Educarea conștientă a copiilor. Cum afectează traumelor copilariei viața de adult

Cercetările întreprinse de o echipă internațională asupra genomului uman augenom-01 demonstrat că mediul în care se naşte, creşte şi se formează un copil sau cel în care evoluează orice adult, produce modificări la nivelul membranei proteice a genelor – în acea zonă care răspunde de capacitatea de adaptare la factorii de mediu şi capacitatea de apărare a organismului.

Ceea ce însemană, nici mai mult nici mai puţin, că părinţii, şcoala, mediul în care se dezvoltă copilul pot genera modificări substanţiale – şi transmisibile timp de 4 generații – la nivelul genotipului!

Responsabilitatea asumată pentru creșterea și educarea copiilor este uriașă pentru că, practic, este responsabilitatea pe care ne-o asumăm pentru viitorul omenirii.

Modelele pe care le oferim, felul în care tratăm și educăm copii este vital pentru sănătatea lor mentala, emoționala și fizică, pentru binele lor, dar și pentru binele tuturor, pentru binele planetei.

Copiii sunt capabili să absoarba tot ceea ce aud, văd și simt, de la principalele modele inițiale de viață – mama, tata, bunicii, frații, educatorii – dar și de la cunostințele întâmplătoare.

La naștere primim cu toții trei daruri fundamentale, inocența, pasiunea de a trăi și bunătatea și, din acest punct de vedere suntem egali.

Mai târziu, prin educație, pierdem parțial sau total aceste daruri, din păcate…

Ne naștem cu anumite instincte comportamentale implantate, necesare pentru supraviețuire, cum ar fi instinctul noului născut de a suge, de a-și trage repede mâna din foc și de a înota automat când este pus în apă. Nou-nascuții pot înota la câteva clipe după nastere, dar copiii dobândesc rapid o teamă de apă, de la părinții lor. Copilul învață de la părinți că apa este periculoasă. Mai târziu părintele trebuie să lupte cu această teamă, pentru a învăța copilul să înoate.

Prin evoluție, percepțiile noastre educate au devenit mai puternice, în special pentru că pot să nu țină seama de instinctele programate genetic.

Oamenii trebuie să învețe repede nu numai să supraviețuiască ci și să devină o parte a comunității lor sociale. Evoluția ne-a înzestrat creierele cu capacitatea de a descărca rapid în memorie un număr inimaginabil de cunoștințe, comportamente și credințe.


O cheie pentru a înțelege cum funcționează această descărcare rapidă de informații constă în activitatea electrică variabilă a creierului, vizibilă în electro-encefalograme (EEG).

Adulții și copiii prezintă variații ale activității cerebrale, ce merg de la unde Delta de joasă frecvență până la unde Beta de înaltă frecvență. Cercetătorii au observat totuși, că activitatea cerebrală a copiilor prezintă, la fiecare fază de dezvoltare, predominanța unui anumit tip de unde cerebrale.

brain-wavesDr. Rima Laibow, în Quantitative EEG and Neurofeedback (EEG cantitativă și neuro-feedback), descrie progresul acestor faze de modificare a activității cerebrale (Laibow, 1999, 2002).

“Între naștere și vârsta de doi ani, creierul uman operează predominant la cea mai scăzuta frecvență cerebrală – 0,5-4 Hz, cunoscută sub numele de unde Delta. Deși acesta este tipul predominant, bebelușii pot prezenta periodic scurte explozii de activitate cerebrală cu frecvență mai mare.

Pentru adult, undele Delta reprezintă inconștientul, ele funcționează ca un fel de radar personal, creierul primind și trimițând mesaje la nivel inconștient.


Un copil începe sa aibă o activitate cerebrală caracterizată de unde cu frecvență mai mare, unde
Theta (4-8 Hz), la vârste cuprinse între doi și șase ani.

Pentru adult, undele Theta pot fi considerate ca reprezentând subconștientul. În spatele acestor unde sunt “îngropate” emoții, senzații și amintiri care sunt inaccesibile în stare de veghe, dar care guvernează atitudinile, speranțele și comportamentele.

Adultul abuzat în copilărie nu își amintește de abuz, dar caută persoane abuzive. Aceasta se întâmplă pentru că undele Theta îl împing să se elibereze de acest secret.

