”.

  • Marea calitate a unui conducător de școală este să se bucure când e depășit de elevii săi!”

Școala din România nu încearcă să descopere care e potențialul fiecărui copil, pentru a-l îndrepta în direcția unei profesii în care are mai multe șanse de reușită și se poate împlini ca om.

În Olanda, de exemplu, părinții nu au acces la manualele copiilor în primii ani de școală (copiii nu au nevoie de meditatori acasă!) și sistemul de educație încearcă să descopere spre ce sunt înclinați copii încă din învățământul secundar (cel târziu la clasa a VI-a).

Obiectivul educației nu este să îi învețe pe copii să facă bani ci să se împlinească.

Tatuajele” pe creier venite, în România, din partea familiei, din școală, din mediul social sunt greșite. Nu se educă respectul pentru muncă, dar le creează tinerilor așteptări nerealiste.

Suferim de „diplomită” – e o rușine să muncești, dar trebuie neapărat să ai o diplomă cât mai pompoasă, să fii doctor (nu contează în ce) la nici 30 de ani și fără pic de experiență practică, fără să știi cu adevărat să gândești, pentru că școala nu te învață asta. Cum obțin mulți diplomele? Au văzut de la alții, că se poate foarte bine cu copy-paste!

Ar trebui ca tinerii, cel mai târziu la liceu să învețe să gândească just!

– „Eu, ca om de afaceri, trăiesc într-o lume a meritocrației. În afaceri e competiție!”

Dragoș Nicolae Pâslaru (Ministrul Muncii, MMFPS) ne-a vorbit despre faptul că, în conformitate cu programarea din noua lege a educației, începând din acest an, finanțarea urmează elevul/ studentul, prin urmare alegerile clienților educației vor influența nivelul de finanțare al instituțiilor din educație și formare profesională în funcție de performanțe și, totodată va facilita dezvoltarea de inițiative private în domeniu, poate mai performante. Domnia sa ne-a vorbit și despre marile proiecte strategice în care este implicat Ministerul Muncii în acest moment:

  • Reformarea Serviciului Public de Ocupare

  • Conectarea ministerelor – muncă, educație, economie, administrație și a SPO nu numai la nivelul sistemelor informatice, ci și al strategiilor și planurilor de lucru

  • Introducerea sistemelor de pregătire duală, prin colaborarea dintre companii și școli sau licee, precum și modificarea legislației în ce privește ucenicia, recalibrarea uceniciei, „pentru că avem nevoie de formatori în școlile profesionale” (în ce ne privește, conceptul de la care se pornește și acum, că această recalibrare este orientată în principal doar spre facilitarea creării viitorilor formatori în învățământul profesional este tot greșită, deoarece formatori de calitate nu se pot obține doar în urma unui stadiu de ucenicie și avem nevoie și de tehnicieni și lucrători care au trecut prin stadiul de ucenicie – n.n.)

– „Când am ajuns prima dată în minister, consideram că acest minister se ocupă în principal de asistența socială. Participând la discuțiile cu reprezentanții din celelalte ministere, am înțeles pentru prima oară că nu ne ocupăm de această asistență urmând articole de lege sau hotărâri de guvern, ci ne ocupăm de oameni, de familii, familii cu copii care trebuie să poată învăța, de situații de viață complexe, pe care trebuie să le abordăm integrat.”– D.N.Pâslaru

Mircea Miclea (Prof. Univ., ex-ministru al educației)

Niciodată școala nu se va mai putea adapta la piața muncii ca înainte”. Pentru că schimbările sunt prea rapide. Așa cum arată studiile americane, copiii care învață astăzi vor schimba în viața adultă cel puțin 3 ocupații și 6 locuri de muncă. Și mulți vor avea în viitor profesii total necunoscute astăzi.

Pentru că „lebedele negre” (vezi cartea Lebăda neagră de Nassim Nicholas Taleb) – acele evenimente rare, înainte vreme, dar cu consecințe majore în economie și viața socială, astăzi sunt din ce în ce mai frecvente, mai ales în domeniul tehnologiei, producând modificări neașteptate la nivelul industriilor, ocupațiilor, cerințelor față de forța de muncă.

