* student = elev/ student (cartea face referire prin cuvântul student la toți cei care învață n.t.)

Când școlile își asumă ca misiune cultivarea gândirii și creează o cultură a obiceiurilor minții și dispoziții care susțin învățarea de-a lungul întregii vieți, problemele felului în care studenții construiesc gândirea și competența lor generală meta-cognitivă trec pe primul plan.

E una, pentru noi profesorii, să articulăm acele feluri de gândire pe care vrem să le promovăm; este altceva pentru studenți să dezvolte o mai mare conștientizare asupra rolului semnificativ pe care îl joacă gândirea în cultivarea propriei lor înțelegeri. Funcția importantă a acestei conștientizări este evidențiată de Biggs (J.B.Biggs, 1987), care a declarat, „Pentru a fi cu adevărat meta-cognitiv, atunci, studenții trebui să fie în mod realistic conștienți de propriile resurse cognitive, în relațiile cu sarcinile cerute, și apoi să planifice, monitorizeze și controleze aceste resurse” (p.75). Biggs se referă la această conștientgizare a cuiva despre propriile procese de învățare și asupra propriului lui control asupra acestora ca fiind meta-învățare, o sub-componentă a meta-cogniției. Alții au etichetat-o „cunoaștere meta-strategică”, care este cunoașterea asupra strategiilor pe care cineva le are la dispoziție pentru a facilita și direcționa propria învățare (Zohar & David, 2008).

Așa cum ai citit de-a lungul acestui capitol (Despachetarea gândirii), propria ta cunoaștere meta-strategică a ieșit în față cu certitudine în timp ce te gândeai la procesele pe care le utilizează cineva pentru a gândi și învăța.

Ca parte a Proiectului Cultura Gândirii de la Colegiul Bialik, echipa de cercetare formată din David Perkins, Terri Turner, Linor Hadar și autorii acestei cărți, a fost interesată să exploreze conștientizare efectivă a studenților în procesul gândirii și cum aceste concepții despre gândire ar putea schimba felul în care profesorii lor au lucrat pentru a face gândirea mai vizibilă în sălile lor de clasă. În mod specific, echipa a fost interesată să descopere conștientizarea de către studenți asupra mișcărilor de gândire pe care le pot folosi și care pot facilita învățarea lor, rezolvarea de probleme, luarea deciziilor și judecata. Deși aceasta include abilități de a studia și recunoașterea memorizării și strategiile de regăsire a cunoașterii, merge dincolo de ele pentru a privi la conștientizarea de către studenți a acelor strategii care pot construi înțelegerea, cum este abordarea unui material din diferite perspective, crearea de conexiuni cu cunoașterea anterioară, generarea de ipoteze alternative și așa mai departe.

Dar, cum descoperă cineva gândirea studenților despre gândire? Cum scoate la lumină concepțiile lor despre ce este gândirea și despre mișcările mentale pe care le cuprinde? Cum poate fi făcută asta într-un mod deschis care să surprindă răspunsurile individuale și creșterea de-a lungul timpului, mai bine decât prin includerea răspunsurilor studenților într-un set predeterminat de categorii?

Echipa noastră a dezvoltat metodologii, utilizând hărți conceptuale pe care profesorii de la variate niveluri le pot folosi în sălile lor de clasă ca pe o platformă de lansare a discuției privind ce este gândirea și tipurile de gândire care vor fi puse în evidență în clasa lor. Îndemnul nostru către hartă a fost în mod intenționat general, în încercarea de a susține nu de a inhiba răspunsurile studenților. Îi întreabă pe studenți: „Ce este gândirea? Când spui cuiva că te gândești, ce fel de lucruri anume se petrec în capul tău?”

Sunt date două exemple: „Să faci o pictură mentală a lucrurilor” și „Să compari un lucru cu altul”. Termenul gândire a fost scris în mijlocul paginii, iar studenții au fost rugați să înregistreze în scris ideile lor despre gândire. Am ales în mod special fraza: „Ce se petrece în mintea ta?”, ca fiind opusă lui: „Ce faci tu?”, pentru a-i face pe studenți să se concentreze asupra acțiunilor cognitive mai curând decât asupra celor fizice. Am ales două exemple specifice care mai mult ca sigur ar fi familiare studenților pentru a promova și mai mult ideea de concentrare pe actele de gândire.

Atât ca educatori cât și ca profesori, am considerat această tehnică eficientă și rapid accesibilă studenților. De aceea, este ceva ce ar putea să-ți placă să o încerci tu singur în clasa ta. Profesorii din studiul nostru în general au acordat studenților între 5 și 10 minute pentru a-și completa hărțile proprii și apoi au continuat cu discuții pe marginea acestor hărți. Una din căile pe care le-au adoptat profesorii a fost să formeze grupuri mici care să creeze o hartă comună a gândirii, bazându-se pe hărțile lor individuale. Aceasta a permis studenților care s-au chinuit cu construcția propriei hărți să audă ideile altora. În alte clase, profesorii au făcut o hartă conceptuală a întregii clase, după ce fiecare își completase propria hartă. Aceasta a permis profesorului să-i implice pe studenți într-o discuție asupra ideilor care se pot grupa împreună și a fost în mod particular eficientă la concentrarea asupra gândirii, mai degrabă decât asupra unor idei periferice care apăruseră din hărțile studenților. În orice caz a fost chestionată și s-a construit pe ea, profesorii găsind fascinantă revelația acestei priviri asupra concepțiilor studenților despre gândire. În fiecare clasă a existat o uriașă varietate de răspunsuri. Exemplele de la clasa a IV-a, a VI-a și a X-a sunt furnizate în Figurile 1.1, 1.2. și 1.3. ***