Undele cerebrale Delta si Theta cu frecvență joasă corespund unei stări sugestionabile, programabile.
Aceasta ne dă un indiciu important asupra motivului pentru care copiii, ale căror creiere opereaza în principal la aceleași frecvențe de la naștere până la vârsta de șase ani, pot prelua volumul incredibil de informații de care au nevoie pentru a prospera în mediul în care trăiesc. Capacitatea de a procesa această cantitate vastă de informații este o adaptare neurologică importantă pentru a facilita acest proces intens adaptare la comunitate, de culturalizare.”

Mediul uman și moravurile sociale se schimbă atât de rapid, încât nu ar fi avantajos să se transmită comportamente culturale prin intermediul instinctelor programate genetic. Copiii mici observă cu mare atenție mediul înconjurător și preiau înțelepciunea lumească oferită de părinți, direct în memoria lor subconștientă.

Ca rezultat, comportamentul și credințele părinților devin proprii copiilor acestora.

Credințele și atitudinile fundamentale observate la părinți devin căi sinaptice în mințile noastre subconștiente. După ce sunt programate în mintea subconștientă, ele ne controlează biologia pentru tot restul vieții, în afara cazului în care găsim o cale de a le reprograma.

Acest sistem de înregistrare perfect duce la consecințe dezastruase, când copilul aude: că este “un copil prost”, că “nu meriți aceste lucruri”, “nu ești bun de nimic”, “nu ar fi trebuit să te naști vreodată” sau că “ești o ființă slabă, bolnavicioasă”.

copil-certat

Cand adulți nechibzuiți sau nepăsători transmit aceste mesaje copiilor, ei uită fără îndoială că astfel de comentarii sunt preluate de mintea subconștientă ca “fapte” absolute, la fel de sigur cum e copierea de informații în computer. În primii ani de viață, conștiința copilului nu a evoluat suficient pentru a stabili în mod critic că acele enunțuri sunt doar observații tăioase și nu neapărat caracterizări realiste ale “sinelui”. După ce au fost programate în mintea subconștientă, aceste abuzuri verbale sunt definite ca “adevăruri” ce formează în mod inconștient comportamentul și potențialul copilului.

Pe măsură ce creștem, devenim mai puțin susceptibili la programarea din exterior, odată cu apariția unei activități mărite a undelor Alfa, de frecvență mai mare (8-12 Hz). Activitatea Alfa este pusă în relație cu stările de conștiință calmă.

În timp ce majoritatea organelor noastre senzoriale, cum ar fi ochii, urechile și nasul, observă lumea exterioară, conștiința poate fi comparată cu un organ de simț care se comportă ca o oglindă, reflectând activitățile interioare ale comunității celulare corporale; ea este o conștiință a “sinelui”.

În jurul vârstei de 12 ani, spectrul cerebral al copilului începe să prezinte perioade mari de activitate la frecvențe și mai mari, unde Beta (12-35 Hz). Stările Beta sunt caracterizate drept “conștiința activă sau focalizată”.

Undele Beta se împart în două categorii, Beta și Beta înalte. Undele Beta înalte pot caracteriza stări de anxietate, nevroză, separare. Surplusul de unde Beta înalte duce la instalarea panicii cu manifestările ei: puls neregulat, respirație rapidă și blocarea concentrării și a capacității de a decide.

Recent a fost definită o a cincea stare a activității cerebrale. Aceasta gamă de frecvențe, la care se face referire prin numele de unde Gamma (de peste 35 Hz), apare în timpul stărilor de “performanță maximă”, de exemplu când un pilot este în procesul de aterizare, deci este vorba de activitate mentală foarte intensă. Undele Gamma pot arăta însă și stres și panică.

Atunci când copiii ajung la adolescență, mințile lor subconștiente sunt pline de informatii, de la cunoașterea felului de a merge la “cunoașterea” că nu sunt buni de nimic sau la cunoașterea, insuflată de părinți iubitori și de educatori, că sunt capabili să realizeze orice își propun.

Suma instinctelor noastre programate genetic și a credințelor pe care le-am învățat formeaza mintea subconștientă.