Ceea ce duce la concluzia că studentul ar trebui să fie capabil, pregătit pentru ca în viitor să-și poată face managementul propriei ocupații.

În sistemul de educație există premisele legale pentru schimbare, pentru pregătire și orientare și ne putem referi la examinarea elevilor după fiecare ciclu și la evaluarea în vederea orientării profesionale care ar trebui să se facă începând cu clasa a VI-a, dar noi nu știm încă să folosim aceste instrumente corect.

Așa cum nu știm încă să folosim corect nici instrumentul numit formarea online.

Ca să nu mai vorbim de faptul că singurele platforme de consiliere, orientare în carieră sunt create prin inițiativa privată.

Cultura sistemului educațional este una conservatoare. Formarea cadrelor didactice – controlată de minister – nu se face, ca în alte țări, suficient de serios, la nivel de masterat. În momentul de față, orice student, chiar cu rezultate foarte slabe la specialitatea în care se pregătește, poate să urmeze un modul didactic pentru a obține o diplomă de pedagogie și a deveni profesor.

Ar trebui introdus un fel de masterat didactic, nu numai cu pregătire teoretică, ci și cu foarte multă practică (ucenicind alături de un profesor foarte bun, cu rezultate demonstrate), timp în care viitorul cadru didactic să primească un salariu echivalent celui al unui profesor debutant.

Industria nu și-a creat încă legături de colaborare cu instituțiile de pregătire preuniversitare și nici invers nu a existat real interes.

În definirea angajabilității, ar trebui să ne referim nu numai la faptul că un absolvent a reușit să se încadreze într-un loc de muncă, ci că lucrează în domeniul în care s-a pregătit!

Pentru a putea avea transparență, pentru a urmări angajabilitatea și rezultatele reale ale școlilor profesionale și facultăților, ar trebui să se facă modificări în fisele REVISAL, în care să fie trecută și instituția de educație și specialitatea pe care a absolvit-o respectivul angajat.

evaluare

Ionuț Stanomir (Banca Comercială Română, Dir. Comunicare)

BCR – ERSTE Bank, în colaborare cu Școala de Valori a creat una din platformele de orientare în carieră și dezvoltare personală, bazate pe colaborarea dintre angajatori, profesori și studenți (https://laboratoruldecariere.ro/)

Referindu-se la legătura indisolubilă dintre educație și economie, Dl. Stanomir a spus că educația este indisolubil legată și de guvernanță și infrastructură. Nu putem vorbi de șanse egale la educație, atâta timp cât o mare masă de copii și tineri – cei din zonele rurale – nu au acces la o educație de nivel înalt. Și aici este și o problemă de infrastructură – de drumuri, de transport.

Dezvoltarea economică este strâns legată de nivelul de pregătire al forței de muncă. Companiile vin să investească și să creeze locuri de muncă doar dacă știu că vor găsi resursa umană de care au nevoie și, deja România a pierdut trenul în fața altor țări în acest domeniu.

De asemenea, România, pentru a se putea dezvolta mai mult ca economie, ar trebui să investească mai mult și mai repede în infrastructura care scurtează drumul produselor noastre și al celor care vin din țările din est și estul îndepărtat spre miezul Europei – acțiune care ar crea și mai multe locuri de muncă.

Corina Angelescu (Universitatea Alternativă) – http://www.universitateaalternativa.ro

Sistemul educațional din România creează obiceiuri proaste, cum sunt lipsa de autonomie, de inițiativă.

Noi am creat o universitate după conceptul promovat de Noica, care spunea că visează la o școală în care nu se predă nimic (în sensul că nu este impus). Elevii decid ce vor să învețe.

Universitatea alternativă cu Laboratorul de cariera și Școala de afaceri se bazează pe principii cum sunt:

  • Traseele personalizate de învățare

  • Colaborarea

  • Observarea de nevoi și dezvoltarea de idei de afaceri cu impact

***

Nota noastră – Discuțiile din celelalte două panel-uri – Parteneriatul public-privat pentru educație și Învățământ, reformă și tehnologie le vom prezenta în alte două articole, separate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s