Analizând sutele de hărți ale studenților din clasele 3 – 11, echipa de cercetare a identificat patru tipuri de răspunsuri principale: asociative, emoționale, meta și strategice.

Răspunsurile asociative sunt cele asociate cu gândirea dar care nu descriu sau identifică actul gândirii. Comentariile cum sunt: „în clasa de mate”, „când călătoresc” sau „ce se va întâmpla apoi”, vorbesc despre momentul când sau unde al gândirii, ca și „la ce mă gândesc”. Aceste comentarii nu descriu de fapt procesul gândirii sau natura gândirii ci mai curând oameni, locuri și lucruri. Alte remarci asociative includ comentarii foarte generale despre: „cu ce gândesc” sau „cum gândesc”, cum sunt „gândurile din mintea mea” sau „unde cerebrale”.

De asemenea, în răspunsurile emoționale, comentariile dezvăluie o conexiune afectivă cu gândirea, dar nu au fost nici ele în mod strict despre gândire. În mod frecvent, studenții au inclus cuvinte sau propoziții afective, cum sunt „nesigur”, „bucurie” sau „e greu când ești presat de timp”.

Când cercetătorii au aplicat prima oară sarcina hărții conceptuale la începutul muncii noastre, au găsit că răspunsurile studenților de la nivel elementar erau în proporție de 70% asociative și de 10% emoționale. Chiar și hărțile studenților de la ciclul gimnazial și liceu erau apropiate de procentajul de 50% asociativ și 10% emoțional. Ce subliniem aici este că studenții nu prea aveau cunoștințe despre strategiile pe care le folosesc pentru a-și facilita și direcționa gândirea. Fără această cunoaștere, era de așteptat să fie mai puțin eficienți, mai puțin independenți, mai puțin angajați și mai puțin meta-cognitivi ca persoane care învață. Poți citi mai multe despre acest studiu și rezultatele lui în „Descoperind Gândirea Studenților despre Gândire Folosind Hărți Conceptuale, Meta-cogniția și Învățarea” (Ritchhart, Turner & Hadar, 2009).

Dacă vei face această activitate cu studenții proprii și vei remarca un grad înalt de răspunsuri asociative și emoționale în hărțile lor, nu fii alarmat și nu te îngrijora că nu au răspuns la temă cu acuratețe. Oamenii pot furniza răspunsuri doar despre lucrurile pe care le cunosc și la care au acces și ,mai curând decât să fie incorecte, aceste răspunsuri dezvăluie că pur și simplu nu a fost dezvoltată o conștiința asupra gândirii la acești studenți anume.

Au fost și răspunsuri din hărțile conceptuale ale studenților care au vorbit despre o mai mare conștientizare asupra naturii gândirii, deși nu strict despre procesul gândirii. Acestea au fost catalogate ca răspunsuri meta. Mai curând decât să specifice o acțiune, aceste comentarii s-au concentrat pe epistemologie, natura înțelegerii și a conceptualizării construcției cunoașterii. Acest tip de meta răspuns a inclus comentarii ca: „Este întotdeauna mai mult de învățat”, „Nu poți niciodată înțelege pe deplin ceva” și „Amintirea te ajută să-ți dezvolți creativitatea”. Caută acest tip de răspunsuri în hărțile studenților tăi ca pe indicatori parțiali a unei mai mari conștientizări asupra scopului și complexității gândirii, învățării și înțelegerii.

Desigur, răspunsurile pe care am vrea noi, ca profesori să le vedem din partea studenților, sunt răspunsurile strategice. Cu toate acestea nici măcar aici nu toate strategiile sunt egale. Așa cum s-a discutat mai devreme în acest capitol, oamenii utilizează mișcări de gândire care pot fi direcționate spre reținere și memorizare ca și cele care sunt utilizate pentru a-i ajuta să înțeleagă.

Echipa de cercetare a Proiectului Culturile Gândirii au identificat patru categorii în care pot fi grupate răspunsurile strategice ale studenților:

1. Strategiile bazate pe memorie și cunoaștere. Acestea sunt asociate cu învățarea superficială și concentrarea pe stocarea și regăsirea informației, cum este „Uită-te în cărți” sau „Practică din nou și din nou”.

2. Strategii generale, non-specifice. Acestea au fost puse într-o categorie separată datorită caracterului lor general. Răspunsurile din această categorie de cele mai multe ori sună bine dar nu reflectă acțiuni specifice în care cineva s-ar putea angaja. De exemplu „Gândește logic” este clar în legătură cu gândirea dar este ambiguu în termeni de acțiune când vine de la un elev de clasa a V-a. La fel sunt și răspunsuri ca „Rezolvare de probleme”, „Meta-cogniție” sau „Înțeleg”.