Inconștientul (subconștientul) este o bază de date lipsită de emoții, constituită din programe a căror funcție este legată strict de citirea semnalelor provenite din mediul înconjurător și de angajarea în programe comportamentale înnăscute, fără întrebări, fără raționamente. Programele înnăscute sunt în mod fundamental comportamente de tipul stimul-răspuns.

Mintea subconștientă este un “hard disk” programabil în care sunt descărcate experiențele noastre de viață. Mintea subconștientă, unul dintre cei mai puternici procesori de informație cunoscuți, observă în mod specific atât lumea înconjurătoare, cât și conștienta internă a corpului, citește indiciile din mediu și activează imediat comportamente dobândite (învățate) anterior, toate acestea fără ajutorul, supravegherea sau măcar conștienta minții conștiente.

Cele două minți constituie un duet dinamic. Mintea conștientă își poate folosi resursele pentru a se concentra asupra unui subiect specific. Simultan, mintea subconștientă poate determina mișcarea care să te pună în siguranță, chiar dacă nu ești cu adevărat atent în mod conștient la ceea ce faci.

Comportamentele învățate și credințele dobândite de la alți oameni, cum ar fi părinții, persoanele apropiate și profesori, s-ar putea să nu corespundă scopurilor minții conștiente. Cele mai mari impedimente în calea realizării succeselor la care visăm, sunt limitările programate în subconștient.
Aceste limitări nu numai că ne influențează comportamentul, dar pot juca și un rol major în determinarea fiziologiei și sănătății noastre.

Statisticile care ne arată că din ce în ce mai mulţi copii şi tineri suferă de boli invalidante şi că boli degenerative sau afecţiuni cronice apar la adulţi în mod prematur.

În lucrarea sa “Mind as Healer, Mind as Slayer“, psihologul Kenneth Pelletier arată că un procent de 50% până la 80% din toate bolile au origini psihosomatice sau legate de stres. În conformitate cu cele spuse de el, orice boală este rezultatul unei interacţiuni complexe între factori de stres, fizic sau psihic, factori sociali, personalitatea individului şi inabilitatea acestuia de a se adapta în mod adecvat la factorii care produc stresul.

Înțelegem astăzi cât de importante sunt sănătatea sufleteasca a adultului, nivelul de educație, înțelepciunea și creativitatea. Viața ne demonstrează permanent că sufletul nostru nu este sănătos și atunci apare întrebarea: “Oare cum putem interacționa corect cu copiii?”

Răspunsul la această întrebare este că putem relaționa cu copiii prin atenția noastră necondiționată pentru ei, care demonstrează iubirea pentru ei, așa cum sunt.

Este important ca părintele, educatorul să dea dovadă de disciplină, discernământ, stabilitate și integritate care, în relația imediată de educare a copiilor, vor creiona un model pentru aceștia.

În afara de atenția necondiționată în relaționarea corectă cu copiii, există și alte condiții subtile ca: generozitatea, compasiunea, răbdarea, bunătatea și altele.

David R. Hawkins a trasat, în cartea Transcederea nivelurilor conștiinței, o scară a nivelelor conștiinței umane.

Nivelele inferioare, adica rușinea, vinovăția, apatia, durerea, frica, dorința, furia și mândria, sunt cele mai dureroase și mai dificil de îndurat.

Omul se confruntă încă din copilărie cu aceste stări și ele rămân adânc întipărite în subconștient.

Educatorul atent poate ajuta la corectarea stărilor dureroase și, în același timp ajutând, se ajută și pe el. Depășirea acestor stări de conștiință enumerate anterior, duce la schimbarea fiziologiei creierului și, ca urmare a acestui fapt, calitatea vieții se schimbă.

Viața manifestată la nivelul stărilor inferioare de conștiință enumerate anterior este posesivă, competitivă, agresivă, crudă și ostilă.

Orientarea către următoarele stări (superioare) de conștiință: curaj, neutralitate, disponibilitate, acceptare, rațiune, iubire, iubire necondiționată, bucurie și pace, schimbă fundamental calitatea vieții.

Classroom-Fun

Veți înțelege mai bine care este dimensiunea problemei, ascultând-o pe Dr. Nadine Burke Harris vorbind despre efectele traumelor din copilărie asupra sănătății adulților într-un discurs TED din 2014 –

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s