3. Strategii de auto-reglare sau motivare. Această categorie de răspunsuri reflectă înțelegerea studenților că gândirea are nevoie de motivare și să fie condusă, și includ răspunsuri ca „Golește-ți mintea de toate celelalte griji” și „Îmi spun mie însumi că o pot face”.

4. Strategii și procese specifice ale gândirii. Această categorie este asociată cu abordări constructive și profunde pentru învățare care sunt despre a da înțeles/sens, a construi înțelegerea, a rezolva probleme sau a lua decizii. Acestea includ răspunsuri ca „Consideră diferite perspective” sau „Extinde cu alte întrebări care ar putea să apară din cea dinainte”.

În această carte, când vorbim despre a face gândirea vizibilă, ne referim în general la acele strategii specifice de gândire și procese pe care studenții le utilizează pentru a construi o înțelegere mai profundă. Acestea sunt procesele care trebuie să existe în centrul activităților clasei, direcționând munca atât a profesorului cât și a studenților. Pe măsură ce facem gândirea – a noastră și a studenților – vizibilă, atragem atenția asupra mecanismelor prin care indivizii își construiesc înțelegerea. Pe măsură ce studenții pot dezvolta o mai mare conștientizare a proceselor gândirii, ei devin mai independenți ca persoane care învață, capabili să-și direcționeze și conducă propriile acțiuni cognitive. Dar, cum este posibil ca făcând gândirea vizibilă prin variate strategii, ce vor fi discutate în capitolele următoare, să mărești gradul de conștientizare al studenților față de procesele și strategiile gândirii? În Harta Conceptuală a Gândirii creată la începutul Proiectului Cultura Gândirii , am descoperit că, în medie, studenții de la fiecare nivel au câștigat în recunoașterea diferitelor strategii de gândire la tema Hărții Conceptuale, de la un procent de 250% creștere în răspunsuri la cei mai tineri studenți, până la creșteri de 65% pentru studenții de liceu. În medie, toți studenții din grupul de studiu au avut creșteri care depășesc proiecțiile dezvoltării normale cu mai mult de 68% în procente.

Unul din obiectivele majore al vizibilizării gândirii este să facilităm o mai mare înțelegere printre studenți. Un alt obiectiv este să le creștem angajamentul și independența. Acest al doilea obiectiv este îndeplinit, cel puțin în parte, prin dezvoltarea cunoașterii meta-strategice și meta-învățării la studenți. Așa cum arată această cercetare, uneltele prezentate în această carte au în mod clar un impact asupra învățării studenților și asupra gândirii lor despre gândire. În studiile de caz (Pictures of Practice) introduse de-a lungul cărții ca să ilustreze utilizarea strategiilor furnizează dovezi ale tipurilor de înțelegere care pot fi scoase la lumină prin rutine de gândire și chestionare eficientă. Pe măsură ce vei lucra tu însuți cu aceste idei, păstrează în minte aceste obiective și caută căile prin care studenții tăi demonstrează o mai mare înțelegere, devin mai angajați și afișează independența ca persoane care învață.

*** Intrucât acest format nu ne permite să publicăm Figurile 1.1., 1.2. și 1.3. în formatul grafic original (pe care îl veți regăsi doar în cartea tipărită), vom reda mai jos doar răspunsurile elevilor, în format listă:

Figura 1.1. Harta Conceptuală a Gândirii – clasa IV-a

GÂNDIRE

– Dacă cineva îmi cere să silabisesc ceva, eu pun o imagine a acelui cuvânt în cap și pronunț; Eu compar lucruri cu ceea ce cunosc despre ele; Eu am întotdeauna o imagine în cap când gândesc; Eu mă uit întotdeauna în jur unde sunt și de unde pot să iau idei.

Figura 1.2. Harta Conceptuală a Gândirii – clasa VI-a

GÂNDIRE

– Să înțelegi cuvintele și propozițiile; Să depozitez lucrurile în diferite secțiuni din mintea mea; Imagine – Detaliu; Îmi pun întrebări – Să încerci să răspunzi la întrebări; Logică – Să gândești logic; Să te concentrezi – Să nu te lași prins de lucruri care nu sunt relevante.

Figura 1.3. Harta Conceptuală a Gândirii – clasa X-a

GÂNDIRE

Să îți amintești (de la situația de Lipsă de creativitate), prin GÂNDIRE – Analizarea memoriei, Utilizarea experiențelor de bază, Clasificarea problemelor, Inteligență, Descompunere, Găsirea de similarități, Creearea de comparații, Creearea de conexiuni între ramurile neuronale, Conectarea emoțiilor în probleme, Viteză și  coordonare – te ajută să dezvolți – Creativitatea.

*****

Fragment din cartea în serial

“Să faci gândirea vizibilă” – Cum să promovezi implicarea, înțelegerea și independența tuturor celor care învață, de  Ron Ritchhart, Mark Church și  Karin Morrison